5,635 matches
-
NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Anotimpurile Acum, mai spre bătînețe, mi-am propus, de ceva timp, să iubesc și să observ fiecare anotimp. Să fug de căldură VERII în pădurea cu răcoare și trecînd peste câmpii să mă minunez de floare. TOAMNĂ să nu mă-ntristez nici cînd cerul e de smoala să mă bucur că aud glasuri de copii la scoala. Despre IARNĂ ce să spun sînt
ANOTIMPURILE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348870_a_350199]
-
grăbite să ajungă la mare. Uneori însă, copiii se mai opreau puțin la marginea scundelor garduri văruite-n alb, care înconjurau locurile... de veci - întotdeauna o mirase acest cuvânt ce îndrăznea să sfideze pulberea, pentru că doar ea este veșnică - și verii începeau să îi împărtășească din puținul pe care la acea vârstă îl știau, despre istoricul cimitirului. Dincolo de gard, pe mormintele înnisipate, se puteau vedea urmele șerpilor de apă, sau uneori se întâmpla chiar să-i zărească sorindu-se cu nepăsare
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
calcul: „Urartienii nu cultivau grâu..., cultivau în schimb vită de vie,.. din care făceau vinuri“ (C.Daniel, Pe urmele.., p. 179). VARĂ. În românește vară ne vine din lat. ver, vera „primăvară“. Acesta se compară cu ciuvaș veri „căldură“ cu văr „a fierbe“ în sl., *uer- în i.e., toate legate de soarele dravidian și polinezian. Bascul udă „vară“ ~ udu „soare“ în uigură (limba turcica). Sumer. emeș „vară“ seamănă cu ebr. šemeš cu dispariția lui š, iar magh. nyár cu mong. nar
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
pentru un tratament la Băile Olănești.Nu de puține ori se gândea când au trecut 39 de ani de muncă. De la decesul jumătății mitologice, Sorin își “omora timpul “ jucând șah de unul singur, după ce se întorcea de la servicu, iar în timpul verii ieșa pe banca din fața blocului să joace o partidă de șah. Se găseau destui să răspundă invitației lui, și mult mai mulți pentru ai chibița. Erau momente când uita să se mai bucure că mai sunt zece zile până la ziua
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Titina Nica ȚENE Când vine primăvară... Acum, mai spre bătrânețe, mi-am propus de ceva timp să iubesc și să observ fiecare anotimp. Să fug de căldură VERII în pădurea cu răcoare și trecând peste câmpii să mă minunez de floare. TOAMNĂ să nu mă-ntristez nici când cerul e de smoala, să mă bucur că aud glasuri de copii la scoala. Despre IARNĂ ce să spun!? Sunt
CÂND VINE PRIMĂVARA..., POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346845_a_348174]
-
Acasa > Impact > Istorisire > VÂRCOLACII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, vărului Mărin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciumă. -Așa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
mai mulți armăsar de rezervă au plecat din poștă-n poștă și așa după aproape 2 săptămâni au ajuns din Bacău la Paris trecând munți și văi prin sumedenie de țări și țărișoare. Avea coana Chirița o recomandare dată de vărul cumnatei soției vecinului de moșie. Așa se obișnuia „pe atunci” să fi recomandat de o persoană de seamă! Recomandarea era dată către conița Margueritte, locuind în Paris, bulevardul Regal, numărul 666 apartamentul 13, o rudă de alianță cu sus zisul
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
să o încalț numai pe vreme friguroasă sau la sărbătorile Pastelui. Sâmbăta după amiaza și duminica, atunci când sora mea nu mai avea scoală, era spațial meu liber. Principala mea preocupare, (și distracție) în acest spațiu liber era cititul, iar în timpul verii uneori mergeam la scăldat și pescuit. Nu este nici o glumă, învătasem să citesc înainte ca sora mea să ajungă la sfârșitul abecedarului, îmi plăcea atât de mult încât adunam și țineam într-un loc al meu orice hârtie tipărită pe
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
stareță. Mi-a spus cu glas de moarte, fiindcă îi eram soră, iar eu slujieam la mănăstire: „Sevastița, numai tu poți să mă salvezi pe mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
șerbet de zahăr ars, cum numai ea știa să facă, cafele și un pahar de sirop de trandafiri amestecat cu sifon... „Uite ce poet am eu aici!”, zicea ea, și, după ce mă produceam, aplauzele veneau de la unchi și mătuși, de la verii mei sau chiar de la unii din vecini. Eram și poet și actor și uneori și regizor (amator, se-nțelege!). Scrisul meu era un lucru de care aveam mare plăcere. Nu uita atmosfera din Bacăul nostru, una de mare respect pentru
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
Oradea la promenadă pe Corso, căci numai această plimbare în sine era un spectacol cu o deplină satisfacție. Pline de importanță, sâmbăta după-amiază, ne îmbrăcam cu ce aveam mai bun și plecam cu trenul la Oradea. Noaptea dormeam la un văr al ei. Odată s-a întâmplat să nu ne poată primi. În mintea noastră de atunci, era de neconceput să ne înapoiem în Ineu, cum adică, să venim acasă ca proastele târgului? În rupul capului! Nu aveam bani de hotel
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
mai bine, Bebe, nostim, își turtise năsucul de geam. Pumnișorul lui se deschidea și se închidea: ”Pa! Pa!” - Zîna, a vorbit băiatul!? - se minună Pandele și uitându-se spre geam la zarva de pe platforma haltei, continuă: ” Cine-i Geani? Știi?” - Vere, pregătește banii, sigur se întoarce ”nașul” Ghiță. Întreabă-l și de Geani. Dar mai bine nu-l întreba. E o poveste tristă... Trenul era deja într-o mișcare de deplasare lină. Locomotiva neîncetat dădea semnale scurte avertizând, dar glasul tânguitor
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
și vom putea fi împliniți și că familie. Reporter: Ai continuat să mergi la discoteci, la petreceri? Gabi Ciuciumis: În timpul acela, lucram la restaurantul unui hotel, unde și Luminița cântă și unde o soră de-a mea dansa, si un văr de-al meu era cu noi acolo. Mi-aduc aminte că am început să citesc Noul Testament acolo în restaurant. Și asta se potrivește foarte bine cu proverbul care spune ? Omul sfințește locul ?..și nu invers. Am început să citesc acolo
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345087_a_346416]
-
își va mai reveni vreodată compet. Vasea a plecat repede să-l aducă pe Iulian de la București. Pentru Iulian, fratele meu, mama era o sfântă. O iubea mai mult decât propria-i viață. Eram la spital, eu, tata, unchii, mătușile, verii noștri și bunicii. Așteptam clipa decisivă când va sosi medicul și ne va spune dacă orele critice ale mamei au trecut sau nu. Telefonul începuse să sune. L-am scos din buzunar, m-am uitat, dar n-am recunoscut numărul
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
spuneam, ajunsă la vârsta colindatului, mi-a făcut mama dintr-un prosop o traistă pe jumătatea mea, pe care o și vedeam plină cu de toate: nuci, mere, colăcei, covrigi, biscuiți, câte o bucată de rahat, așa cum primisem informații de la vărul meu, care mă avea în ,,custodie" bine înțeles. Seara, cum era și firesc,doar era prima mea ,,zi de muncă”, în prezenta lui, mi s-a făcut ,,instructajul", după toate normele în vigoare la vremea respectivă: -să ai grijă să
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
-Fir-ar el al.....cu mămicuța și cu tăticuțu lui, că nu m-a luat și pă mine cu el! Iar reacția ei a fost următoarea: Aaaaaa.!....adică ceva de genul:,,dacă tăceam, filozof rămâneam". Vreau să vă spun că nici vărul meu ,săracul, nu a umplut traista, pentru că în momentul când a văzut că nu mai sunt, după scurte cercetări, a ajuns la concluzia că sigur plecasem cu celălalt grup și a venit acasă să vadă ce și cum. Pentru mine
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
eu aveam sanie ,doar tatăl meu lucra la CFR, iar acolo la atelierul mecanic se mai confecționau și ...câte și mai câte trebuitoare pe la casa omului, ca de exemplu, o sanie...ceea ce nu avea pe atunci oricine, ca de pildă vărul meu, Tănase, mai mare cu patru ani decât mine( între noi fie vorba, nu prea i-a fost de ajutor diferența de vârstă, îl ,,băteam” la multe). Așadar, primea sania de la părintii mei, cu mine ,,la pachet" că de...o
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
bunicilor difuzorul a fost montat pe perete, deasupra divanului unde dormea „zeida” (bunicul), iar în locuința unchilor, la tanti Freida, a fost plasat în bucătărie, principalul spațiu de întâlnire a familiei, tot la căpătâiul unui divan, în care dormea Iani, vărul meu, iar la sfârșit de săptămână, când veneam și eu la Burdujeni, dormeam acolo înghesuiți, amândoi. Difuzoarele la Burdujeni erau de un model mai nou, ceva mai mici, negre, iar țesătura din față era mai puțin elegantă. În loc de buton aveau
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
unchiului meu Nicolae TĂNASĂ, care era căsătorit cu una din surorile tatălui meu, supranumit în sat Colorado, respectiv mătușa Chița, cea care dăduse lumii cinci copii, patru fete și un băiat. Aceștia fiind; Lucreția, Leonora, Mihai, Anica și Saveta. Mihai vărul meu primar, fiind cel mai apropiat ca vârstă de mine, eram foarte apropiați. Din acest motiv mergeam des la stâna lui moș Lixandru, care nu știa cu ce să ne servească din produsele stânei, adică; brânză, urdă și tot ce
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
mai apropiat ca vârstă de mine, eram foarte apropiați. Din acest motiv mergeam des la stâna lui moș Lixandru, care nu știa cu ce să ne servească din produsele stânei, adică; brânză, urdă și tot ce ne putea oferi dumnealui. Vărul meu Mihai TĂNASĂ ori de câte ori mergeam la stâna lui moș Lixandru, adică bunicul său, nu scăpa ocazia să-mi demonstreze că știe să cânte din acel instrument din tablă zincată, numit bucium. Eu nici nu îndrăzneam să-l ating, fiindcă nu
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
nu îndrăzneam să-l ating, fiindcă nu știam cum să-l mânuiesc, nemaivorbind că nu știam să cânt din bucium. Buciumul era atârnat sub streașina stânei de niște curelușe speciale de anumite cuie de lemn. Eram fascinat de fiecare dată. Vărul meu purta toată vara o cămașă din cânepă țesută de mătușa Chița dar care era spălată în zerul rezultat din producerea brânzei de la stână. Moș Nicolae TĂNASĂ unchiul meu ne iubea deopotrivă pe amândoi și nu scăpa nici un prilej să
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Riga Crypto, riga Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba în inimă-ai înfipt-o! Eu de umbra mult mă tem, Că dacă în iarna sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbră deasa, desfăcuta, Mă-nchin la soarele înțelept. La lămpi de gheață, supt zapezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele înțelept, Ca sufletu-i
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
care am fost luați din porunca D-lui Dumitrașco Sturza vel ban. De Rascoe Preda i de Trăilă sin Lăpădat i de Pîrvu sin Nicola și cu alți cetași ai lor Borceni. De Bogdan i de Barbu sin Danciu cu verii lor Drăgotești . Și de diaconu Daia i de Bogde și de cetașiilor Dăești.Și de Nicola și de catașii lor Stroești. Și de Ionașco și de ceata lor Stelești. Și de popa Costandin și de cetașii lor Mocihănesti.Și de
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]