1,108 matches
-
Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și pe văile Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn peste ceilalți” voievozi se vorbește încă în 1307-1308. Un cronicar polon de la începutul sec. al XVII-lea preciza că "polonii, și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al „cetăților valahe” („valahie castra”) cât și a boierilor „pământeni ai Valahiei” („terrigenarum terre Valachie”). Țara Moldovei era percepută de regatul polonez ca o entitate duală constituită prin unirea Moldovei cu Valahia nordică, de unde și insistența ca ambele părți ale țării să le
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
păstrat de Manela Profeta, apare în 1994, la editura "Dacia" în două volume. Subiectul îl reprezintă exploatarea, fără scrupule, a uraniului de către sovietici din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet asupra voievodatului. Regele ungar Sigismund a organizat în 1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat Dunărea și s-au îndreptat prin Vidin spre Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să se
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
precum și lansarea național-comunismului care, sprijinit pe protocronism, va caracteriza epoca Ceaușescu”. Noua doctrină politică urmărea realizarea de filme în care să fie rescrisă istoria națională. Potrivit lui Popescu, scopul propagandistic al filmului "Columna" a fost contracararea teoriei lui Rösler privind „vidul valah”, adică al dispariției în totalitate a dacilor din Transilvania și a formării poporului român în teritoriile din sudul Dunării. Opinia că acest film ar avea un caracter propagandistic este susținută și de regizorul Sergiu Nicolaescu în cartea sa de memorii
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
, numit și „Omorâtorul de romei” (în ), a fost țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. El a fost cel de al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii catolici să fi ridicat o biserică de zid, destinată supușilor iobagi de altă ”religie”, poate susținută. Mai ales datorita faptului ca aceasta biserică inițial era identică cu capela Iisus din Odorheiu Secuiesc sau cu
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit un lider militar și organizator excepțional. După eșecul tentativei de cucerire a portului dunărean valah Chilia șI fondarea așezării-surori Chilia Nouă în 1465, el a înfrânt doi ani mai târziu la Baia invazia maghiară. Aceste succese coraborate cu cucerirea unei autorități de necontestat în țară, l-au determinat pe Ștefan să înceteze să mai plătească
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a încheiat. Negocierile, care au decurs între Regatul Ungariei și aliații lui Ivan Alexander, Vladislav Vlaicu și Dobrotiță
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
Dapontes iubea și aprecia istoria, astfel că se găsesc în lucrările sale o multitudine de date despre cele două principate românești în care a trăit. Observator - prin natura poziției sale - a descris și aspecte sociale sau de moravuri ale societăților valahe sau moldovene. S-a erijat chiar și în critic atât al opulenței, cât și al aroganței date de nivelul social, așa cum a făcut-o în ["Scrisori în versuri simple împotriva aroganței și asupra deșertăciunii lumii..."]. Având ocazia de a călători
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Sfintei Marii, iar ["Istoria Geografică"] este un nou prilej de a face scurte descrieri ale teritoriilor Țării Românești și Moldovei, după cum vocația sa religioasă, l-a făcut să noteze și detalii semnificative ale vieții unor sfinți pământeni aparținând de patericul valah. În mod particular, "Catalogul istoric al oamenilor însemnați" din secolul al XVIII-lea menționează date semnificative despre oamenii care au ocupat dregătoriile pământene în Principate. Cronicarul a relatat - martor ocular fiind în București - de asemenea și despre cutremurul din 31
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
în rangul de baron al Boemiei cu incolat, apoi, la 26 iulie 1816 tot acolo, ca baron maghiar, consilier privat, de asemenea consilier și conferințiar de stat. Generalul a fost onorat intre altele cu: Baronul a cumpărat in 1806 comunitatea valahă Cadăr (maghiara:Kádáreste ) pe Pogăniș în județul Timiș, la trei mile în sud de castelul Timiș. La aceasta se referă predicatul Kádár în nobilirea din 1808. Cei 748 de locuitori au trăit în 134 de case și au fost predominant
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
balet cu cor după o baladă maramureșeană), "Inger și demon" (după poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
(n. 1692, Poltava, Țaratul Rusiei - d. 25 aprilie 1767, Mănăstirea Poiana Mărului, Țara Românească) a fost un călugăr valah de origine slavă, îndrumător duhovnicesc al lui Paisie Velicicovschi, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003. S-a născut la Poltava, pe atunci în Țaratul
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Denumirea oficială a Statului Român înființat în anul 1859 a variat de-a lungul timpului, în funcție de circumstanțele internaționale și regimurile politice care l-au condus. Afirmarea naționalismului românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă - relativ - prin inversarea în titulatură a ordinii denumirii principatelor și - pentru prima dată - prin menționarea caracterului "românesc" al teritoriului valah. Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei. În această perioadă, denumirea oficială a statului român este România. Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 - până în 1947, ca denumire a statului România. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”". Această inscripție de consacrare (pisanie) este unul dintre puținele elemente păstrate din edificiul original. Este decorată cu un frumos vultur valah, este scrisă în grafia chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu/ salutare, etc.], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
la sărbătoarea Sf. Lup. La vest de intrarea în biserică a fost descoperit și un baptisteriu folosit pentru creștinarea localnicilor. Novae a făcut parte din provincia romano-bizantină Paristrion (sau Paradunavion), care a fost mult timp un teritoriu populat de români (valahi), bulgari, greci și migratori. Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a trecut prin Novae în fruntea unei armate la sfârșitul secolului al V-lea, cu prilejul unei campanii militare în teritoriile dacilor. Acesta a remarcat festivitățile organizate în cinstea Sfântului
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
Calapodești (1816-1882), ce a sosit aici în anul 1837 și a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, mutându-se apoi la Mănăstirea Esfigmenu. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și de Biserica Ortodoxă Rusă. Călugării valahi și moldoveni au primit constant sprijin financiar din partea guvernului lor, trăind acolo în liniște fără a crea probleme politice sau etnice. A fost construită o bisericuță cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în cimitirul schitului (1849) și o moară de apă
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
lua asupra lui fatala Adina Cordescu, plecase la Paris, fără să se mai preocupe de partidul său.”" Referindu-se la activitatea grupului condus de Take Ionescu la Paris, Constantin Argetoianu nota cu ironie și sarcasm: „"Fără altă plictiseală, coloana evadaților valahi a ajuns în perfectă stare la Paris, unde, a salvat țara și înfăptuit România Mare! Ce ne-am fi făcut noi într-adevăr dacă n-am fi avut la Paris pe Pavlică Brătășanu, pe Ghiță Mironescu, pe Rabinrahat Fagure, pe
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
rotund, cu marginea perlată. În interpretare heraldică, punctele și liniuțele din interiorul scutului oval reprezintă culorile steagului românesc (roșu și galben pe fond albastru). Deasupra se află coroana domnească închisă, iar în părți - grifoni încolăciți în spirale. În scut: acvila valahă cu crucea în pliscul întors spre dreapta. Sub aripi, în stânga Luna, iar în dreapta Soarele. În colțul din stânga jos se află trecute, în greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Regie teatru "Cum vă place" de Wiliam Shakespeare, UNATC, 2013 "Oameni ca noi" de , regia Liviu Lucaci, ARCUB, Clubul Țăranului, 2013 Un cuplu ciudat" de Neil Simon, Teatrul de Comedie, 2011 Și...pe când un copil?" de Andre Roussin, la Teatrul Valah din Giurgiu, martie 2010 "Cinci rendez-vous-uri mortale" de Liviu Lucaci, regia Liviu Lucaci, la Clubul Țăranului, Muzeul Țăranului Român, iunie 2010 "Ești sau nu ești?" de Liviu Lucaci la Godot Cafe Teatru, regia în colaborare cu regizorul Puiu Șerban, noiembrie
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În mediul academic mai vechi s-au folosit de asemenea mai multe etnonime. Emil Petrovici (1938) vorbea despre „țigani românizați”. La cercetătorii sârbi se găsesc termeni ca "posavski Rumuni" „români din Posavina”, "vlaški Romi" „romi valahi”, "rumunski Romi" „romi români”, "vlaški Cigani" „țigani valahi”, "Cigani vlaškog jezika" „țigani de limbă română”, "Cigani Rumuni" „țigani români”, "rumunski Cigani" „țigani români”, "Cigani Karavlasi" „țigani caravlahi”. În Slovacia s-a vorbit despre „țigani vorbitori de română” sau „albieri români
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]