1,632 matches
-
de pildă, că persoanele marcate de apatie sau agresivitate pot beneficia de uzul sexualității într-un sens care umbrește dulceața unei trecătoare plăceri trupești 1. Angajarea într-o activitate erotică poate restabili tonusul sufletesc al anumitor persoane, facilitându-le totodată urcușul pe scara demnității și respectabilității sociale. Aici este locul să ne amintim, poate, că gânditorii eleniști priveau sămânța ca dar al naturii și agent miraculos al vieții. În lumea romanilor, sterilitatea era privită ca o deficiență, dacă nu cumva un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la o protologie statică și schițează o eshatologie a revenirii la perfecțiunea originară. Sexualitatea apare, în acest scenariu, ca un accident de parcurs. Menirea practicilor ascetice este aceea de a elibera facultatea contemplativă a sufletului de povara cărnii, grăbind astfel urcușul către tărâmul perfectei asemănări cu Dumnezeu. Pe scurt, între Irineu al Lyonului și Clement Alexandrinul există tot atâtea puncte de congruență câte sunt și în divergență. Importanța unei astfel de comparații rezidă în faptul că diferite scheme teologice pot oferi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posibilitățile unei ontologii a infinitului pe care gândirea filozofică grecească n-o putea întrezări. Sfântul Grigorie de Nyssa 2, de pildă, este primul teolog creștin care a acordat Dumnezeirii atributul infinității. Teologia trinitară apofatică își găsește astfel corelația în mistica „urcușului” contemplativ, „din slavă în slavă”. Acest balans paradoxal între pasivitatea „necunoașterii” esenței divine și progresia activă în cunoașterea energiilor divine arată în ce măsură creația „nu este o aparență, o mixtură de adevăr și neadevăr, legată de Dumnezeu printr-un semn minus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sunt sigură că am înțeles. Cred că a zis „fiind“. Poate să fie o frântură dintr-un cuvânt mai lung. Da’ de unde, ar fi spus Efrem, dănțuind prin osuarul lui translucid. E exact ce trebuie, cuvântul care ne lipsea din urcușul în trepte al bătrânului Heidegger. Ar fi arătat spre Cosmina, cu degetul proptit la rădăcina nasului. „Sein.“ Apoi, cu brațele în lături, către zâmbetele pe care durerile cărnii nu le pot ascunde, luminate ca în filmele mute : „Dasein“. Și acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară înainte, apoi Iadeș răsuci, ca un derviș rotitor, fumurile de dinaintea lui. Sicriul și ceilalți, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și cuviință de sensul inedit pe care îl luase fenomenul, după el banal. Avea și el o livadă acasă și nu se gândise vreodată la analogia fluturilor cu florile. Împreună cu pietrarul și cu Butoiescu, împrumutînd niște cai mărunți, obișnuiți cu urcușul, arhitectul porni a doua zi spre satul cu terenul lui Conțescu. Părăsiră valea râului și o luară pe una laterală, foarte repede, și pe fundul prăpăstios al căreia se scurgea un fir de izvor ce creștea pe vreme de ploaie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere”. Răsul și veselia nici acestea nu aduc fericirea, sunt surogate: „Am zis răsului: Ești o nebunie! Și veseliei: ce te înșeli degeaba?” Poate urcușul pănă la cea din urmă treaptă a ierarhiei sociale, poate faima, gloria pe care ți-o aduc acumulările, poate chiar acumulările în sine, ori poate fastul. Cănd colo, ce să vezi? Răspuns catastrofal: „...cănd m-am uitat cu băgare de
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
E o analiză a muncii, nu străină de ceea ce avea să postuleze Marx peste timp cu teoria sa despre alienare. Sau de ceea ce analizase Camus că s-ar întămpla cu muncitorul prins asemeni lui Sisif, într-un continuum flux al urcușului spre nicăieri. Cu adevărat, nimic nou subt soare. Descoperim, analizănd vorbele Ecleziastului, chiar și concurența care e o premisă a progresului dar care în plan metafizic nu are relevanță, e deșertăciune: „am mai văzut că orice muncă și orice iscusință
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
scara fericirii, amăgindumă că în vărf vom fi doar noi doi, singuri. Pănă azi, nu mi-am dat seama niciodată, că spaima mea nu stă în efortul de a urca și nici în gemetele de neputință, care ascund speranța că urcușul se va termina curănd. Frica stă în căderea în gol și ea nu e niciodată neîntemeiată. De ce mi-ai dat drumul la mănă, înainte de a-mi permite să privesc lumea de sus? De ce nu m-ai lăsat să te iubesc
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
provizorii în interiorul pădurii. Multă vreme a existat o contradicție între obligația ca satul să fie reconstruit de-a lungul șoselei și popularea cu palmieri în interiorul pădurii, contradicție care se traducea printr-o creștere a distanțelor și a timpului de repartizare. Urcușul de-a lungul trunchiului (care poate atinge între 20 și 30 metri în înălțime) cu ajutorul unei "singa", o liană care înconjoară bustul și mijlocul recoltatorului și de care acesta se sprijină cu tot corpul pentru a se cățăra, și tăierea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Mai precis, "decizia de a iubi nu implică în mod necesar un angajament pentru acea dragoste" (ibidem). Această ultimă componentă este deosebit de importantă mai ales atunci când iubirea trece prin momente de criză. Autorul consemnează: "relațiile de dragoste au aproape inevitabil urcușurile și coborâșurile lor și, în timpul perioadelor de criză, componenta decizie/ angajament este cea care ține o relație în picioare. Această componentă poate fi esențială pentru traversarea perioadelor dificile și pentru întoarcerea timpurilor mai bune" (idem, p. 28). La rîndul său
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
chiar un neajuns când depinde numai de tine să porți în tine un zeu?" 7 mai - 11 mai 1981 Joi, 7 mai 1981 Am sosit, împreună cu Sorel, aseară la 10, în Păltiniș. A plouat tot drumul. După Rășinari, când începuserăm urcușul, am găsit șoseaua blocată de stânci și de bolovani desprinși de atâta ploaie. Erau urâți, în întunericul nopții, ca o colecție de semne ale imprevizibilului, și ne-am strecurat printre ei cu inima strânsă. Astăzi de dimineață, Noica a urcat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în societatea capitalistă unde, fără parale, ori ajungi politician ori gangster. în condițiile de după revoluție chiar spirite elevate (dar fără bani) ca să nu mai vorbim de contabilii hoți și atunci (căpușele) s-au repezit în speranțele capitaliste. Așa se explică urcușul social al unora ca Buzatu, Bichineț, Marin, Mihalachi ș.a. Politica, 1989-2004, a reprezentat încercarea îndrăzneților de a pătrunde în piață (și afaceri) prin politică. A fost calea cea mai curată pentru că niște căpușari ca... au acumulat averi uriașe cu clauze
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vi se deschid două drumuri, evitați-l pe cel mai lejer; un drum fără obstacole duce foarte rar undeva. Urmați, în schimb, drumul care merge de-a lungul stâncii, cel mai abrupt. Urmați acel drum și țineți minte că extenuarea urcușului și mândria pe care o veți simți când veți ajunge la capăt vă vor determina să mergeți iar și iar pe acel drum. Într-o zi, acea experiență vă va aduce din ce în ce mai mulți bani. Dar, în fiecare zi, ea vă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
se pensioneze, adaug eu), se șterge cu buretele peste tot ceea ce ai fost, îți întorc spatele și nici nu-ți mai răspund la salut fără să știe că nimeni nu este scutit și iertat, ca să nu parcurgă drumul vieții cu urcușurile și declinurile ei, iar când ai înc eput să cobori pe scara vieții, nimeni nu te mai poate opri.” Că așa este, ni se pune în față și un alt ade văr: „Ultimele clipe ale vieții, profesorul Oblu le-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timpuriu ori cu întârziere. Au trăit și exprimat bucurii dar și cumpene omenești. Cuvântul „cenzurat” în locul articolelor scoase din pagină la tipografie, au fost realitățile care nu se pot uita nici când. Susținut de inimoși, literatura și presa au străbătut urcușul celor aproape 140 de ani, creând și lansând modele, unul di ntre ele fiind acela de la „Academia Bârlădeană”, dar cu vrerea dv. și Baaadul literar, dacă vrea să se socotească urmașul c are își cunoaște și își respectă înaintașii... Când
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aceasta, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Precum săracii, văzând vistierii împărătești, își cunosc și mai mult sărăcia lor, tot așa și sufletul, citind despre marile virtuți ale părinților, își face cugetul său și mai smerit”<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. XXVI, partea a III-a, cap. 16, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia ..., vol. XI, EIBMBOR, București, 1980, p. 372. footnote>. Prin urmare, prima noastră abordare a scrierilor Sfinților Părinți trebuie să fie
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
târâți prelung cu oftaturi adânci, dar nici unul din pașii aceia nu se opriră în dreptul său pentru a se transforma în cuvinte. Adormi și visă numai picioare, care călcând scoteau sunete sonore, într-o cadență neînțeleasă, formând o melodie liniștitoare cu urcușuri limpezi și adânci sincope. S-a trezit în ziua albă, după o oră sau două, pentru el timpul zilei nu avea importanță, geanta de vinilin cu colțuri roase pe care o găsise într-o noapte la gunoi și pe care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în cap. 18 că nu doar harul exterior lucrează în călugăr, ci și cel interior. ,,Tradiția răsăriteană, din care Cassian se trage, n-a fost precis definită. Cu toate acestea, inspirația morală a călugărilor s-a îndreptat întotdeauna către imaginarea urcușului către divinitate ca o colaborare între Dumnezeu și voința umană, dar o colaborare în care omul să fie primul care acționează. Harul divin a fost oferit liber tuturor celor ce l-au dorit. Însă poate intra cu dificultate în sufletul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tradiție nouă în monahismul creștin. Cu o experiență bogată de zeci de ani în pustiul Egiptului și cu o pătrundere psihologică excepțională, trăind în lumea marilor sfinți creștini ai epocii sale, Sfântul Cassian a putut oferi creștinătății o hartă a urcușului fericit al sufletului spre zările luminoase ale împărăției cerești în rugăciune neîntreruptă și lumină dumnezeiască. În afara mănăstirilor, el a fost din ce în ce mai mult privit ca maestrul prin excelență al căilor ascetice și mistice. Lucrările sale au exercitat o puternică influență asupra
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unul ce a ieșit de curând ca dintr-un adânc de viață în răutate, la împărtășirea de adevăr. Altul a primit, prin sârguință, un spor al binelui. Altul a crescut mai mult prin dorirea celor bune. Iar unul e la mijlocul urcușului spre cele înalte. Altul a trecut prin mijloc. Sunt apoi unii care s-au ridicat și peste aceștia. Alții i-au întrecut și pe aceia. Și iarăși alții se întind și peste aceștia, pe drumul de sus. Și peste tot
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu subalternii și cu pacienții. Părerea lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
UN GLADIATOR TANDRU Creator de prim rang, bântuit de mirajul cuvântului memorabil, răsturnător de noime și deschis cântului universal, pășind printre turnuri și abise și contemplând (melancolizat) limitele condiției umane, autorul Elegiilor și-a construit personalitatea pe arhetipuri remodelate, pe urcușuri și năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
continuă lesne spre Viena prin celebra Poartă Morava care bordează spre vest Carpații Slovaci, separându-i de Munții Sudeți și de Podișul Ceho Morav. Putem spune că este un fel de prelungire a Câmpiei Panonice spre nordul continentului. Face posibil urcușul dinspre Bratislava spre miazănoapte, pe văile Moravei și afluenților săi, până în zona izvoarelor Odrei și Vistulei cu care comunică prin pasuri foarte joase. În acest mod, accesul dinspre nordul spre centrul Europei se realizează într-o manieră extrem de facilă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]