3,016 matches
-
femeia iubită, n-a mai vrut să știe de nimic pe lume și a fugit cu ea. Văzând și starea de spirit a lui Titi, Aglae se mai calmă. - Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad și eucine este, să vină, cum vin nurorile, să zică "bună ziua, eu sunt cutare". Aglae înțelegea misiunea de soacră într-un chip foarte oneros pentru noră. Nora trebuia să rămână într-o stare de dependență continuă, să sărute mâna socrilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți aduc contractele prelungite. Iorgu își încruntă puțin sprâncenele, medită negustorește, apoi le readuse din nou la linia primitivă. - S-a făcut! - Ura! zise Stănică, să mai bem un pahar. Nici nu știi ce înseamnă să faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului moș! - Care moș? întrebă, puțin cam intrigat de unele numeproprii, Felix. - Ha, ha, ha, râse Stanică, ce, nu știi? Localul ăsta eproprietatea lui moș Costache, și dumnealui e chiriaș. Coane Iorgule, îți prezint pe nepotul lui moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la un frate. Noi am vârât capital mare în afacerea asta și nu zic că nu merge, nu vreau să supăr pe Dumnezeu (Iorgu se închină superstițios), dar e negoț delicat, din orice se strică. Aici totul e să ai vad, să știe lumea de unde să te ia. Dacă mă mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum știi și dumneata, și nu pot să mă plâng. Am plătit cinstit și am rămas. Dar acum am aflat că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încolo cred că vei fi odată soția mea și te voi aștepta oricând. Otilia îl sărută o dată, apăsat, apoi sări în picioare. - Știi ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la tine. Să vad cum e în patul unui băiat. Se aruncă în patul lui Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vina mea. Va fi nevoie de o eternitate pentru a putea ieși. Al doilea capitol • Merg pe aceeași stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt toate dificultățile, conflictele comunitare, prejudecățile, criticile. • Mă fac că nu le vad. • Cad iarăși. Nu reușesc să cred că sunt în același loc. • Însă nu e vina mea. Este încă nevoie de mult timp pentru a ieși. Al treilea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pentru a ieși. Al treilea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt lucrurile urâte ce mi se pot întâmpla în viață: o boală, o pierdere, un transfer de la o comunitate la alta. Le vad. • Dar cad iarăși, este o obișnuință! • Am ochii deschiși. • Știu unde sunt. • Este vina mea. • Ies imediat de acolo. Al patrulea capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură mare în trotuar, sunt acele lucruri la care, în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nu consum porția mea: - Nu, mănânc-o sănătos! O ia și mai trage un scuipat, îl amestecă cu furculița și continuă să mănânce cu poftă! Mie iar mi se face greață după ce mă liniștesc ii spun pe fereastră: - Să te vad ce faci acum, că nu mai ieși din cantină până diseară. Te bat! Luasem o nuia de pe jos și îl amenințam. Țiganul încearcă să iasă pe ușă, sunt acolo, urmează geamurile, îl aștept cu nuiaua pregătită, până la urmă găsește un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-a suit în tramvai și-a coborât în Lipscani. Trecuseră ani de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara, Lina aprindea lămpile. Stere cumpărase vreo trei. Fitilul lor lat și înalt dădea o lumină blândă. - Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe. Știuse bărbatu-său ce știuse: vadul era bun. Soseau mereu alți clienți, aduși de cei vechi, care lăudau rachiul. Cârciuma era în trecere. Până în Grivița, ceferiștii făceau un ocol scurt și se înfruptau. Lucrătorii unde să-și spele gâturile de praf? Iar gunoierii, după ce descărcau zece-unsprezece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El mai mult pe drumuri era. Ba după lemne, ba după vin. Învârtea miile cum te-ai juca, așa, cu chibritele. Datorii nu mai avea. Punea leu pe leu, să strângă o sumă mare, să-și cumpere un loc cu vad în Grivița. Dar până atunci mai era! Trebuia să toarne apă mai multă în vin, să nu ia în seamă strâmbăturile gunoierilor. Ce-i păsa? Mila nu face casă bună cu pricopsiții. Și pielea ar fi luat-o de pe clienți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
{EminescuOpVII 93} SĂRMANUL DIONIS NOVELĂ ..... și tot astfel, dacă închid un ochi vad mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea - o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totdeauna? Ruben rupse cu degetele mucul căzut al lumînarei și se văzu în lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. Amândoi se sculară și Dan s-aruncă la gâtul lui, plângând ca un fiu ce n-are să mai vad pe tatăl său. Dar îndată ce ieși Dan, îndată ce coborâse scările cu cartea subsuori și ridicând cu mâna lunga poală a rasei de șiac... casa se prefăcu într-o peșteră cu păreții negri ca cerneala, lumânarea de ceară într-un cărbune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzarichea punea lațuri *** picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea acest rai al unei veri eterne. El s-apropie de lac și, trecîndu-l cu picioarele goale pe unde era vadul, veni în insulă. Albinele-l încunjurară jurară bâzâind pe noul, tânărul împărat al insulei, el s-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă, o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară {EminescuOpVII 165} bâzâind pe noul și tânărul împărat. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în: insulă. Albinele înconjurară pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Ioan în întregul, în viața lui internă devine identic cu al [lui] Poesis. Gânduri sclipitoare, dar fără adâncime - iată caracteristica ei. Și această receptivitate largă, tocmai pentru că e largă, nu e adâncă, ci seamănă cu undele crețe a unui vad. Ele sunt ca un material întîmplător și netrebuincios până ce nu cade în ele ideea, sămânța individualității poporului, care sămânță crește apoi {EminescuOpVII 225} ca un stejar și suge din materialul receput ca dintr-un pământ, indiferent în sine pentru ideea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astea, dar nu mi s-a părut niciodată astfel. Afară de-aceea* trebuie să fie pe la cântători și eu încă tot nu văd nici sat, nici casă, nici zare de foc, nimic, phiu*" Hi! cal... Deodată dădu ca d-un vad, calul se opinti și-l trecu, apoi i păru că vede o pată alburie de departe... El merse spre ea, se dete jos de pe cal ca să-și mai încălzească picioarele amorțite și, trăgând după el calul de căpăstru, mergea mereu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în douăsprezece volume 3, într-un format până acum nicăieri egalat. Pr. Stăniloae este totodată cel care a adus în teologia ortodoxă contemporană nu doar un alt suflu, ci mult mai mult decât aceasta: a clădit pentru teologie un nou vad, a impus criteriile duhovnicești ale tradiției și, mai ales, a deschis o viziune universalistă atât de proprie și necesară Ortodoxiei. D. Stăniloae n-a fost singurul teolog cu vocația temeiniciei, gata să afirme genul proxim și diferența specifică a teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
blestemat de călugăr, tacă-ți gura. Cu ieșirile-astea nocturne nu-i deranjezi doar pe temniceri, ci și pe noi care ne aflăm în suferință ca și tine, tacă-ți gura. Glasul meu nu este al meu, iar când găsește vad se eliberează. A fost reunit din nou Tribunalul pentru a reexamina cazul Campanella care în fiecare noapte "își făcea de cap cu voce tare și vehementă, umplând cu tânguieli pereții temnițelor ce păreau să plângă și să se mânie. E-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care ne includeam. Am putut constata, din datele înfățișate mai înainte, cât de intens și de durabil a fost locuită vatra teritoriului comunei Umbrărești în vremurile străvechi. Deși loc situat în „calea răotăților”, vorba cronicarului Grigore Ureche, pe aici fiind vadul și tractul din est spre vest și din nord spre sud al fluxurilor umane, nedeprinse cu activitatea generatoare de bunuri materiale, trăitoate din jafuri și cotropiri. Oamenii acestui pământ au găsit mijloacele potrivite și tăria să înfrângă vrăjmășiile pentru a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pentru care lipsesc mărturiile hotarnice, având în vedere asemănările dintre ele, ce merg până aproape de identitate în privința structurilor teritoriale interne, cum sunt: -vetrele de sat înșirate pe cursul Bârladului ca monedele în salbă; -aceleași ape ca sursă de folosință pentru vaduri de mori și de poduri, Bârladul și Siretul, precum și gârlele aferente lor, Bârlovița, Dimaciul, Ruginosul, toate folosite vara ca adăpători pentru vite; -aceleași zone folosite ca loc de țarină pentru semănături, grădini, vii și livezi; -aceleași limite zonale acoperite cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
peste apa Siretului, ca și Umbrăreștii, iar cel de est pe Herătău sau Călmățui, întocmai ca Bozieștii; -așezările de pe cursul apelor trebuia să aibă în vechime și aveau drept de stăpânire și de folosință pe ambele maluri ale apei pentru vaduri de mori sau de poduri, deci de trecere, reminiscență din străvechime, astfel că și comunitatea noastră se va fi aflat integrată inițial în rigoarea respectivă, căci, așa cum scrie istoricul P. P. Panaitescu, „cursul apelor reprezenta o folosință, nu un hotar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se va păstra astfel încă în 1817, când banul Petrache Negre, nepotul lui Negre Apostol, buni cunoscători ai locurilor, confirmă într-o hotarnică capătul de apus al moșiei și stăpânirii Umbrăreștilor, la „trăsura al cincilea, la apa Dimaciului, prin dreptul vadului morii Oprea lui și prin podul lui Dumitru”. La fel, într-o învoială dintre răzeșii moșiilor Dimăcenii, Dumbrăvița, Sineștii și Umbrăreștii, din anul 1827, urmată și întărită de anaforaoa marilor boieri din 15 aprilie 1828, se arată unde sunt situați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
documentează în cuprinsul hotarelor satului și moșiei Umbrăreștilor arhicunoscutele componente medievale: vatra satului/satelor, cu grădini, vii și livezi; țarina de arătură și de semănat cereale; pășune și fâneață pentru creșterea animalelor; baltă și poieni (devenite între timp locuri arabile); vaduri de mori și de trecere peste apa Bârladului și a Siretului (Podul lui Dumitru, moara lui Cioașcă); pădure mare, cu diverse specii de copaci, predominant fiind stejarul și ulmul; iar în lunca Siretului, aproape de malul său estic, era o fâșie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]