34,286 matches
-
meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru, în timp ce un bătrân cocoșat, a cărui față nu i-o vedeam, mă învârtea în ceață, printre umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de tablă care îmi servea drept casetă și pe care o pusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mea. Mă întorsei la ușă, cu intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
așa blestem! Totuși un sentiment de vinovăție mă făcea să încerc, în străfundurile ființei mele, o bucurie unică și absurdă. Înțelegeam că avusesem pe vremuri un însoțitor în mizeria mea. Nu fusese oare decoratorul din vechime, acest decorator care pictase vasul acum câteva sute sau mii de ani, prietenul meu de suferință? Nu trecuse prin aceleași stări sufletești ca mine? Eu, care mă crezusem până atunci cea mai nefericită ființă, înțelegeam, în sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de lână de cămilă și părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea, a fost olar în tinerețea ei, dar, din toate produsele sale, n-a păstrat decât vasul ăsta. Acum, trăiește din comerțul cu lucruri de ocazie. Acestea erau legăturile mele cu lumea exterioară. Cât privește lumea interioară, nu-mi rămăseseră decât doica și o femeie stricată; de fapt, era și doica ei, era doica noastră. Eram nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ore unele organe intră deja în descompunere, părul și unghiile continuă să crească o vreme. Piere oare conștiința din clipa în care inima a încetat să mai bată? Urmează, dimpotrivă, un fel de viață vegetativă, grație sângelui care întârzie în vasele capilare? Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți? Există bătrâni care-și dau sufletul cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar dormi, precum o lampă ce se stinge. Dar ce sentimente va încerca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din Coran. Și apoi, de ce se instalase individul ăsta în preajma casei noastre? Și asta imediat după ce ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-am apropiat de mărunțișurile sale și l-am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe care mi-l dăduse, la cimitir, bătrânul vizitiu. Nu mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu era decât apă. Nu știu ce mi-a venit, dar apa aia mi-am pus-o în ibric și cu ea mi-am preparat o cafeluță. N-am niciun talent în sensul ăsta. Întotdeauna îmi iese mai degrabă o spălătură de vase, decât o licoare tare și aromată. De data asta, nu știu cum s-a făcut, probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca în același vas în care-și spăla și chiloții. Așa că mai subțire și cu Europa asta!" "Stai, dom'ne, că aia era mai dân sud, mai dă la țară, cum ar veni. Da' cân' s-a dus la Milano..." "Cân' s-a dus
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iar acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așternut și până la ieșirea în curte cu plapumă sau cu o pernă în brațe. Era și acesta un mod de defulare, de echilibrare a psihicului, ar fi putut explica, de bună seamă, un medic de specialitate. Oricum, ceva asemănător teoriei vaselor comunicante. Ar fi trebuit totuși, să consulte un medic, dar simțea că supunerea la un tratament riguros, pe care cu siguranță i l-ar fi impus acesta, l-ar fi frustrat de dreptul de a mai avea acces la propria
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trei cozonaci!-îi zic. Și dă-i și pune-i făină încă o jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai puțin.-Ridică vasul să văd dacă nu-i găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai puțin.-Ridică vasul să văd dacă nu-i găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedem și gândim cu claritate. Am să fiu generoasă și am să spun vreo două vorbe despre această emoție teribilă și nejustificabilă. Dacă nu știți o să aflați de la mine, că și eu am aflat-o de la alții. Frica micșorează diametrul vaselor de sânge ca urmare a unei vărsări excesive de noradrenalină în sânge. Acest fapt duce la subalimentarea prelungită cu sânge arterial al creierului și altor organe (inima, ficatul, rinichii, măduva, pielea și sistemul nervos), ce poate duce la boli organice
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca, În recluziunea salonului de spital, Înțepenit În interiorul instrumentelor medicale de tortură, cu piciorul ținut În aer de contragreutăți sau cu perfuzii Înfipte În vasele comunicante, să-i dai drumul să-ți zboare de pe umăr. Astfel, boala franceză mi-a permis să văd Turnul Eiffel și castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]