1,983 matches
-
decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa mai departe. Acolo nu locuia nimeni, n-ar fi putut să locuiască nimeni. * Tribul indienilor șankași, care s-au războit cu incașii, retrăgându-se apoi în jungla amazonică, și-a făcut reapariția, după patru secole
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țara... Cuvântul nu este însuși lucrul definit...". Ideea că el fusese căsătorit nu era în sine un fapt. Halucinațiile impuse sistemului său nervos de cătie subconștient trebuiau combătute. Totul se petrece ca de obicei. După cum apa se scurge dintr-o vază răsturnată, tot așa îndoielile și temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de Avocatură, lipsa ei se- ntindea pe o zi întreagă. Renunțase și să vină la prânz, ca toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie: Dacă nu e cine nu e, Cine este să nu fie. No. 16 Cine pătimește, cine, Așa de cumplit ca mine, Vie, vie să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede, și nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie: Dacă nu e cine nu e, Cine este să nu fie. No. 16 Cine pătimește, cine, Așa de cumplit ca mine, Vie, vie să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede, și nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi crede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și ascundă stupoarea. În pragul bucătăriei, Nucu Scarlat surâdea. ― Dați-vă la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sîntem prieteni, ce naiba! Inginerul îl luă de braț și îi zâmbi. ― Noi doi ne înțelegem de minune. Îi indică patru pînze: Astea le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
locale despre ritmul vieții creștine din perioada bizantină (opaițe, vase, obiecte de metal, cruciuliță de bronz, sculpturi etc.). Răspândirea creștinismului la Sucidava este atestată și de descoperirea unei bazilici creștine (secolul VI), bazilica cimiterială, rezervată ca necropolă pentru personajele de vază, militare și bisericești. Mormintele descoperite erau lipsite de obișnuitul inventar funerar, întâlnit în necropolele păgâne. În bazilica de aici au fost descoperite 3 morminte și alte 3 alături de acestea: toate fiind de inhumație; erau orientate spre V-E. Amintim și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt provocate de întâlnirea fragmentelor de memorie ce ajung până în prezentul narațiunii. Un ciob de vază străveche este poarta de intrare către misterul turnului Babel. Martor al acestei aventuri titanice și prometeice, Mort este autorul unei note de subsol gnostice la textul biblic. Regele și savanții ce ridică turnul mitic sunt fascinați de perspectiva unui voiaj
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cuvintele acestui Isus din Nazaret, acest predicator călător ca mulți alții, erau expresia unei aroganțe și de-a dreptul o blasfemie. A pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat Tot mai mulți israeliți de vază se scandalizau de Isus; în cele din urmă, au decis moartea lui. Dumnezeu Tatăl a permis ca Isus, Fiul său, să sufere pentru toată răutatea omenirii, pentru a fi mântuită de răutate. Isus a îndreptat neascultarea oamenilor, el însuși fiind
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
sol, raiul meu floral s-a dezvoltat mai promițător și mai bogat ca în anii precedenți, și în total am cules și am oferit peste 2000 de fire de lăcrămioare, păstrând încă 3-4 sute de fire care mi au împodobit vazele de flori din locuința proprie. Am devenit astfel mai bogat ca în anii anteriori și m-am bucurat și mai mult de bucuria ce am făcut celor ce au primit acest frumos dar. Mai mult încă, în fața casei mele, prin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era poet și scriitor. Era un om remarcabil, căruia comunitatea Îi arăta un respect adânc. — Ce zice? a Înghiontit-o mătușa Feride pe Asya, Înțelegând prima parte a frazei, Însă pierzând restul. Spune că familia ei era o familie de vază În Istanbul, i-a șoptit Asya. — Dedim sana altin liralar icin gelmiș olmah... Asya a dat ochii peste cap, mai puțin sarcastic decât avusese intenția, Înainte să se concentreze asupra poveștii lui Armanoush. — Mi s-a spus că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de cioburi. Luase cu el În cameră castronașe și farfurii și le spărsese fără să facă zgomot, dar, spre marea lui dezamăgire, castronașele și farfuriile rămăseseră tot cioburi În ciuda privirilor supărate pe care le ațintea asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine, inteligența. Doamna Piaget mă aștepta În prag. Eram foarte intimidat. I-am Întins buchetul de flori pe care mi se spusese să i-l ofer. Soțul ei a fost cel care le-a așezat cu mîna lui Într-o vază pe care o primiseră, mi-a spus el, ca dar de nuntă. În timpul mesei, doamna Piaget mi-a luat cu amabilitate toate oasele de pește din farfurie, un soi de păstrăv auriu pescuit chiar În dimineața respectivă de soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele ce împânzeau camera, mai că-ți dădeau impresia că ai nimerit, din greșeală, în paginile Grădinii secrete. Oarecum luându-l prin surprindere pe Laurence, Fran i se aruncă în brațe, savurând atingerea cașmirului, dându-și seama cât de mult îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
celulă. În stânga, o mică bibliotecă, cu Submarinele Dox, cu Galan, Popovici-Bayreth, Mihadaș - Pe muntele Eral, Ungheanu - Lecturi și rocade, Aitmatov - Eșafodul, Dumitru Popescu - Pumnul și palma, Pas - Prezențe, Materialism istoric, D. C. Tanăsescu - Ispita speranței, ceva polițiste, ceva călătorii, o vază ce pare curgândă, poate din borcan învelit în miez de pâine trecut prin gură și clei, o casetă cu un corn de berbec și filtrul de cafea. Cărțile aduse cu furca și așezate pe vecie. Ceas uriaș, de perete, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și este uimitor cum atîția oameni politici de vază s-au întrecut în a fi în preajma «Sâr»-ului, la banchete și recepții, a da dejunuri în cinstea lui (ca N. Filipescu și C. Holban), a-l saluta cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română, Adevărul literar etc.” (certificatul de compatibilitate cu direcția tradițională canonică, plus „disponibilitatea” necesară), sînt considerațiile intrinseci care motivează opinia criticului. Cele intrinseci, „mai valabile decît toate celelalte”, constau în faptul că „prin inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu... Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iar eu, slavă Cerului, În ciuda taioarelor mele negre și plicticoase, de femeie de afaceri, nu am fost niciodată Întoarsă din drum de portari. Peste tot pe mesele joase și lucioase ardeau lumînări, grupate pe etajere groase, cu aspect modern. În vazele de sticlă Înalte se aflau fire de crini stacojii, niște pete de culoare șocante pe fundalul albului imaculat al pereților. În loc de scaune, existau canapele imense și adînci, iar de-a lungul unuia din pereți se Înșirau mese de joc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele cailor. Unde pot să așez astea? Ducea un imens buchet de lalele, pe care Îl transportase În bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu o seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-și plimbase degetele pe interiorul coapsei mele, așa că am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uscase mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică stare cu putință. Mă simt atît de jenată. Am deschis ușa unui dulap și i-am Întins o vază pătrată de sticlă. — Am o menajeră extraordinară, care e În căutare de ceva de lucru În plus, răspunse ea zîmbind. O s-o sun dacă vrei și-o să Întreb dacă poate veni săptămîna asta. Cum ți se pare? — O, minunat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În cauză, Îmi place să cred că-mi Îndeplinesc bine obligațiile, deși nu avea rost să precizez asta. Dacă aș fi Linda Cooper, n-aș Înghiți așa ceva. — Oricum, zise ea cîntat, În timp ce rupea vîrful cozilor lalelelor și le aranja În vază cu mînă de expert, n-o să dureze mai mult de o secundă ca să strîng tot de pe aici. Erai cumva pe cale să mergi la duș? Locul ăsta o să lucească pînă termini tu. Acuma, să fim Înțeleși, știam că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pereche de blugi și un tricou alb, simțind că puteam face față oricui. — Am pregătit niște cafea, spuse Linda veselă, În timp ce eu intram În bucătăria care sclipea acum. Și sper că n-o să te superi că ți-am spălat toate vazele. Erau foarte murdare. Iarăși mă simt umilită. — Linda, nu era nevoie să faci asta. — Nu, nu. Știu că voi, tinerii, nu aveți timp să faceți curat cum se cuvine și măcar cu atît puteam ajuta și eu. Acum, vino și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]