1,262 matches
-
o muncă plăcută, când e singura noastră preocupare. Dar, când te închini studiului după oboseala unei munci grele, după o zi de lucru, înseamnă că faci o sforțare minunată, un act de curaj.” Anatole France 88. „O carte limpede, în urzeala și în creșterea ei, este un lucru admirabil.” Gala Galaction 89. „O carte iubită e o rudă, o soră scumpă a sufletului nostru.” Emil Gârleanu 90. „O carte se scrie cu toată ființa; cu mânie, amintiri, speranțe, traumatisme, părinți și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha.“ Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei, sunt relatate de autor conștiincios, minuțios și plicticos, fără ca din efortul lui să rezulte literatură. Este ca și cum cineva l-ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și făcând abstracție de toate bătăliile verii lui ‘41; în plin secol XIII, urma să fie țesută o urzeală de acțiune cum nu se poate mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea care anunțase un concurs. Erau promise acolo premii pentru proză narativă scrisă de tinere condeie. Așa se face că băiatul strâmbăcios sau eul meu afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct într-o frunză galbenă a tapetului. - Lasă, nu-i nimic. - Mă duc să caut tapet! încercă el disperat să scape din urzeala Penelopei. Și iau și șampanie. Și vopsea de păr! - Mai stai. - Aș mai bea puțină șampanie, maaami... - De când nu mi-ai mai zis „mami”! - De-acum o să-ți zic mai des, dacă te face fericită. Așa cum m-ar face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
este asigurată de închipuirea Hipaziei, iar vocația pe care apariția feminină și-o arogă este aceea de custode al comorii căutate și de Corto. Aflată în umbră, seducând pe bărbații ce devin instrumente ale voinței ei, Hipazia este arhitectul unei urzeli care se sfârșește odată cu focul care îi consumă casa și o face să dispară, ca o zeitate antică arsă pe propriul ei rug. Fantezia venețiană a lui Pratt mustește de semnele vechimii și de simțul particular al ironiei postmoderne. Smaraldul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și s-o vizitez pe Nuria Monfort, În speranța că Încă mai locuia la adresa pe care mi-o dăduse tatăl ei cu ceva vreme În urmă. Piața Sfîntului Filip Neri e o mică răsuflătoare În labirintul de străduțe ce alcătuiesc urzeala cartierului gotic, ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi, mă, de ce blochezi șuturile, dacă nu ai fost desemnat ca portar? îl interoga Cârnul pe Mops, strigându-i vorbe urâte, în tonuri de voce care erau agreate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de fundal, discret, ca un servitor indian. Zilele treceau una după alta cu încărcătura lor de lucruri mereu aceleași, ușor diferite ca și chipul meu. Timpul lucrează așa, Angela, într-un progres sistematic. O mișcare invizibilă, dar implacabilă ne macină. Urzeala țesăturilor se întinde și este pusă din nou pe suveica oaselor, până când, într-o bună zi, fără să fi fost avizat de cineva, îmbraci chipul tatălui tău. Nu este numai vina sângelui. Poate că sufletul tău a favorizat impulsurile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai puțin de o lună. Elsa răsufla tot mai greu. Seara, după cină, o masam încetișor deasupra stomacului. Dormea puțin, când se întindea, tu păreai că te trezești. Noaptea o surprindeam deseori trează și tăcută, cufundată în gânduri. Veghea la urzeala aceea de dorințe din care peste puțin te-ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cedînd camera lui din purgatoriu. În Christiania trebuia să meargă Thomas, pentru a găsi pe cineva capabil de o mică fărădelege. Păcatul cel mare - din care porneau altele, nu tocmai mici - era al său: Îndemnul. Asta era calea, hotărîse. Începutul urzelii era făcut. Cu W., Thomas se vedea rar. Îl vizita la cîteva luni o dată, nu vroia să Îl tulbure pe artist. Se Întîlneau În oraș, Thomas Îl invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în rărunchii lucrurilor, curentul lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată cum se perindă într-un du-te-vino bătătura cu suveica, iată cum joacă tălpițele; ci spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e că degetele lui sunt cele care știu și nu el. În orice caz, verdictul lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e vorba de o psihoză colectivă. Din când în când apar credințele astea în moroi, în strigoi. În Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și atingând covorul, ca și cum i-ar fi încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie întotdeauna, dom’ general! Cum zice și Sfântul Ioan Teologul la Apocalipsă, capul cinci, vine poate vremea când cele șapte peceți ale Cărții se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri. Femeia deschise pumnul și aruncă pietricelele în apă. Sclipiră și ele, o clipă, traversând urzeala de raze. - Și când ne-am întors, continuă ea, dispăruse totul. Nici stejar, nici cruce, nimic. Erau trei straturi mari cu flori și, în mijlocul lor, semnul acela, piatra kilometrică, cu distanțele scrise pe ea. De unde or fi scos-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sorții norocoase, fie prin propriile tale însușiri. CAPITOLUL II DESPRE PRINCIPATELE EREDITARE Voi lăsa deoparte expunerea privitoare la republici, deoarece am tratat în altă parte pe larg despre ele. Mă voi referi numai la principate și, așa cum împletești firele unei urzeli, voi dezvolta punctele arătate mai sus și voi arăta cum se pot guverna și păstra aceste principate. Spun deci că, în statele ereditare și care s-au obișnuit cu familia principelui lor, greutățile întâmpinate în păstrarea lor sunt cu mult
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
stofă de preot”. La această idee mama s-a gândit multă vreme. Odată când lucra la un covor ce era în stative, eu mi-am băgat nasul pentru că mi plăceau desenele care ieșeau de pe urma țesutului dintre bătătura din cânepă și urzeala din lână pură de casă, m-a întrebat: -Ei, ce zici, te duci la preoție? -Știu, tu ai un of al tău, dar Dumnezeu este mare... -Voi vedea mamă, i-am zis numai așa să n-o supăr. De fapt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]