2,042 matches
-
delegații ar fi trebuit să intre prima în sală. Cea rusă sau cea turcă? La ora fixată, însă, plenipotențiarii rezolvară situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-a uitat la ea cu același dispreț cu care ar fi privit un vagabond care i-ar fi cerut să-l sărute franțuzește. —Ei, hai, termină! Doar are copiii, nu? Alison a clătinat din cap fără nici un cuvânt, intimidată de frumusețea femeii. Era sigură pe ea în prezența oamenilor pe care îi cunoștea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai avea acoperiș și vântul umed ce venea dinspre mare făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și doresc să fiu prietenul tău».” Profesoara de istorie ne-a pomenit despre asta odată. Ea a spus mai departe: „În timpul Evului Mediu, în Europa se trăia în condiții primejdioase. Peste tot domneau violența și crima. Străzile erau pline de vagabonzi, noaptea oamenii se temeau să mai iasă din case. Bărbații onorabili își apărau viața cu sabia. Ca să-și arate reciproc că au gânduri pașnice și nu poartă vreo armă, ei au inventat strângerea de mână.” Apoi doamna s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am văzut un student vomitând. Probabil băuse prea mult. La centrul de jocuri mecanice de peste drum, bucătarul unui birt din apropiere își omora pauza jucând bingo și toca bani serioși. Sub streașina unui magazin care se închisese, am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-a rugat să-i pun discul cu melodia Jumping Jack Flash a formației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ernest Hemingway Noaptea dinaintea bătĂliei și alte povestiri Traducere din limba engleză și note de Ionuț Chiva Traversarea Știi cum e disde-dimineață acolo, În Havana, Înainte să vină mașinile cu gheață pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm Încă sprijiniți de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri și ajunseserăm În piață - mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua - și În piață era treaz doar un cerșetor care sorbea o gură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
demonii lui ar fi atât de ușor alungați. Altădată îmi imaginam cum l-aș fi găsit la mine acasă, șezând pe prag cu un braț de flori, dar acum îmi tot vine în minte expresia aceea a lui de câine vagabond, aceea care înseamnă de fapt că a eșuat, că m-a dezamăgit, că nu poate fi iubitul care aș vrea eu să fie. Îi spun lui Davey că m-am despărțit de tipul cu care eram. Îi relatez toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de noapte ți-o deșertai pe fereastră? Și de ce s-au găsit, Încă de pe atunci, haznale cu un fel de trotuar lateral și cu inele de fier zidite, ca să poți să te agăți? Aceste pasaje corespund acelor tapis francs unde vagabonzii - la pègre, cum se zicea pe atunci - se adunau, iar dacă venea poliția se putea fugi și veni Înapoi pe altă parte”. „Istorii de fapt divers...” „Nu zău? Pe cine Încerci dumneata să aperi? Sub Napoleon al III-lea, baronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic, din voleu, fără preluare: Hai sictir, în p...da mă-tii, de vagabond! Lasă-ne-n pace! La o parte! Dă-te...! N-am mălai! N-am bolivari! Vrei de pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit, ba i-e frică să nu fie silit, tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care să-ți poți pune toate nădejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vadă pe unde o să trec cu mașina. O intervenție pe un forum : „Văd că au interzis circulația oamenilor și a mașinilor prin centru, că să nu-i deranjeze pe francofoni. S-au gîndit însă, oare, să interzică și circulația cîinilor vagabonzi ? Sînt curios ce s-ar spune despre noi în lume dacă președintele Chirac (sau cineva din suita lui, mă rog...) ar pleca mușcat de un maidanez român ? Un cîine maidanez, vreau să spun, că «maidanezi» sîntem cu toții, noi, românii, așteptînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vă spun eu, 99% dintre cei care au fost mușcați de cîini au fost mușcați de cîini cu stăpîni, namile de astea care mănîncă doar boabe, cred și eu că se reped la picioarele oamenilor cînd scapă pe stradă ! Cîinii vagabonzi, săracii, sînt cumsecade, vă spun eu ! Nu toți, e adevărat, dar majori tatea. Avem și noi un maidanez care trăiește la intrarea în bloc, e așa de blînd, are un aer așa de melancolic !... Nu a mușcat niciodată pe nimeni
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totdeauna un creion lung cu care scria ceva în caiet. Aveam impresia că erau cuvinte încrucișate. Cînd ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din rândurile groase ale nenorociților mereu în căutare de pâine, asemenea câinilor vagabonzi, ale bețivilor, ale pușcăriașilor abia eliberați. Oricine, numai să fie viu și să-și pună sufletul la bătaie pentru mulți, mulți bani (dar ce înseamnă banii în condițiile astea?), putea deveni ruletist. Era, de asemenea, preferabil să nu aibă, pe cât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
patronul care l-a angajat a fost foarte fericit să facă rost așa de simplu de un ruletist, fiindcă de obicei erau necesare demersuri lungi și iritante, tocmeli penibile cu cei care-și scoteau sufletul la mezat. La început, orice vagabond cerea luna de pe cer și îți trebuia destulă abilitate să-l convingi că viața și sângele lui nu prețuiesc cât tot universul, ci doar un anumit număr de bancnote, care depindea de cererea de pe piață. Un ruletist căruia nu era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altă parte, cotele sale tindeau să scadă, în ciuda fanaticilor care se ruinau încăpățînîndu-se să joace împotriva lui. La un singur semn al Ruletistului, tot sistemul pariurilor se prăbuși. Devenise de prost gust să mai organizezi rulete în care un biet vagabond își duce pistolul la tâmplă. Nu mai existau patroni și acționari, și singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în timp
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din Timișoara vor ajunge trenuri cu muncitori din orașele din sud. Înarmați În grabă cu bîte confecționate din cozi de unelte, li se cere să participe la acest act patriotic și să vină pentru a curăța orașul de grupurile de vagabonzi și de golani plătiți de agenturi străine. Operațiunea eșuează dintr-o lipsă de sincronizare a organelor de partid locale, care ar fi trebuit să-i aștepte În gară și să continue manipularea. Fără această verigă importantă, ei reușesc să-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gândea și la fetele rele, nebunatice, care fugeau de acasă, dar nu le asocia niciodată cu mama lui. Poate că gândurile lui Tom despre femei erau mai influențate, decât își închipuia el, de umbra Neajutoratei Fiona, veșnic tânăra Fiona, copil vagabond și victimă, pe care era de datoria lui să o salveze și să o păstreze neîntinată de lume. Și poate că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea să fie una din armele ei de seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie ca și în centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic de jenă: Tot nu te-ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu spatele și își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era de un ocru perfect natural. Mda, vorbi singur Nestor, industria manechinelor a evoluat spectaculos. Deodată își întoarse privirea în lungul pasajului și îl zări pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se vedea strada luminată de soare. Se oprise și Nestor nu putea desluși prea bine de bună seamă că îl observa din depărtare. Dar unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]