1,179 matches
-
din Drăgășani ca avocat. La vârsta de cinci ani, Florin începe să studieze pianul cu profesoara Cici Manta. La vârsta de 17 ani, tânărul deja compune mici lucrări în genuri culte: fantezii și preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variațiuni ș.a. Studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția de compoziție. Profesorii lui sunt: Victor Iușceanu și Dragoș Alexandrescu (teoria muzicii și solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (polifonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
ocazia împlinirii a 150 ani de la nașterea compozitorului și muzicologului Eusebie Mandicevschi, cu sprijinul "Fundației Eusebius Mandyczewski", a fost dezvelită o placă comemorativă la Vila Mandicevschi din Mönichkirchen am Wechsel. A compus piese pentru pian, cicluri de lieduri, coruri bărbătești, variațiuni pentru pian pe teme de Händel precum și un mare număr de lucrări liturgice pentru cor bărbătesc, pentru cor de femei și pentru cor mixt, armonizate, fie pentru două sau trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
concertele de Șostakovici și Dvorak), Orchestră de Cameră din Berlin la festivalul de la Rheingau (concertul de Ph. E. Bach), Filarmonica „George Enescu” din București (concertele de Șostakovici, Vieru și Dvorak), Orchestrele Societății Radio România (concertele de Haydn, Bentoiu, Cretu și variațiunile Rococo de Ceaikovski), Filarmonica din Shanghai (concertul de Dvorak), Orchestră din Santander (concertul de Dvorak), Orchestră Simfonica din Ohio (Concertul de Saint-Saens), Orchestră Simfonica din Carolina de Nord (Variațiunile Rococo de Ceaikovski). A colaborat cu diferiți dirijori, printre care: Oliver
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
Dvorak), Orchestrele Societății Radio România (concertele de Haydn, Bentoiu, Cretu și variațiunile Rococo de Ceaikovski), Filarmonica din Shanghai (concertul de Dvorak), Orchestră din Santander (concertul de Dvorak), Orchestră Simfonica din Ohio (Concertul de Saint-Saens), Orchestră Simfonica din Carolina de Nord (Variațiunile Rococo de Ceaikovski). A colaborat cu diferiți dirijori, printre care: Oliver von Dohnányi, Gerhard Zimmermann, Lorenzo Muți, Chen Xiaochen, Song Kyu Ryu, Remus Georgescu, Dorel Păscu. A fost invitată la mai multe festivaluri internaționale importante cum ar fi: Festivalul „George
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
Ohio, Pittsburgh, Connecticut. În Europa a fost invitată să concerteze în săli importante precum Concertgebouw Amsterdam, Diligentia Theatre Haga, Konzert Haus Berlin, Glyptotek Copenhaga, Castelul Fontainbleau, Sala Flagey Bruxelles, Expo 2000 Hanovra. În anul 2004 a realizat integrală Sonatelor și Variațiunilor pentru pian și violoncel de L.v. Beethoven. Lăură Buruiana a înregistrat pentru Naxos (Sonatele pentru pian și violoncel de Enescu) și pentru Toccata Classics (portete de compozitori: Enescu și Vieru). În acest moment, Lăură este doctoranda la Universitatea Națională de
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
Cornelius (alt JC - Jesus Christ - Iisus Hristos), un fel de agent secret androgin; aceleași personaje apar în fiecare dintre cărțile despre Cornelius. Aceste cărți constituie o satiră a timpurilor moderne, incluzând Războiul din Vietnam, și continuă să prezinte o altă variațiune pe tema Multiversului. Prima carte Jerry Cornelius, "The Final Programme" (1968) a fost ecranizata. Acțiunea ei este identică cu cea din două povești despre Elric: "The Dreaming City" și "The Dead Gods' Book." Din 1998, Moorcock a revenit la Cornelius
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
cea mai ambițioasă operă a lui Bester din punct de vedere estetic, aducând ca argument în acest sens fonturile disparate care evocă sinestezia, limbajul tot mai inteligent pe care îl folosește protagonistul pe măsura maturizării sale și încadrearea romanului între variațiunile catrenului lui Blake. Mai aproape de zilele noastre, romanul a fost foarte aclamat de către câțiva scriitori de science fiction. Neil Gaiman scria în introducerea ediției din 1999 a romanului: "Se pare că genul cyberpunk al anilor '80 îi datorează mult lui
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
transport pentru toate persoanele handicapate. 15 premii Grammy: 3 Premii Emmy: Deutsche Grammophon (Concertul există și separat - cu orchestră Philharmonia din Londra dirijata de Carlo Maria Giulini, 1980) EMI EMI (6 triouri standard și unul adaptat după cel pentru clarinet, variațiuni Kakadou, părți de trio, și cel dintâi trio compus de Beethoven, din patrimoniul compozitorului ) EMI cu Orchestră Simfonica Boston condusă de Seiji Ozawa,Ravel -Tzigane, cu Filarmonica din New York, dirijata de Zubin Mehta - din 1987 disc Decca. Classical Sound, foarte recomandat K
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
viselor (zece sonete), "în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la Postmodernism", cap. Ștefan Petică, Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp. 49-53. BOTE 1966: Lidia Bote, "Simbolismul românesc", E.P.L., București, 1966, p. 31, 39, 43-44, 46, 49, 56, 58, 59, 61, 63, 68
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Patimile după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ș.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu "Collegium Musicum" din Leipzig sau reprezintă compoziții așa-zise erudite, ca cele patru volume de exerciții pentru clavecin, partitele pentru pian, Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian ș.a. Johann Sebastian Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care numai 4 au supraviețuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soții, Bach s-a recăsătorit
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ornamentică. Din timpul șederii la Weimar, datează celebra întâlnire a lui Bach cu organistul francez Jean Louis Marchand. Invitat la curtea regală din Dresda, în anul 1717, pentru un turnir muzical cu acest organist, Bach și-a uimit adversarul prin variațiunile improvizate la clavecin, încât, în preziua turnirului Marchand a plecat pe neașteptate. La Weimar a scris cele mai bune lucrări pentru orgă, în schimb la Köthen, neavând o orgă pe măsura cerințelor sale, și-a îndreptat atenția spre muzica instrumentală
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ocupe postul de organist la biserica Sfântul Iacob din Hamburg, dar, în locul lui, a fost preferat un muzician rămas anonim. Aici va cânta și la orga bisericii Sfânta Ecaterina, în fața organistului Reinecke. Acesta, auzindu-l cu ani în urmă realizând variațiuni pe diferite teme, a exclamat cu entuziasm: „Credeam că nu mai există această artă; văd că încă mai trăiește în dumneavoastră.” În anul 1723 s-a stabilit la Leipzig în calitate de cantor la biserica Sfântul Toma, unde avea obligația de a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
sarabanda, giga, ci amplifică suita, introducând și alte dansuri, ca menuete, gavote, poloneze sau chiar „arii”. Interesantă este „Fantezia și fuga cromatică”, cu un suflu nou și îndrăzneț prin frecvente cromatisme, dar și "Goldberg-Variationen" (1742), o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment important din istoria temei cu variațiuni. Compuse pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
menuete, gavote, poloneze sau chiar „arii”. Interesantă este „Fantezia și fuga cromatică”, cu un suflu nou și îndrăzneț prin frecvente cromatisme, dar și "Goldberg-Variationen" (1742), o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment important din istoria temei cu variațiuni. Compuse pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Interesantă este „Fantezia și fuga cromatică”, cu un suflu nou și îndrăzneț prin frecvente cromatisme, dar și "Goldberg-Variationen" (1742), o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment important din istoria temei cu variațiuni. Compuse pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cântă două melodii, una de un naiv și rustic lirism, alta umoristică. Numele acestor variațiuni vine de la primul interpret al lucrării, clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la Dresda. Și „Capriciul la plecarea fratelui iubit” (scris pentru fratele său Johann Jakob, plecat în Suedia, în anul 1704), este un jalon important în
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa. La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini, Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variațiuni pentru corn de Ekhard și Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart. În 1890 se constituie "Asociația Prietenilor Muzicii" din Oradea Mare, printre scopurile ei fiind înscrise educația în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte și spectacole și înființarea
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
că, într-un anumit sens, personajele lui Kafka mor încă de la începutul operei, deoarece, așa cum formulează Maurice Blanchot, Kafka însuși « se simte deja mort, acest lucru îi este un dat, așa cum exilul îi este un dat ». Restul capitolelor sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
astăzi aproape dispărută, aparținând ramurii limbilor finice a familiei limbilor uralice, limbă ce se bucură de protecție legală; latgala - clasificată fie dialect al letonei, fie limbă separată și înrudită - este și ea oficial protejată de lege, dar considerată doar o variațiune istorică a limbii letone. Rusa, vorbită pe scară largă în perioada sovietică, este încă de departe cea mai des folosită limbă minoritară (circa 34% din populație o vorbește acasă, inclusiv persoane care nu sunt etnici ruși). Deși astăzi studiul limbii
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
în niște agenți ai naționalismelor, agenți care să producă tulburări în zonele respective. De o atenție specială se bucură musulmanii, care sunt văzuți utili pentru a combate Anglia în special. Când vine vorba de prizonieri avem de-a face cu variațiuni masive în tratamentul aplicat. Prizonierii francezi și britanici erau tratați cel mai bine. Responsabilitatea pentru îngrijirea lor este treaba Crucii Roșii care folosește resursele statul respectiv. Situația cea mai neagră este cea a românilor, o parte au căzut în prizonierat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
al Loredanei, „Diva Inamorata”, care este lansat pe 14 februarie 2001. Albumul conține patru cântece noi (care sunt redate folosind teme muzicale clasice: opera „Turandot” de Puccini, Simfonia a 9-a de Dvořák, „Lacul lebedelor” al lui Ceaikovski, respectiv lucrarea „Variațiuni pe o temă de Paganini”, semnată de Rahmaninov) și câteva remixuri ale unor șlagăre mai vechi ale Loredanei („Joc matematic”, „Scrisoare simplă”, „Tu și eu” și „Bună seara, iubito!”). Pentru „Bună seara, iubito!” s-a pus pe acest album nu
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
plăcea să recite poezii, micul Edvard nu a găsit o mare atracție în orele de școală și uneori căuta sub diverse motive să le evite. Pe la 12 ani când a încercat să compună pentru întâia dată o bucată muzicală - niște " Variațiuni pe o temă germană opus 1", învățătorul nu a apreciat de loc inițiativa, l-a tras de păr și a aruncat compoziția pe foc. În 1858, la îndemnul unei rude prin alianță, celebrul violonist Ole Bull care vizitase familia Grieg
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
a organelor vorbirii cu o considerabilă tensiune musculară sau cu o inspirație foarte adâncă. În bisericile gospel ale afro-americanilor, melisma era interpretată astfel: „de obicei, o persoană recita un vers sau o linie din portativul cântecului. Apoi credincioșii repetau utilizând variațiunile personale. Efectul coral era imens.” Anthony Heilbut consideră că în timp, „cu cât mai excentrice erau vocalizele, cu atât mai amuzată era audiența.” "Alleluia" are următoarea structură: începe cu o intonare scurtă (aproape silabică) a cuvântului alleluia, reluată apoi de către
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]