KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Pur și simplu. Ei doi nu făceau asta nici În gând. Ar fi putut, la o adică, dar atunci n-ar mai fi avut loc la o masă cu Zegrea. Si nici cu Cain, până nu demult. S-au despărțit urându-și la mulți ani. S-au Îndreptat apoi spre casă cum au venit: Zegrea cu taxiul, Horacsek și Gheretă pe jos. Ultimul păstra În suflet speranța firavă a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

a fost. — Te iubesc, zise Clio din senin, pe când eu mă întindeam după ghid de cealaltă parte a mesei. — Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu m-am culcat cu tine ca să te aduc aici, dar dacă vrei să crezi și asta, bine, dă-i drumul și crede ce naiba vrei despre mine. Fac orice e nevoie ca să supraviețuiesc. Nu mă mândresc cu asta, uneori mă urăsc pentru asta, dacă chiar vrei să știi adevărul. Mă urăsc. Ei bine, nu mă aștept să-ți placă ce am făcut sau să accepți sau să uiți, dar mă surprinde că tu dintre toți oamenii nici măcar nu poți să înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dar dacă vrei să crezi și asta, bine, dă-i drumul și crede ce naiba vrei despre mine. Fac orice e nevoie ca să supraviețuiesc. Nu mă mândresc cu asta, uneori mă urăsc pentru asta, dacă chiar vrei să știi adevărul. Mă urăsc. Ei bine, nu mă aștept să-ți placă ce am făcut sau să accepți sau să uiți, dar mă surprinde că tu dintre toți oamenii nici măcar nu poți să înțelegi. Toate stelele sângerează. — Ai fi putut să ai încredere în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns aici, așa cum ai vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prea departe. Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți s-a întâmplat. Le uram, le învinuiam, le loveam cu piciorul și le aruncam prin cameră. Nu mai puteam îndura să le știu acolo pe masă, în casă, chiar pe lumea aceasta. Dar acum, că nu mai sunt, nu mă pot gândi decât la cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris înainte de-a o cunoaște, în fine. Plănuisem s-o urăsc. N-am urît-o. Era un lucru viu, frumos și foarte scump. Cu teancurile ei de rochii, de pălării, de lenjerie fină. Fuma Kim mentolat, dintr-un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mentolat, dintr-un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu s-a reparat decît după un deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Nu lipsea nici frunza lipită de umăr. Ca o bubă rea, după mușcătură de șarpe. Infectată, mortală, dacă mă gîndesc la copila-femeie putrezită în cea de-acum. Trag vitraliul pe vechiul loc și ușa se hîțînă sarcastic: atunciacuatunciacu... L-am urît pe Rusalin că m-a "spus" tuturor. La vernisaj, m-am simțit văzută de toți deodată. Toți îmi împungeau cu privirile trupul. E motivul pentru care țin acoperită partea stîngă a vitraliului. "Zău, Iordana?" se aude vocea mea de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
îi place să zică lui lancu Păun despre prea multele poetesse pe care le-a debutat) prin forță proprie. Am avut de-a face cu oportunismul de stînga. Am avut de-a face cu oportunismul de dreapta și conchid: le urăsc pe amîndouă. Vreau să-i demonstrez lui Șichy (sper să pot) că opera e mai puternică decît legea care a interzis-o; că focul e mai puțin puternic decît cartea arsă, prefăcută-n scrum. Miss Deemple mi-a spus: "Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Eu mai crispat. Ea mai ironic. "Să spui adevărul e o chestiune de temperament". Rîde enorm și vede monstruos", scria Val Gheorghiu. Eu o știu mai bine decît el pe Magda U.: Nu regret, nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu pot să nu rîd de ei". La mine în romane se simte disperarea. Iar realul cum s-o spun? l-aș vrea transformat în ceva mai adevărat decît realul. "Oh, iarăși prețiozități, Iordana, se aude vocea mea de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de-astea. N-am vreme". Aveam nevoie de-o mașină să ajung la el. Mergeam la volan toată noaptea (stelele spărgeau parbrizul ca niște alice), să ajung la Sibiu, unde concerta, la Satu-Mare, la Mediaș, la Brașov. Cristoase, cît îl uram pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate gradele", s-au cățărat pe Rainbow. Arătau ca androizii reglați: gata s-o ia, în pas alergat, peste ocean. Dacă li se cerea, l-ar fi asfaltat. Alinierea! Urăsc exprimările de genul "acest popor nu mai e capabil să..."; "acest popor nu poate să..." (Antofiță nici nu-i spune popor, ci populație: "Speci'icul națio'al se pie'de zil'ic. Ce să mai vor' ești de el?"). Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vrei...". Și "puppy" o voia, cum să nu. Voia să le fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit ca o cutie a milei dacă rămîneam la București, să-mi găsească el "slujbulicea". Uram să-i fiu obligată. M-am întors acasă, pe strada "Trompeta". Nu mi-a mai trebuit concurs. Oricum, serviciul de cadre al televiziunii n-ar fi angajat o tovarășă atît de iresponsabilă, fără simț de răspundere. De-atunci a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara lui '79, cu nopți murdare de frică, de îndoieli, de amărăciune, de vină, dragostea noastră a mai înregistrat scăderi de temperatură. Din cauza lui Iordan urăsc excesele alimentare, deși, acuma, cînd îmbătrînesc, i le înțeleg. Tant' Liselle îl învățase cu bucătărie fină, franțuzească... Îl răsfăța cu délicatesses. Beuf à la mode cu piure de varză roșie, andive cu nucă și parmezan, ouă à la gasconne, clătite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face să scap din mînă castronul cu carne fiartă. Cum cîinele meu e destul de inteligent ca să știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
să pari netalentat. Ofelii ovarice scot nu proze, ci valize cu locuri comune. Nici nu le pasă că scriu mai mult decît citesc. Senzații au cu duiumul, nu și senzația de déjà lu. Tano m-a lăsat că curăț livingul. Urăște zgomotul de aspirator. Cînd mă folosesc de mop, participă. Trage de moațele răsucite în direcție contrară, ba și usucă gresia cu burta, pînă cînd blana i se udă mai tare decît mopul. "Mă ajuți, și io te ajut". Uite-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

e perfectă precum frumusețea și numai combinația lor te poate purta mai departe de iubirea de sine. Ajungem la plajă și, la insistențele mele, mergem de data asta mai departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu-mi vine să cred ochilor. Scot creionul din buzunarul pantalonilor scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

cu stângul, pentru că atât el, cât și familia lui, împreună cu consilierii și cu tânăra secretară, indecent de retrasă în atari situații de cod roșu, precauție preluată și de întreg staff-ul Consiliului Județean, dispăruseră. Se auzea comandantul Celulei de Criză urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
aprins, luminând transportorul. În clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni sau, în sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de braț, se întoarse spre Mioara urându-i drum bun. Mioara ajunse beată de fericire acasă și timp de trei zile căzu într-un somn cataleptic. I. Descrierea generală a produsului 1.1 Considerente generale Drezina pantograf tip DPE 82 este un vehicul automotor destinat mecanizării lucrărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]