4,151 matches
-
într-o Cameră a Reprezentanților Regionali, cu un maxim de 100 de membri, în funcție de regiune, numărul reprezentanților l-aș vedea între 2 și 12, așadar în forma de 8 regiuni, numărul Reprezentanților Regionali urmând să fie de maxim 96, aleși uninominal. Pe de altă parte, cred ca Senatul trebuie să rămână Camera Superioară a noului Legislativ cu un număr de maxim 200 membri aleși pe liste. Mai mult decât atât, atribuțiile fiecărei Camere trebuie menționate clar în noua lege fundamentală. 2
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
redistribuirea mandatelor, cât și prin trasarea colegiilor, a favorizat în mod evident Partidul Național Liberal la alegerile parlamentare din acel an. Analog, guvernul Boc a încercat să maximizeze efectele scurtei perioade de sprijin popular printr-o promovare a unui sistem uninominal în două tururi de scrutin. În sfârșit, Uniunea Social Liberală, profitând de amplul sprijin popular, a votat un proiect de lege ce prevedea alegeri uninominale într-un singur tur. Proiectul a fost declarat neconstituțional. Aplicarea acestei variante electorale ar fi
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
încercat să maximizeze efectele scurtei perioade de sprijin popular printr-o promovare a unui sistem uninominal în două tururi de scrutin. În sfârșit, Uniunea Social Liberală, profitând de amplul sprijin popular, a votat un proiect de lege ce prevedea alegeri uninominale într-un singur tur. Proiectul a fost declarat neconstituțional. Aplicarea acestei variante electorale ar fi transformat Parlamentul României într-unul cu un partid unic. 9 Materializat în intenția comasării alegerilor locale și a celor parlamentare în 2012. 10 http://www
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
de reprezentare proporțională. Țările din Commonwealth au păstrat în mare sistemul majoritar (cu unele excepții, precum Guyana); la fel și țările care au adoptat sistemul cu un singur partid de exemplu, Uniunea Sovietică a practicat în mod tradițional sistemul majoritar uninominal. Odată cu introducerea în unele state comuniste a sistemelor pluraliste a fost adoptată reprezentarea proporțională, fie în locul sistemului majoritar, fie alături de acesta. Metoda repartizării Sisteme majoritare În linii mari, metoda repartizării locurilor se bazează pe distincția între sistemele majoritare și cele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
căutarea egalității. În plus, frecventa retrasare a districtelor creează probleme organizațiilor de partid, care se opun frecvent unor astfel de schimbări. Chestiunea este deosebit de serioasă când numărul mandatelor este mic, și este cel mai greu de rezolvat în cazul districtelor uninominale. La extrema cealaltă, ea este complet evitată când întreaga națiune este un singur mare district, ca în Olanda și Israel, sau când resturile sunt centralizate la nivel național. Având în vedere numărul mare de sisteme electorale și permutările aproape nelimitate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel puțin între șase și opt membri pentru ca reprezentarea să fie oarecum corectă. Pe de altă parte, în sistemele majoritare, cu cât numărul locurilor pe fiecare district este mai mic, cu atât reprezentarea este mai corectă. Totuși, chiar în districtele uninominale, partidele mari sunt favorizate, în timp ce partidele al căror sprijin este slab și răspândit uniform pot fi extrem de slab reprezentate, o stare de fapt din cauza căreia Partidul Liberal britanic a avut mult de suferit, având în vedere că ceea ce contează este
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
celor două partide majore variază asemeni raportului voturilor, ridicate la cub, care se duc la aceste partide, un raport care pare independent de numărul "observațiilor" cu alte cuvinte, de numărul mandatelor în forurile legislative (Butler, 1963: 194-204). * În sistemele majoritare uninominale, o traducere relativ corectă a voturilor în locuri în rândul partidelor majore depinde și de absența oricărei părtiniri privind numărul de alegători pe fiecare district. Acest număr trebuie să fie aproximativ același pe tot cuprinsul țării, sau măcar zonele de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cuprinsul țării, sau măcar zonele de putere și de slăbiciune ale partidelor majore trebuie să fie distribuite aleator. Dacă există un număr mare de districte și dacă frontierele sunt delimitate de comisii imparțiale, această condiție poate fi îndeplinită. Sistemele majoritare uninominale pot produce astfel o reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor este răspândit "normal" (uniform) în țară, și dacă frontierele districtelor sunt delimitate într-o manieră imparțială
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
timpului tind să fie minimizate. Un exemplu de posibil impact îl constituie problema "naționalizării" partidelor. Așa cum s-a discutat, întrucât districtele mari sunt o premisă a reprezentării proporționale, "naționalizarea" confruntării se face mai curând de RP decât de sistemul majoritar uninominal. Într-adevăr, reprezentarea proporțională a fost introdusă un timp în Franța ca armă împotriva politicii electorale în comunitățile mici (Duverger, 1954: 239-44). Acolo unde politica comunitară joacă un rol important, reprezentarea proporțională ar putea contribui la integrarea diverselor comunități, deși
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
câteva țări, unde există o relație îndelungată între sistemele electorale și numărul partidelor semnificative. Această relație se pare că a existat cel puțin de la începutul secolului XX; o lungă perioadă de timp a fost prezentată sub forma afirmației că sistemele uninominale cu majoritate simplă conduc la sisteme bipartidiste, în timp ce reprezentarea proporțională încurajează sistemele multipartidiste. Aserțiunea a fost înaintată cel mai fervent de Duverger în anii '40, fiind riguros testată pentru prima dată de Rae în anii 1960 (Hermens, 1941; Duverger, 1954
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
majoritare. Ele sunt teoretic proporționale și nu suferă astfel de oprobriul de a fi "majoritariste", care, pentru mulți, înseamnă că sunt nedrepte. Totuși, ele au aproape același efect, cu excepția faptului că dau mai multă putere conducerii partidului. În sistemele majoritare uninominale, locurile sunt rareori complet sigure; oricum, elitele locale sunt cele care aleg candidații. Cu sistemele de reprezentare proporțională bazate pe districte mici, unele locuri sunt sigure pentru candidații din fruntea listelor partidelor mari sau chiar ale partidelor mici în cele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
guvernamentală. În lumina acestui raționament, instabilitatea guvernamentală este legată de sistemul electoral tocmai datorită faptului că existența unui număr mare de partide este atribuită RP. În această etapă, singura concluzie care se poate trage este că sistemul bipartidist și sistemul uninominal cu majoritate simplă sunt legate între ele. În general, pentru a demonstra ipoteza că gradul influenței sistemelor electorale asupra sistemelor de partide este mare, s-a susținut (de către Duverger) că există o tendință normală a deplasării formelor de guvernare către
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
observat că unele țări s-au deplasat în altă direcție, ca rezultat al erodării treptate a sprijinului unora dintre partidele majore. În plus, în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, țările care au avut un sistem majoritar uninominal, precum țările scandinave și Germania, nu s-au deplasat deloc spre un sistem bipartidist; în aceeași perioadă, în Belgia, sistemul bipartidist a durat jumătate de secol și a fost întrerupt de emergența socialiștilor înainte de introducerea RP. În sfârșit, aserțiunea lui
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dezacordurilor asupra apartenenței la Comunitatea Europeană. Aceeași evoluție a avut loc pentru o vreme și în Marea Britanie din același motiv, și totuși aceasta are un sistem cu majoritate simplă, într-un tur. În plus, este semnificativ faptul că atât sistemul uninominal cu majoritate simplă, într-un tur, cât și sistemul bipartidist sunt larg răspândite cu precădere în țările anglo-americane. Dintre acestea, doar Australia și Irlanda (ca și Guyana în lumea a treia) nu au un sistem cu majoritate simplă, într-un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
câteva țări est-europene, au introdus versiuni diferite. Sistemul bipartidist poate să nu facă parte din sfera lumii anglo-americane câteva țări din Commonwealth pot să nu aibă un sistem bipartidist -, dar relația este strânsă. Gradul asocierii dintre sistemele bipartidiste și cele uninominale cu majoritate simplă, într-un tur, nu este mai mare decât gradul asocierii dintre sistemele bipartidiste și cultura politică anglo-americană, o cultură care încurajează puternic o dihotomie bine definită între guvern și opoziție, și chiar organizează viața politică în jurul acestei
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
majore să fie relativ egale ca putere, cel puțin pe parcursul unei perioade. Pe de altă parte, reprezentarea proporțională poate favoriza țările în care puterea partidelor majore este inegală, iar numărul partidelor semnificative este mare. Se poate întâmpla așadar ca sistemul uninominal cu majoritate simplă, într-un tur să nu fie cel care "cauzează" un sistem bipartidist, ci mai degrabă doar țările în care partidele tind în mod firesc să fie egale pot tolera acest sistem electoral. În celelalte, sistemul uninominal cu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemul uninominal cu majoritate simplă, într-un tur să nu fie cel care "cauzează" un sistem bipartidist, ci mai degrabă doar țările în care partidele tind în mod firesc să fie egale pot tolera acest sistem electoral. În celelalte, sistemul uninominal cu majoritate simplă, într-un tur este de obicei privit ca profund nedrept. Singurele țări care l-au menținut fără să aibă un sistem de partide în care partidele majore sunt mai curând egale sunt Canada și India, deși chiar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare, cu atât relația dintre mandate și voturi în sistemele proporționale este mai corectă, dar mai puțin corectă în sistemele majoritare, în special în sistemele cu majoritate simplă, într-un tur. Există o tendință largă de asociere a sistemelor majoritare uninominale cu sistemele bipartidiste, și a altor sisteme de partide cu alte sisteme electorale. Totuși, sistemele majoritare uninominale sunt caracteristice și țărilor din Commonwealth, în care bătăliile politice iau forma întrecerilor dintre guvern și opoziție. Dimpotrivă, multe sisteme continentale au abandonat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
corectă în sistemele majoritare, în special în sistemele cu majoritate simplă, într-un tur. Există o tendință largă de asociere a sistemelor majoritare uninominale cu sistemele bipartidiste, și a altor sisteme de partide cu alte sisteme electorale. Totuși, sistemele majoritare uninominale sunt caracteristice și țărilor din Commonwealth, în care bătăliile politice iau forma întrecerilor dintre guvern și opoziție. Dimpotrivă, multe sisteme continentale au abandonat sistemele majoritare în favoarea RP din dorința de a asigura reprezentarea pentru mai mult de două partide și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
proporțională era responsabilă pentru venirea la putere a lui Hitler: vezi de exemplu, F.A. Hermens, Democracy or Anarchy? (1941). În lucrarea clasică Political Parties, M. Duverger a încercat să dezvolte ceea ce el numea "legea" relației dintre sistemele bipartidiste și sistemele uninominale într-un singur tur, atât pe baza presupunerilor psihologice cât și a examinării unui număr de cazuri (Political Parties, ediția 1954: 206-55). Problema a fost analizată prima dată cu adevărat sistematic la sfârșitul anilor 1960 de D.W. Rae în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legitimitate, 82-84 și partide politice, 157 și sisteme politice, 91-97 și stat administrativ, 325-326 D'Hondt, 195, 196 Dicey, 350, 351 diferențiere, 66, 67, 379 Dinan, D., 254 Disraeli, 158 districte electorale, 194, 196, 199 și delimitarea abuzivă, 197 districte uninominale, 197 vezi și sisteme electorale Downs, A., 175, 386, 388, 394 Downs, S.J., 269 Drewry, G., 321, 327 Dunn, W.N., 367, 375 Durkheim, E., 67 Duverger, M., 84, 88, 149, 152, 153, 155, 160, 199, 201, 206 E Easton
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din weekenduri, din acțiuni la Bursă și din plata orelor suplimentare. Două mituri, altminteri antidemocratice, mistice și militante, neavând în general girul votului universal (ca și poeții, de altfel). Ele sunt alese, unele de Cer, altele de circumstanțe prin vot uninominal și providențial într-un singur tur de scrutin. Întrucât atentează la legea majoritară și la menținerea drepturilor noastre sociale, aceste americanisme nu mai hrănesc decât ecranele și albumele noastre în activități recreative de seară: filme, romane, postere... La Damasc, am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu a fost interesat de politică a scris o serie de articole cu tentă politică, în care și-a permis chiar să propună îndreptări vieții politice interbelice, cum a fost articolul "Legea alegerii" în care a militat pentru introducerea votului uninominal, în loc de vot pe liste pentru "alegeri pe județ și pe persoane și nu pe liste chilometrice contra voinței alegătorilor"81. Alte articole ca "Tot Ion Măgură"82, "Ce fac Statele Unite ale Americii și ce noi"83 sau "Cum știu dușmanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
89, cu capitalul moral pe care îl aveam și continui să-l am, aș fi putut fi deputat, senator, consilier etc., am preferat să-mi urmez vocația. Dacă aș intra în politică, nu aș participa la alegeri decât pe liste uninominale și aș susține o doctrină liberal-conservatoare cam cum practicau junimiștii. Am scris și argumentat că Eminescu, prin opera politică, se afirmă ca un liberal-conservator și nu ca un reacționar, cum îl definea E. Lovinescu, unul ce ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face, iar în studio sunt chemați alți treipatru oameni politici, de la diferite partide, nu să scoată piatra (nici măcar asta!), ci să discute de ce a fost aruncată și cum este cel care a aruncato. Iar politicienilor, mai ales din perspectiva alegerilor uninominale, le convine de minune un asemenea stil de presă. Cum nu programele sau analizele îi interesează pe jurnaliști, ci persoana vedetelor din viața politică, politicienii își fac campanie electorală fără mari bătăi de cap. Ar fi mult mai complicat să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]