26,132 matches
-
ambele picioare, pe frontul de la Mestecăniș, fiind tratat în spitale din România, la Vatra Dornei și Cluj, dar și în Germania, totuși rămâne olog în cârje timp de patru ani. Cunoscut de istoricul Nicolae Iorga, care venise în vizită la Vama la deputatul liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului 1919, care l-a încredințat doctorului Mamulea de la Palat, să-i redea sănătatea. Constantin Sasu își exprima în poeziile sale, printre altele, suferințele din timpul războiului, bucuria
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești : tanti Viorica a orbit total la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mama avea interdicție să locuiască în casa tatei, considerat un element periculos pentru societate, chiar din închisoare. Acei ani ne-au înstrăinat oarecum, ei amprentându-se ulterior, mai ales că eram în cicluri școlare diferite. Dorina a început Liceul realteoretic la Vama, însă plecând profesorul de franceză Mitică Axentoi îun fost universitar în București, retras la Vama din cauza unei boli grave de plămâni) la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung, s-a transferat și ea, hotărâtă să urmeze o carieră umanistă, cea de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din închisoare. Acei ani ne-au înstrăinat oarecum, ei amprentându-se ulterior, mai ales că eram în cicluri școlare diferite. Dorina a început Liceul realteoretic la Vama, însă plecând profesorul de franceză Mitică Axentoi îun fost universitar în București, retras la Vama din cauza unei boli grave de plămâni) la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung, s-a transferat și ea, hotărâtă să urmeze o carieră umanistă, cea de profesoară de limba și literatura franceză. A funcționat mulți ani la un liceu din Dorohoi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cumnat. Viața patriarhală din Dorohoi, oraș mic și cochet, cu obiceiuri moștenite de la evrei, care au format una din cele mai puternice comunități ebraice din țară, nu a atras-o definitiv și, când s-a ivit ocazia, a revenit la Vama, ocupând prin concurs catedra de limba franceză a Școlii generale de arte și meserii „Iorgu G. Toma”, unde se găsește și astăzi. Impactul elevilor din comună cu un profesor exigent de la oraș a fost destul de dur, mai ales când au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
botez pe care le-au purtat toți membrii familiei Cotlarciuc îGheorghe, Vasile, Toader, Grigore, Constantin, Gavril, Erimia, Nicolae, Ioana, Anghelina etc.), trag concluzia că înaintașii mei erau de origine română. Prima familie Cotlarciuc, atestată de documente istorice pe teritoriul satului Vama după anul 1800 este a cojocarului Andrei Cotlarciuc îCotlearciuc), care va avea doi moștenitori: pe Vasile și pe Nicolai. Doi dintre fii lui Vasile Cotlarciuc, Toader în. 1825) și Grigore în. 1834), vor avea rolul de „globe trotteri” ai numelui
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
farmacistă în orașul Câmpulung, în viață, membră a Cenaclului Literar „Nectarie”, care are două fete, Ariadna în. 1950) și Virginia în. 1953), iar Tudora are tot două fete, Carmen în. 1934) și Dana în. 1945). GRIGORE COTLARCIUC, vornic al satului Vama între 1879 și 1882, a avut șapte copii: trei fii, Ion, Gavril și Constantin, și patru fiice, Paraschiva, Nastasia, Marioara și Garofa, dezvoltând ramura vămeană a numelui: ION, a avut-o pe Domnica îdevenită prin căsătorie Grigorovici) care i-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nectarie. GAVRIL, a avut trei fete, Elena îcăsătorită Vatavu, ce are o fiică Cornelia), Marcela și Silvia îcăsătorită Condurache, are un fiu Silviu) și doi fii, Mihai îcu trei moștenitoare: Gabriela, Doina și Cătălina) și Radu. CONSTANTIN, primar al orașului Vama între 1919 și 1930, a avut patru copii, două fete și doi băieți: EUGENIA îprofesoară de franceză, căsătorită Ionescu, 81 fără a avea copii), VALERIA îcăsătorită Balintescu, a avut trei copii, Elena, care are doi fii, pe Florin și Ion
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și din nevoia tatei de a-și recâștiga o poziție socială pierdută parțial prin confiscarea averii de noul regim comunist în 1948, când el era încă prizonier în Siberia. La începutul anului 1954, mama, însărcinată, s-a retras definitiv la Vama împreună cu mine, tata continuând naveta săptămânală. Până la nașterea Dorinei, am fost în centrul universului familiei, mai ales duminica, după slujba religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decorațiunilor. La un moment dat, neam întâlnit pe trotuar cu un cuplu comic și insolit, dar care m-a făcut să mă lipesc strâns de fusta mamei, și să strig în gura mare: Iga ursul! Țigani mascați mai văzusem la Vama de sărbători, la Anul Nou, dar un urs în carne și oase era o premieră, mai ales că era și un bun dansator, jucând la porunca garoiului, care-l ținea cu o mână de o frânghie groasă, ce avea rolul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
metri, în care colcăiau clenii, scobarii și păstrăvii cei mari de peste 1 kg, care nu puteau fi prinși acolo decât cu mâna, de experți. Un specialist în domeniu era colegul meu de clasă Doru Frunză, fiul președintelui Asociației sportive „Bradul” Vama, inimosul și dragul Mircea Frunză, trăitor și astăzi la cei 85 ani, care înota sub mal, ținut de picioare de mine, pentru a-l trage afară cam după un minut cu câte un pește în fiecare mână și unul în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ioan, pălimarul, pe care-l ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în cantitate redusă față de acum, nefiind încă la modă picnicurile de sfârșit de săptămână și lipseau cu desăvârșire sticlele din plastic, acest flagel al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o gaură săpată în pământ, joc similar cu hocheiul pe iarbă de astăzi sau poate cu sportul național, oina. De două ori pe săptămână, marțea și joia după amiaza, de la ora 16, se desfășurau antrenamentele echipei de fotbal seniori „Bradul” Vama, iar noi, copiii, eram prezenți să căscăm gura la ei, apoi să lovim o minge adevărată și să fim selecționați în două echipe de pitici de un antrenor localnic, în persoana domnului Ruxandar, salariat la CEC. După culoarea tricourilor, am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Eram atât de îndrăgostiți de acest joc, încât ne antrenam și suplimentar în curtea Ocolului Silvic, sub conducerea prietenului nostru Gicu Tănăsan, care ne oferea bomboane sau ciocolată de la taică-su, stelist înfocat, din postura de șef de Ocol Silvic Vama. Pauzele dintre competiții erau caracterizate de jocuri interesante între cele două parohii, de Sus și de Jos, în care este împărțită administrativ-religios comuna, cât și de confruntările dintre români și țiganii din comunitatea dealului Runc, botezată ironic „Cernăuțiul Nou”, ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aveau loc pe terenul câmpului Gușoi, care devenea, de obicei, un adevărat teatru de război. După etapa „piticilor”, perioadă în care ne-am inițiat în tainele sportului cu balonul rotund, cei mai mulți dintre noi am fost legitimați ca juniori, la „Bradul” Vama, de către Comisia județeană de fotbal Suceava, eu jucând cinci campionate ca junior, iar întra XI-a și a XII-a ca senior. Ar fi multe de spus despre activitatea mea fotbalistică organizată, ce a durat până la 19 ani, o dată cu absolvirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mare parte contribuind și plicul cu caracterizarea tovarășului diriginte Botezatu Dorin, înmânat după susținerea bacalaureatului, plic necesar în depunerea dosarului de înscriere. Fac o mică paranteză, să consemnez faptul că profesorul nostru de matematică Botezatu, proaspăt repartizat la Liceul teoretic Vama, fiind fiu de preot, fusese persecutat, atât la admitere, cât și în timpul facultății, din cauza originii nesănătoase, el la rândul lui persecutându-mă în timpul și după terminarea școlii prin acea caracterizare obligatorie, ca un element antisocial provenit dintr-o familie de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul „1 Mai” Vama, pe terenul de fotbal cu iarbă: trasul de frânghie îluptau pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe teren, participanții având picioarele și jumătate de corp introduse în sacii împrumutați de la brutărie, astfel că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Popicăria veche era aglomerată în trei anotimpuri, mai puțin iarna, căci avea un perete deschis, compus dintr-o balustradă ce permitea spectatorilor să urmărească evoluția popicarilor, foarte numeroși atunci. Se spune că între cele două războaie mondiale numărul crâșmelor în Vama era la fel de mare ca după Revoluție și, pentru atragerea clienților, dispuneau de o pistă de popice în curte. Astăzi, o spun cu părere de rău, în calitate de popicar veteran la echipa „CFR-Olimpia” Iași, vice campioană națională în 2013, nu mai există
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Revoluție și, pentru atragerea clienților, dispuneau de o pistă de popice în curte. Astăzi, o spun cu părere de rău, în calitate de popicar veteran la echipa „CFR-Olimpia” Iași, vice campioană națională în 2013, nu mai există nici o popicărie în toată comuna Vama. Halal progres a adus democrația postrevoluționară în sportul de masă din zonele rurale! La popicăria din incinta stadionului, împătimiții amatori de popice jucau pe bani, atât individual, cât și pe echipe, până noaptea târziu, timp în care se bea un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca și ceilalți ridicători, am avut o contribuție personală la „masacrul” viticultorilor, căci căpătasem experiență în a face popicele să cadă la comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele Asociației sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne ciocneam în fiecare zi, căci gestionau echipamentul de fotbal, volei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor și un fier înroșit în foc, învățând mai mulți ucenici arta tăblăritului, cei mai apropiați fiindu-i Mașinuță și Miți-Mihai Lupuleac zis Paulencu, colegul de clasă pe care-l înjur ori de câte ori plouă la Vama, implicit în holul meu de la intrarea în locuință. Tata m-a luat de mic la stadion, atât la meciurile de fotbal, cât și la chermeze, unde era o atmosferă de sărbătoare întreținută de orchestre locale, de parada portului și a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]