6,807 matches
-
un mesaj de o importanță fundamentală, acela de a trăi clipa cât mai intens, fără a mai privi în scoarțele trecutului unde zac regretele. Să lăsăm primăverile să renască în noi și, totodată, să renaștem și noi prin ele. “Ignorăm veșnicia clipei profunde/ Așteptând să uităm amăgirea de ieri,/ Trecutul în scoarțe de dor se ascunde/ Trec ierni peste noi și mai rar primăveri.../ Ne ascundem sub măști poleit taciturne,/ Sub croieli de mătase veche și roasă.../ Ne rugăm în nisipul
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Ruga-mi ascultă, Mă-nvrednicește Și-nțelepțește, Când vin la Tine Cu rugăciune Pentru har frumos, Lumii de folos. De-o fi să plătesc Păcat omenesc, Dau vis pământesc Pentru rai ceresc Și soartă crudă, Pe rază sfântă De poezie În veșnicie, Vers de-a străbate Eternitate. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: RUGĂ MAICII DOMNULUI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate
RUGĂ MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384079_a_385408]
-
Facultatea de Teologie din Craiova, reprezintă o veritabilă expresie a modului în care comunitățile religioase din parohie și mănăstire, din țară sau din străinătate au căpătat, prin experiența rugăciunii și slujirii semenilor, „o altă dimensiune în fața lumii, a timpului, a veșniciei și a lui Dumnezeu Care le cuprinde pe toate”. În altă ordine de idei, istoria parohiilor și a mănăstirilor poate fi privită, pe de o parte, din perspectiva cronicilor, a modului în care a fost fixată în istoria terestră, din
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi poarte biruință. © Maria Filipoiu 5.11.2014 Referință Bibliografică: RODUL GÂNDURILOR / Maria
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului MEȘTERUL DIN UNIVERS Proverbe 8:22-31 Pe Mine Domnul m-a făcut Chiar întâia Lui lucrare Să fiu un soare și un scut Lumină să fiu— îndurare Mai ”nainte de-nceput Eu am fost din veșnicie Nici pământul când făcut Nu a fost atunci să fie Adâncuri— nu existau Nici izvoarele de apă Undele nu-și revărsau Apa— nefiind creată Însumi Eu am fost născută Mai ”nainte decât munții Când lumina nevăzută Nu își regăsea pierduții
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
regăsea pierduții Mai ”nainte de-ntărirea Munților Eu am venit Căci sunt dragostea— iubirea Omului neprihănit Nici pământul nu era Și nici cea dintâi fărâmă Lumea când nu exista Nici izvoare de lumină Eu lucrarea cea dintâi Sunt o iată-n veșnicie Credincios tu să rămâi Dragostea țintă să-ți fie Domnul când a întocmit Cerul— Eu eram de față Norii când i-a pironit Pe cer să aibe viață Hotar mării când i-a pus Mai departe să nu treacă Ci
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
i-a pironit Pe cer să aibe viață Hotar mării când i-a pus Mai departe să nu treacă Ci cu valul ei supus Să rămână-n a ei matcă Pământului temelii Domnul când i-a întocmit Eu eram din veșnicii Atunci Meșter iscusit Și la lucru lângă El Eu îi eram desfătarea Îi eram și scop și țel De a-și săvârși lucrarea Pe-a pământului orbită Eu jucam neîncetat În lumina întocmită Plăcând Celui Prea Înalt Plăcând Tatălui iubit
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
a lui iubire Duhul că mi-a răscolit Omul— ființa aceasta plină Și de sensuri și priviri Ce se vrea o rădăcină Plină de închipuiri Mi-a rămas o țintă vie Un liman plin de iubire Să îl iau în veșnicie Drept comoară să îmi fie Pe Mine Domnul m-a făcut Chiar întâia Lui lucrare Să rămân pe veci un scut Milă să fiu— îndurare Un liman al mângăierii S-aduc viața pe pământ Și surâsul fericirii Duhului mereu înfrânt
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
Dumnezeu ți-a dat putere Ca să biruiești ispita. De privești a Sa jertfire, Vei primi prin Duhul Slavei o deplină mângâiere. Iar de greul te oprește să înaintezi, gândește, Ce-s 80 de ani pe Terra, ce-i trăirea-n veșnicie, Te încrede-n promisiunea Celui care te iubește, Încât Și-a jertfit chiar Fiul, ca să-ți fie bine ție. Nu lăsa nimic în umbră, scoate totul la lumină! Nu ascunde sub obroace tot ce Domnu-a pus în tine, Chiar de
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
zâmbești, nu-i niciodată o rușine. * Arată-ți chipul ce te are și sufletul, dacă-l mai ai Nu te ascunde sub o floare, cu aspect de mucegai. * E chipul tău și ți-a fost dat să te poarte-n veșnicie Pe drumul care ți-e lăsat, să-l pășești cu omenie. * *(ca o morală) De ce să ai pe chip o mască dacă nimic nu ai de-ascuns? Cât viața o să te trăiască, o mască, nu-ți va fi de-ajuns
CHIPUL de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384105_a_385434]
-
de zăpadă, când simți și trăiești clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanță pentru tine, în acele momente, căci trăiești clipele veșniciei. Nu de puține ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la întrebarea: ce ai văzut acolo, sus...? Tăcere, tăcere, ... taină fără sfârșit. În pilot, societatea modernă regăsește în cele din urmă vechiul pact teosofic care a compensat întotdeauna puterea prin asceză
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru...”, declarase Harieta. În scurta sa viață, Veronica Micle i-a fost muză inspiratoare, marea lui iubire, ei doi constituind o pereche întru veșnicie, comparată cu Paolo și Francesca din Divina Comedie a lui Dante și cu Tristan și Isolda venerați prin ritmurile paradisiace wagneriene. Cum să nu tresărim și noi la citirea versului eminescian?: „Când mă atingi, eu mă cutremur;/ Tresar la pasul
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea spinilor sfâșietori în căutarea gingășiei florilor rare, prin călătoria în lumea lăsată în urmă, în noaptea
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul deasupra tuturor suflărilor, pătrunzând în orizonturi infinite, deschise treaptă cu treaptă urcând spre veșnicie... Făclia ce-o poartă maiestuos cu sine oglindește arzând clipe din negura timpului, când dorințe vii și cugete în lacrimi umpleau spirite, reînviindu-le odata cu ele! Liniști tulburătoare în suflete răvăseau ființa omenească, în simplitatea ei complexă, încercată de
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
ca un zâmbet. Consideră că la Biblioteca Metropolitană a fost sleită „Antologia scriitorilor români de pe toate continentele”, o carte reprezentativă pentru literatura română. Tot domnul Stan a prezentat revista „Clipe albastre” și și-a exprimat părerea că vom pleca în veșnicie cu marea mulțumire că am lăsat în urmă o lumină pentru neamul românesc, că am prelucrat nectarul de lumină într-o miere a luminii neamului. Virgil Ciucă a prezentat câteva aspecte ale devenirii sale poetice și ale activității literare a
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
a fost greu să lase-n frig un prunc ce lumea îl așteaptă? - Ei, draga mamii, el a plâns când a aflat cine e pruncul Și-n fața pruncului smerit și-a aplecat atunci genunchiul... Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PROFUND GLAS AL POEZIEI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biata frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am
PROFUND GLAS AL POEZIEI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383485_a_384814]
-
de mărțișor dacă se poate, Atât de roșu, de aprins de dor... Tu-l vei uni cu-al vieții nostru alb Și fir de mărțișor acum vei face Cu el ne vom lega iubirea-n pace, Și vom trăi în veșnicii de dor... Iubite, prinde-mă de suflet! Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂRȚIȘOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383502_a_384831]
-
vocea aia n-am mai auzit-o și Ionu nost’ îi dus... „ Vru să-l strige pe omul ei , dar simți că fălcile i se încleștară , ridică încet mâna stângă să-l trezească dacă a adormit . Pipăi perna... dură o veșnicie. Patul era gol... Pe masă o porție de mâncare era întreagă... Și în seara asta. Ca în toate serile din urmă * Omul ei o privea și ea îl vedea îndepărtându-se peste vii și peste păduri , peste poteci și peste
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
ceva mai vastă se va întinde pe mai multe episoade dezvoltate în foileton. O tranziție Noi Românii avem o bogată experiență a tranzițiilor. De peste 20 ani tot tranzităm de la „comunismul punitiv” la splendoarea capitalismului. Și tranziția va mai continua o veșnicie, cât timp la fiecare legislație care durează 4 ani se va lua totul de la capăt. O nouă echipă, o nouă tranziție. De la „bine” la „mai bine”. Cu alte cuvinte „din lac în puț”. Oare nu ar fi și mai bine
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
acum cca. 8000 ani. A șaptea zi Domnul a folosit-o spre a se odihni și a reflecta la realizarea obținută. Nimeni nu știe și nu poate bănui măcar cât durează o zi respectiv un an al Dumnezeirii care deține veșnicia. Este o frumoasă epopee care descrie una din posibilitățile apariției din neant a omului gânditor precum ești și tu. Sunt multe astfel de descrieri iar niciuna nu poate fi dovedită drept autentică precum nici una nu poate fi considerată imposibilă. Paralel
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Târând cu ele praf de diamant Si palizi sateliți cu fața suptă, Planete-nfăsurate-n alb neant, Venind grăbit la mese se-așezară Cu ranguri, cu fireturi, cu brocart, Când mirii în văpăi se aplecară, Suflând în lumânările ce ard... În noaptea veșniciei se porniră Din turlele bisericii cerești Să sune în profunde corzi de liră, De harfe și de orgi dumnezeesti Din clopote vestindu-le nuntirea, Acest nemaivăzut eveniment De când se dezghicase-n țăndări firea Din primul ei frenetic element. Iar Luna cea
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, știind că, pentru veșnicie, Crucea este Iisus Hristos cel răstignit. Acesta este și temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creștinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esența teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerită
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]