1,675 matches
-
implicit, ale existenței poetului. Solitudinea ființei întrun orizont al nesfârșitei nopți este reliefată prin opoziție cu evangheliștii ce au fost mereu sprijiniți de prezența divină figurată prin simbolurile biblice: taurul, leul, vulturul. Secvența a doua definește poezia care ilustrează estetica urâtului prin simbolul gropii, sugerând apartenența la teluric, existența într un spațiu inferior și moartea: Sunt stihuri fără an / Stihuri de groapă / De sete de apă / Și de foame de scrum / Stihurile deacum. Prin apelul la sfera senzorială este sugerată menirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la mâna stângă) reprezintă singura op țiune adecvată unei existențe copleșite de urâtul și răul din lume. De aceea, „cuvintele potrivite“ sunt deli berat banale, comune, „adunate“ în enunțuri stângace (Sau nu o mai am cunoscut). Secvența a patra revine la scenariul inițial, surprinzând tentativa eșuată de a scrie despre urâtul existențial în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
copleșite de urâtul și răul din lume. De aceea, „cuvintele potrivite“ sunt deli berat banale, comune, „adunate“ în enunțuri stângace (Sau nu o mai am cunoscut). Secvența a patra revine la scenariul inițial, surprinzând tentativa eșuată de a scrie despre urâtul existențial în canoanele clasice cu unghia îngerească. Alături de planul creației și al creatorului se cristalizează în această secvență finală imaginea stilizată a unui univers ostil, străin și agresiv, aparținând preatârziului și departelui: Era întuneric, ploaia bătea departe, afară / Și mă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
despre „subiectul“ său liric ce și revelează făptura vinovată, imperfectă, limitată. În primul rând, eul poetic apare ca o ființă captivă întro lume ostilă, fără a renunța însă la actul creator. Discursul său liric nu mai caută acum frumusețea, ci „urâtul“ existențial, fiindcă lumea imaginată pare un univers carceral, în care artistul rămâne, iremediabil, prizonier. În al doilea rând, pentru a exprima această viziune, poetul creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și menirea artistului în lumea contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sincronizării cu modelul cultural european, modernismul înscrie literatura română sub semnul unui „principiu de progres“ (Eugen Lovinescu). În poezie, modernismul interbelic se concretizează prin cultivarea liricii filozofice, de meditație estetică (arte poetice) și existențială (condiția umană, dilemele omului modern, „poetica urâtului existențial“ etc.), prin înnoirea limbajelor poetice și a tiparelor de versificație. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Primul poetfilozof
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie."144 În spatele grandorii spațiale, Eminescu zărește nimicul: "De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea stelelor în spațiu: medalie de foc și magic Cerc". Sub cer proliferează însă urâtul "insecte și reptile", "ape lâncede", "zgârciuri pe nisip". Compasul, "inginer de armonii", e neputincios: "Ci-n mijlocul declinului lumesc / eu stau și-aștept..." Reacții de alt gen (în Pseudokyneghetikos) se înscriu într-un cod energizant prezumțios: Când fiarele cutează să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ani, pe când locuiam și munceam în orașul Bârlad. La o școală de 7 ani din cartierul Podeni, destul de aproape de centrul orașului situată cam la o sută de metri de Podul Pescăriei, am cunoscut, poate, cel mai grăitor exemplu de urât în ambianța școlară. Clădirea avea mari dificultăți cu paralelismul planurilor orizontale și cu verticalitatea pereților. Podelele aveau găuri umplute cu ciment, sobele de teracotă erau crăpate, ferestrele nu se mai închideau bine din cauza înclinării, aveau cercevelele putrede și se mențineau
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și educativă a muncii, țăranul își deprindea odraslele cu forme ușoare de activitate încă din copilăria timpurie, pregătindu-le astfel pentru viață și ferindu-le de tarele trândăviei, intuind că, așa cum spunea Voltaire, munca îndepărtează de noi trei mari rele: urâtul, viciul și sărăcia. Și mai înțelegea un lucru esențial: că munca este izvorul prosperității, așa cum afirmă H. Seidel. În anii din urmă, mai precis după demolarea structurilor statului socialist și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
întîmplător sufletul aspiră către unu, amintindu-și originea. Dar, pentru a-și împlini aspirația, mai întîi trebuie să se găsească pe sine arzînd în iubire. Iubește numai și vei trăi frumusețea-unității-care-este. Cea care nu doare, cea care salvează, non-alta. Urîtul nici nu există, necum să-i scrii o istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aspirația, mai întîi trebuie să se găsească pe sine arzînd în iubire. Iubește numai și vei trăi frumusețea-unității-care-este. Cea care nu doare, cea care salvează, non-alta. Urîtul nici nu există, necum să-i scrii o istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dedicat "țărișoarei noastre" și are un pro-nunțat caracter critic la adresa celor care o guvernează, dar și a "ethosului românesc", mai în-clinat spre contemplare și vrajbă decît spre acțiuni concrete și constructive. Nu întîmplător, el se încheie cu "O istorie a urîtului", cu trimitere la cartea cu același titlu coordonată de Umberto Eco. În fine, ultimul capitol, este unul de spiritualitate, ce încearcă, într-o lume plină de pericole și de amenințări, să ne redea speranța, în-crederea în statutul nostru ontologic de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
căzut victimă tocmai cînd se pregătea să preia din nou puterea. Fără ea, lumea va fi mai săracă și mai crudă, mă tem, chiar dacă puterea a fost preluată de soțul său, prin alegeri. Odihnească-se în pace! 3.12. ISTORIA URÎTULUI După succesul cu Istoria frumuseții, iată că, după aproximativ un an, editura Rao ne oferă, în oglindă, o nouă bucurie, editînd Istoria urîtului, apărută sub îngrijirea lui Umberto Eco, în traducerea Oanei Sălișteanu și Anamariei Gebăilă. Cele două volume monumentale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
chiar dacă puterea a fost preluată de soțul său, prin alegeri. Odihnească-se în pace! 3.12. ISTORIA URÎTULUI După succesul cu Istoria frumuseții, iată că, după aproximativ un an, editura Rao ne oferă, în oglindă, o nouă bucurie, editînd Istoria urîtului, apărută sub îngrijirea lui Umberto Eco, în traducerea Oanei Sălișteanu și Anamariei Gebăilă. Cele două volume monumentale încear-că să reconstituie o istorie a ideilor estetice de-a lungul timpului. Dacă pentru frumusețe avem definiții cu duiumul, urîtul a fost definit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bucurie, editînd Istoria urîtului, apărută sub îngrijirea lui Umberto Eco, în traducerea Oanei Sălișteanu și Anamariei Gebăilă. Cele două volume monumentale încear-că să reconstituie o istorie a ideilor estetice de-a lungul timpului. Dacă pentru frumusețe avem definiții cu duiumul, urîtul a fost definit cel mai adesea drept opusul frumosului. Analizate de-a lungul civilizației occidentale, cele două istorii au trăsături comune, iar în artă ele sunt greu de separat întotdeauna la fel de net, date fiind gusturile schimbătoare și oricum împărțite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
De asemenea, banul poate de multe ori cumpăra frumusețe, schimbînd cum arăta Marx, în Manuscrisele economico-filoso-fice toate deficiențele în contrariul lor. De aceea mai toți monarhii sunt pictați frumos, grandios de către pictori prea supuși. Deși se spune că frumosul și urîtul sunt în ochii privitorului, au existat încercări de a de-fini aceste concepte în funcție de un model stabil. Cele mai multe au așezat omul ca model și normă a perfecțiunii. Cum spunea Nietzsche în Amurgul zeilor, " Omul în fond se oglindește în lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a de-fini aceste concepte în funcție de un model stabil. Cele mai multe au așezat omul ca model și normă a perfecțiunii. Cum spunea Nietzsche în Amurgul zeilor, " Omul în fond se oglindește în lucruri și consideră frumos tot ceea ce îi răsfrînge chipul... Urîtul este înțeles ca un semn sau ca un simptom al degenerescenței... Orice simptom al istovirii, al îngreunării, al îmbătrî-nirii, al oboselii, orice formă a non-libertății, cum ar fi convulsia sau paralizia, dar mai ales mirosul, culoarea, forma disoluției, a putrefacției
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
îndoială urăște amurgul propriului său model" (Prefață, p. 15). Probabil că și celelalte entități procedează în mod asemănător, adică narcisist. Pentru Sfîntul Toma de Aquino (vezi Summa teologicae I, 39, 8), frumusețea era dată de armonia proporțiilor, luminozitate și integritate. Urîtul însemna disproporție, întunecime, imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
asemănător, adică narcisist. Pentru Sfîntul Toma de Aquino (vezi Summa teologicae I, 39, 8), frumusețea era dată de armonia proporțiilor, luminozitate și integritate. Urîtul însemna disproporție, întunecime, imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere simetrică a unei istorii a frumuseții. Prima Estetică a urîtului a fost elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere simetrică a unei istorii a frumuseții. Prima Estetică a urîtului a fost elaborată de către Karl Rosenkrantz, în 1853. El face o analogie între urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține. Oricum, orice estetică este obligată să abordeze și conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere simetrică a unei istorii a frumuseții. Prima Estetică a urîtului a fost elaborată de către Karl Rosenkrantz, în 1853. El face o analogie între urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține. Oricum, orice estetică este obligată să abordeze și conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere simetrică a unei istorii a frumuseții. Prima Estetică a urîtului a fost elaborată de către Karl Rosenkrantz, în 1853. El face o analogie între urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține. Oricum, orice estetică este obligată să abordeze și conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a fost elaborată de către Karl Rosenkrantz, în 1853. El face o analogie între urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține. Oricum, orice estetică este obligată să abordeze și conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține. Oricum, orice estetică este obligată să abordeze și conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]