2,614 matches
-
zis și la radio chestia cu genomu care poa’ să schimbe omu ca la ciuperci. Deschizi pentru ăl bun și vine ăl rău care, Doamne ferește, ne mai și violează. 236 Daaa? îngrozitor. Fie ce-o fi, voi deschide s-o văz și pe asta, pardon, pe ăsta, că-i un cetățean total necunoscut deși are pijama similară cu-a mea. Ce-i cu dumneata, nenică, pe balconul nostru ?! Primul Ministru nu ești, Al Doilea nu, președintele Turkestanului nu...Atunci? Știți, dom
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care țipase la frizerie. Nu mai eram sigur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În apropierea noastră, pe o scenă mică și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul mării, în apropiere de Cazino. Apa se întindea nesfârșită, dincolo de bătaia văzului. Ne dureau ochii de atâta apă. Soarele râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar eu am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe cineva, conița. Dar văz că boala ei n-are leac. ― Și pe cine crezi că iubește? ― Pe cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în mai multe rânduri, să vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea simțurilor. Cel care-l fascina pe Eminescu pe când visa la isichasm. Un text vorbind despre tainica răspundere a ființei față de continua educare, cizelare, vindecare, fermecare a văzului, auzului, mirosului, gustului și pipăitului. Cele cinci puteri senzoriale ale energiei spirituale despre care ne povestea, cu harul său inegalabil, Ioan Alexandru în facultate: cum să nu lași să treacă nici o zi fără să stai măcar un sfert de oră
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu a-mpărți cu teii, cu florile și frunzele de tei? Poate unde ești așa de dulce ca mirosul florilor acestora. Și dacă se întîmplă pe tine să te văz Desigur că la noapte un tei o să visez, Iar dacă se întîmplă să întîlnesc un tei Desigur toată noaptea visez la ochii tăi. Nu rimează bine, gentil[l]esse absolue, dar nici mînile noastre nu rimează, căci a mea-i
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
printr-un mic răspuns dacă a sosit frate-meu cumva la Craiova, căci sperez să fi venit, pentru că armata s-a desconcentrat. Scrie-mi, te rog mult, sub următoarea adresă: M. Eminescu, poste restante, Filiași. Nu uita și răspunde, ca să văz de-ai primit această scrisoare. Al tău amic M. Eminescu 165 [ION CREANGĂ] București, 25 decemvrie 1878 Dragă Creangă, Nu știu, dacă ai cauze deosebite de nemulțămire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog să le treci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
când vii iar la București. Atunci vom vorbi de ceea ce-mi scrii - adecă de rămânerea ta aci. Am și făcut unele puneri la cale, dar în orice caz voi să te consult când vei fi aci și voi să văz de ți-o plăcea. Va veni o vreme, Nicuță, o sper că o veni, în care tu vei uita toate durerile ce ți le-am cauzat și-n care vom începe ceea ce eu am numit viața noastră nouă. Poate ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dentîi sosiți aci pentru băi și nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile și apoi iar mă-ntorc la București. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntîia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mișcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fețele - căci ea e schimbăcioasă la coloare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia. Costanța sau Chiustenge
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vreme vei fi în sunetul meu nu voi putea avea tăria de a nu-ți scrie. Știu foarte bine cât risc, // simt foarte bine toată umilința pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, și prin ele eu, simt și parcă văz râsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, și cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simțiri, uite, îți scriu și-ți spun că mi-ești drag, că te doresc, c-aș vrea să te văz macar pe stradă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
simt și parcă văz râsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, și cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simțiri, uite, îți scriu și-ți spun că mi-ești drag, că te doresc, c-aș vrea să te văz macar pe stradă, o clipă, o clipă și numai o clipă. Ai păcătui mai mult decât cât ai păcătuit față de mine dacă ai crede că vreo idee preconcepută sau vreo speranță mă îndeamnă a-ți // scrie, nimic, numai singura plăcere
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350 dintre victimele: preoți, monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic accentuându-se, dragostea de glie cucerind cotele acoperite de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul Militar “Ferdinand I”, din Chișinău, pe care îl
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în tihnă, mai ales că de acum vine vremea statului în casă, fiind vremea rece în succesiunea anotimpurilor. Dragul meu Vasile, mă adresez ție special ca cel mai vulnerabil dintre noi: te înțeleg perfect că ai de luptat cu lipsa văzului, dar și noi, ceilalți mai în vârstă avem destule motive să nu fim mulțumiți de starea noastră de sănătate, care nu mai este ce a fost odată - cam de demult! Cui să cerem socoteală? Dar faptul că am ajuns la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând de discuții democratice... Din Iași prof. V. Fetescu mă informează la cerere despre starea sănătății dlui I. N. Oprea, apoi discutăm politica zilei, cu păreri convergente, la obiect, concluzia e că toți sunt împotriva președintelui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
neajunsurile vremii, de război și apoi și mai marcați de trecerea anilor. Fiecare din noi cu metehne vădite ale trecerii anilor peste noi. Cu V. Balosin vorbeam la telefon și ne înțelegeam. Apoi căzu năpasta peste el pierzându-și total văzul, încât pe bună dreptate îmi spunea la telefon că „s-a săturat de întuneric”. La această pacoste i-a venit și alta... a căzut, cum cad în mod obișnuit bătrânii, și a rămas imobilizat la pat. De atunci vorbim tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au asigurat reale drepturi democratice, deși unii neagă vehement, cu gândul la un trecut ce nu se mai poate întoarce. Totul a fost validat de istorie și de timp. La Timișoara Geoană, Antonescu și Ciuhandru (primarul țărănist) au realizat în văzul lumii acel pact incredibil de a se alia cu urmașul demn al PCR, care a lichidat elitele noastre politice, economice și culturale. E o adevărată întoarcere la comunism! Timișoara, primul oraș eliberat de comunism, reacționează pe măsura îndrăznelii și nerușinării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe rând. 1) În ce fel a judecat personal sau a fost sfătuit să meargă - ostentativ - tocmai la Timișoara, pecetluind acea înțelegere cu Antonescu și Ciuhandru - adică tocmai acolo unde s-a tras primul semnal al eliberării de comunism. În văzul lumii, sfidând realitatea, prea siguri de reușită, au stârnit reacția violentă a timișorenilor care au reacționat spontan și logic - precum taurul într-o arenă în care toreadorul (Geoană) îi flutură flamura roșie - aici steagul roșu P.C.R. Dacă taurul se repede
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
comunicau privind situarea celor doi candidați. Diferențele mari - voit afișate se tot diminuau, dar vine momentul fatal... când dl. Geoană jubilează și se bucură, exact „ca un copil care primește un dar nesperat de mare”, sare, în sus, țopăie în văzul lumii strigând repetat - am învins, am câștigat - se bucură copilărește, fără a încerca o minimă reprimare a puternicelor emoții ce-l stăpâneau. Și aici, diplomatul experimentat n-a dat dovadă că e diplomat. Pe o lege dreaptă dl. Geoană, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-a dus după un tomberon, cu care umblă higienizatorii de străzi, a împrumutat, de la același, nu doar tomberonul, ci, și costumația, și-a luat câteva chei potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi aleargă buiestru pe sub pleoape, amestecându-se cu lumina, la început hospoasă și înțepătoare ca nisipul și apoi limpede ca un izvor de munte gâlgâind untos a văz curat prin venele de lumină și simți că hainele îi sunt mai ușoare pe trup și el știa că deja este pregătit pentru jurământul de supunere, de sărăcie și de castitate, jurământ ce trebuia să și-l asume după această
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
nu pentru că palma ei era peste a mea, ci fiindcă ea mi se ridica pe braț, împingându-mi încetișor mâneca hainei și a cămă șii de uniformă! Încet-încet, dezvăluită de degetele ei, groaznica mea pată roșie se ivea deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale întinsă pe pupi trul jegos, pata cea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sărute creștinește după slujbă și înaintea Sfântului Mir - sărutul plin de har al Domnului. Aflarea nepotului în biserică n-a însemnat numai obligația de a le însoți pe cele două bunici și de a le împiedica să se certe în văzul lumii. Cu timpul, am început să pătrund misterul dumnezeirii, fiorul - inexprimabil în cuvinte - generat de contactul cu Creatorul. Mai târziu când am părăsit satul și am mers la liceu, slujba duminicală a început să-mi lipsească. Ar fi fost o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]