1,632 matches
-
de cooperare din partea copilului sau evoluția firească a acestuia în această direcție i-a făcut pe părinți să le socotească mai importante, printr-un mecanism de raționalizare. După cum rezultă din tabelul 8.7, în cazul băieților autonomia este mai puternic valorizată de mame dacă aceștia dau dovadă întotdeauna de înțelegere, receptivitate, pe cînd în cazul fetelor lucrurile stau exact invers. Itemii desemnînd cooperarea sînt cel mai frecvent aleși atît pentru băieți, cît și pentru fete dacă copiii se raportează negativ la
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
ridicat, cu atît sînt alese în mai mare măsură autonomia și sensibilitatea. Opțiunile mamelor pentru acomodare descresc în mod constant o dată cu creșterea intensității autorității pe care percep că o au. Mamele care consideră că au foarte multă autoritate în raport cu băieții valorizează autonomia și sensibilitatea probabil ceea ce lipsește, într-o oarecare măsură fiilor pe cînd mamele cu puțină autoritate aleg în cea mai mare măsură acomodarea. În cazul băieților, lucrurile par să poată fi explicate prin ceea ce este considerat necesar acestora. În
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
aleg în cea mai mică măsură cooperarea pe care o apreciază sensibil mai necesară copiilor cu rezultate mai slabe, iar mamele optează cel mai puțin pentru acomodare alegînd, în schimb, autoreglarea la nivelul cel mai înalt. În concluzie, ambii părinți valorizează mai mult expresivitatea dacă tinerii au reușită școlară superioară, dar mamele pun un accent în plus pe capacitatea acestora de a-și organiza activitățile de învățare, de a-și împărți judicios timpul, de a-și asuma responsabilitatea propriului viitor. Am
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
vieții lor de cuplu, că acestea nu sînt dezirabile, profitabile. Este posibil ca aceste mame să aibă dificultăți de relaționare în raport cu adolescenții care s-au socializat într-un mediu în care nici cooperarea internă, nici cea externă nu au fost valorizate. Tot în cazul acestor familii este aleasă acomodarea în măsura cea mai mare, adică respectarea normelor legate de viața școlară și a regulilor de conduită. Avînd în vedere că tinerii proveniți din familiile Paralel au rezultate școlare sub medie, supoziția
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
mai modern, deschisă spre exterior și încurajînd un nivel relativ ridicat al autonomiei membrilor ei reprezintă o șansă în plus pentru acesta de a-și dezvolta armonios personalitatea, de a beneficia de un nivel ridicat al autonomiei și expresivitate, calități valorizate într-o profesie cu status ridicat. În familiile cu standard sociocultural scăzut sînt promovate valorile tradiționale în mai mare măsură, copilul fiind pregătit pentru cooperare, acomodare și în mai mică măsură pentru autonomie sau sensibilitate. Următorul capitol este destinat analizei
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
bugetul de timp disponibil între mai mulți frați a se vedea tabelul 3.9, Anexa 3. Este posibilă, însă, și o atitudine mai tradiționalistă a părinților cu familii numeroase și cu un nivel de școlaritate mai scăzut care ar putea valoriza în mai mare măsură păstrarea unei anumite distanțe în raport cu copiii. Părinții se implică diferențiat în interacțiunile cu copiii și în funcție de apartenența de sex a acestora: tații îi susțin preponderent pe băieți, iar mamele, pe fete tabelul 3.10, Anexa 3
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
de semnalat, pentru că se discută despre dinamica piețelor emergente, este că putem vorbi aici nu doar despre o piață a capitalurilor, una a investițiilor sau tehnologiilor, care au beneficiat de un puternic impuls inițial occidental, impuls bine autohtonizat mai apoi, valorizînd specificitățile spațio-temporale, ci și despre o piață a ideilor, tot mai originale, o piață a inovațiilor. Să nu uităm că avem a face, în cele mai importante cazuri, cu țări-civilizație, țări continent, cu spiritualități și culturi foarte profunde, unele reînviate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Unii dintre ei experimentează insatisfacție, conflict între valorile și scopurile personale și cele ale organizației în care muncesc, sentiment de alienare profesională, anxietate cu privire la viitorul profesiei sau al locului de muncă etc. În momentul pe care îl trăim, munca este valorizată în mod diferit adulții tind să îi confere semnificații care nu existau acum jumătate de secol. Munca nu mai este numai un mijloc de supraviețuire materială, ci o cale spre atingerea împlinirii personale. În ceea ce privește aspectele care țin de diversitate în
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
reluare a ceea ce se considera a fi semn al unei irepetabile experiențe. 13. Praxis și theoria În cele din urmă, să evaluăm rolul care i-a fost acordat filosofiei în raport cu ansamblul modelului cultural bizantin, al înțelesurilor sub care a fost valorizat actul filosofării în mentalul bizantin. Desigur, au existat evoluții și schimbări în felul de a percepe valențele filosofiei, însă dincolo de acestea, se poate identifica ceea ce a fost mereu prezent ca premisă, o atitudine constantă în a acorda o anume poziție
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
manageriale profesioniste - accesarea insuficientă a fondurilor europene 1.2 Importanța managerului școlii în cadrul unui proiect educațional Prima datorie a unui conducător de unitate școlară este aceea de a fi, pentru toți, garantul respectării eticii educaționale. Răspunzător de tot, capabil să valorizeze tot ceea ce se face în unitatea sa școlară și să impulsioneze ceea ce trebuie să se facă, învățând să anticipeze evoluțiile și cunoscând mizele sociale și economice ale vremii, ocupantul acestei poziții este, înainte de toate, purtătorul schimbării. Valorizarea individului și a
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
1560: 4r) b. arătarea a dooa venireei lui (CC2.1581: 536) (21) a. însușu acela judecătoriulu dereptu (CC2.1581: 40) b. toată a moșilor limba(PH.1500−10: 18r) Construcțiile cu articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Simbolurile u și i marchează caracterul neinterpretabil (engl. uninterpretable), respectiv interpretabil al unei trăsături. (46) [uF] [1]: uninterpretable, valued [iF] [1]: interpretable, valued [uF] [ ]: uninterpretable, unvalued [iF] [ ]: interpretable, unvalued Adger și Svenonius (2011) propun o perspectivă ușor diferită asupra trăsăturilor valorizate în gramatica minimalistă; astfel, valorizarea este o trăsătură de ordinul al doilea ("a feature is not merely valued or unvalued, but rather is valued as something, valuation is strictly speaking a function rather than a property", Adger și Svenonius 2011
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
D0 a articolului; e.g. articolul hotărât și nehotărât din engleză (49a-b) sau articolul nehotărât din română (49c): (49) a. the man (engleză) DEF om b. a man un om c. un om (română) Articolele sunt specificate lexical pentru valoarea [+ / - definit], valorizând, astfel, trăsătura centrului D0; trăsăturile gramaticale (), nespecificate lexical, se valorizează prin ACORD cu centrul substantival al grupului nominal: (50) DP DP qp qp D NP D NP [i+def] [1] 4 [i-def] [1] 4 [i] [SG, MASC] [2] [i] [SG
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
49a-b) sau articolul nehotărât din română (49c): (49) a. the man (engleză) DEF om b. a man un om c. un om (română) Articolele sunt specificate lexical pentru valoarea [+ / - definit], valorizând, astfel, trăsătura centrului D0; trăsăturile gramaticale (), nespecificate lexical, se valorizează prin ACORD cu centrul substantival al grupului nominal: (50) DP DP qp qp D NP D NP [i+def] [1] 4 [i-def] [1] 4 [i] [SG, MASC] [2] [i] [SG, MASC] [2] the man a man [u+def] [1] [u
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că sunt sufixe (ca în română, norvegiană, suedeză, feroeză, v. Julien 2005: cap. 2) sau prefixe (ca în ebraică și arabă, v. Danon 2010; Hoyt 2008) (v. Nicolae 2015a pentru detalii). În structurile cu afixe definite, trăsătura centrului D0 se valorizează prin ACORD cu substantivul definit. (51) a. cartea (română) b. ha-sepr (ebraică) DEF-carte (52) DP qp D NP [i+def] [1] 4 [i] [val][2] carte-a ha-sepr [u+def][1] [u] [val][2] ACORD După cum se poate observa, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiecția TOP plasează într-o relație de temporalitate subevenimentul exprimat de vP cu subevenimentul exprimat de VP. Din punct de vedere sintactic, TO (la fel ca TS, care exprimă temporalitatea principală a propoziției) este înzestrat cu trăsături nevalorizate, care se valorizează prin ACORD cu cel mai apropiat DP din domeniul de c-comandă (complementul lui V). Astfel, prin ACORD, trăsăturile u ale centrului TO se satisfac și trăsătura uT a DP-ului obiect se șterge; relația dintre centrul TO și DP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de deplasare a verbului în limbile romanice susțin ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând comparația dintre română și italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este vVoice, însă considerăm că nu eticheta atașată proiecției este relevantă, ci mai degrabă următoarele fapte: (i) proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție este o formă de vP - deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile ale acestora: (80) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3] qp T0 ASPP [iT][Pres][2]qp ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp ACORD VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citește [uAsp] [Imp][1] [uT] [Pres] [2] [uMood] [Ind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului valorizează trăsăturile de timp și de mod, verbul lexical nefiind angajat în acest proces. Din contră, dacă analizăm auxiliarele românești, observăm că valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
intuiția că funcția principală a auxiliarelor românești este de a marca valori de mod și/sau modalitate este corectă, fapt care explică în mod direct deplasarea înaltă a verbului lexicalîn structuri analitice în română (cf. (85)-(86) supra): verbul lexical valorizează trăsăturile de timp (și aspect), întrucât auxiliarul este înzestrat cu trăsături de mod/modalitate și nu cu trăsături de timp. Spre deosebire de română, în franceză verbul lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct atât
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formelor sintetice (§3.1.2.4 supra), ne vom concentra asupra proceselor care se desfășoară în domeniul flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în MOOD0. S-a subliniat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spre deosebire de alte limbi (e.g. franceza) în care auxiliarele satisfac necesitățile de temporalitate ale propoziției. Rezultate de reținut • în structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului din domeniul flexionar; auxiliarele românești sunt centre care se inserează în MOOD0 • auxiliarele românești valorizează trăsăturile de mod (și modalitate) din proiecția verbală extinsă, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu auxiliar în limba română veche: (i) structuri prezente în româna veche și păstrate în trecerea la româna modernă, în care auxiliarul / auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, fiind minimal implicat(e) în valorizarea trăsăturilor de timp; verbul lexical valorizează trăsăturile de timp în aceste structuri; pentru analiza sintactică, vom reține ideea că auxiliarele din aceste structuri se generează în MOOD, ca în româna modernă (v. §III.3.1.3) (ii) structuri atestate în limba veche, însă dispărute în trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]