128,121 matches
-
e un studiu diacronic de literatură. Dau repede la ultima copertă, cu fotografia autorului în medalion, și cu prezentarea lui Crohmălniceanu: "poate chiar atîta farmec încît să împace cu poezia și pe cei care au renunțat să o mai citească." Vechea vînătoare cu capcane, în care cititorul, ca ursulețul învățat din nu mai știu care basm cu feciori de împărat înceți la minte, dă paginile cărții în căutare de fistic și de halva. Leacurile pe care Cărtărescu, cel de acum vreo
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
legămîntul contra poeziei, care nu știu unde se poartă, dar pe care toți poeții îl deplîng, nu vin de-altundeva decît din lipsa de răbdare. Din neglijarea nevoii de timp petrecut cu ea pe care o are poezia, cu cît e mai veche. Sau cu cît absoarbe mai multă poezie veche. Levantul, pîlnie îndrăgostită de-o istorie literară, a "înșurupat", în doi ani, poeții a două secole. Ar merita douăsprezece ceasuri de lectură. Din miezul nopții romantic într-un aprčs-midi modern. În ambele
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
pe care toți poeții îl deplîng, nu vin de-altundeva decît din lipsa de răbdare. Din neglijarea nevoii de timp petrecut cu ea pe care o are poezia, cu cît e mai veche. Sau cu cît absoarbe mai multă poezie veche. Levantul, pîlnie îndrăgostită de-o istorie literară, a "înșurupat", în doi ani, poeții a două secole. Ar merita douăsprezece ceasuri de lectură. Din miezul nopții romantic într-un aprčs-midi modern. În ambele momente, cave tempus! Vremea viziunilor: "Din biblioteca largă
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
desfășoară în dauna, nu în beneficiul ei. Protagonista pare un personaj cu gusturi groaznice la bărbați, angrenată într-un ciclu de autodistrugere. Aluzia mitologică dinainte nu era gratuită. Tatăl muribund al Norei (Maurice Garrel) e scriitor și profesor de greacă veche, iar pelicula debutează cu fiica lui cumpărîndu-i o litografie cu Leda și lebăda. Apoi ilustrațiile mitologice curg pe fundalul acțiunii, de la decorațiuni interioare la modelul unei cești, fără însă a se restabili vreo legătură între ele și fluxul narativ. O să
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
o fereastră luminată// mă apropiu tiptil de locul decupat de timp/ aud muzică stinsă clinchet de pahare fine/ suspine alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i/ să frâneze fără teamă căruța cu fân// până la capăt ți-ai dus vechea lume/ proptind-o cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi înfig eu călcâiele/ pe acest lunecos drum ce
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
20 de ori în forma (să) țepuie ("îl țepuie ăia de la tehnic", rdi-sat.com) Poate tocmai pentru că - stilistic - noile verbe în -i aparțin aproape în totalitate registrului popular-colocvial al limbii, și variația urmează modelele populare preexistente. În cazul unor verbe vechi în limbă, pare să se întărească poziția formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfințește această tendință, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM (1982) și în lucrări de lingvistică mai vechi se
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
și variația urmează modelele populare preexistente. În cazul unor verbe vechi în limbă, pare să se întărească poziția formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfințește această tendință, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM (1982) și în lucrări de lingvistică mai vechi se considera că acest verb suferise o specializare semantică, astfel încît forma absolvă era tipică pentru sensul juridic ("a scuti pe cineva de pedeapsă"), iar absolvește se folosea pentru învățămînt "a
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
verbe vechi în limbă, pare să se întărească poziția formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfințește această tendință, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM (1982) și în lucrări de lingvistică mai vechi se considera că acest verb suferise o specializare semantică, astfel încît forma absolvă era tipică pentru sensul juridic ("a scuti pe cineva de pedeapsă"), iar absolvește se folosea pentru învățămînt "a termina un an școlar, un ciclu sau o formă
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
texte din Republica Moldova: În 1979 absolvește școala medie de cultură generală din sat" (prodemo.md); "absolvește Universitatea Tehnică din Chișinău, facultatea de construcție" (ournet.md); "În anul 2004 absolvește Academia Ștefan cel Mare" (dse.md) etc. În DEX și în vechiul DOOM, verbul a cheltui apărea doar cu forma cu sufix: cheltuiesc; totuși, în 1940, în Dicționarul Academic, era pomenită și o variantă: (eu) cheltui " prin Ardeal". În momentul de față, varianta cu sufix este puternic concurată de cea fără sufix
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
asistăm la o ofensivă a creativității interpretului. Asociată în mod tradițional cu personalitatea compozitorului, creativitatea migrează în actualitate din zona compozitorului în cea a interpretului, care-și asumă rolul complex de interpret-compozitor. Astfel pot fi înțelese fenomene ca renașterea muzicii vechi (N. Harnoncourt), transcripțiile creatoare (Kronos Quartet), fuziunea între diferite muzici (fenomen previzibil al tehnicilor oulipiene generalizate), improvizația (happening, jam-sessions). Dar această migrare a creativității reale din zona producătorului de muzică către cea a intermediarului este sprijinită chiar la nivelul mentalității
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
trupa, cum i se spune la noi), apoi titlul piesei și în final casa producătoare. Nici un cuvânt despre compozitor. De aceea, se presupune că - fie interpretul este și compozitor (deci e cantautor, ceea ce duce cu gândul la restituirea contemporană a vechii profesii a bardului), fie casa producătoare livrează "la pachet" un compozitor oarecare. Se observă, așadar, că domeniile muzicii înalte și cel al muzicii de masă suferă influențe reciproce, ce creează o "chimie" foarte subtilă și în permanentă prefacere. Mentalitatea începe
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
locul și cazul de sistema unei istorii literare, fiindcă - aflăm din prefață, foarte "pe linie", terminologic, cel puțin, chiar abuzînd de clișee - Peltz compune recuperări subiective, simple fototeci cu prieteni, în stare să umanizeze o literatură. Luați, de pildă, o veche întîmplare nouă, despre venirea unui tînăr autore într-o redacție culturală (acolo, în broșura lui Peltz, Facla, la anul 1916), și despre covîrșitoarea putere a hazardului în asemenea daraveri. N.D. Cocea, ocupat, primește cărțulia de debut a unui aspirant la
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
deceniului șase, în 1964, cînd despre modernism se putea, din nou, vorbi. "Firesc, și simplu, și uman". Recuperez, de aceea, firescul din paginile memorialistice ale lui Peltz. Călătoriile lui Slavici, pe care Peltz le-a ascultat povestite, istorisirile despre cărți vechi, scoțînd din el pe anticarul amator, impresia morții aceluiași Slavici. Pe urmă, munca la Gazeta ilustrată, înflorind fotografiile cu texte explicative, și întîlnirea cu Rebreanu. Ceva din atmosfera de la Sburătorul, tablou de epocă pe care vremurile de după '60 nu-l
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
aproape idilică dintr-o periferie pragheză, în care trăiau familii cehe alături de cele nemțești sau evreiești, toate având practic același nivel social și înțelegându-se între ele în limba cehă. Războiul și instaurarea Protectoratului Böhmen und Mähren distruge idila, transformând vechii colegi de joacă în dușmani de nereconciliat. Fetița Luisa, originară dintr-o familie mixtă (mama fiind nemțoaică, iar tatăl ceh), îi zice într-o zi, pe un ton superior, micului Ivan, obligat de acum încolo să poarte o stea galbenă
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
de acum încolo să poarte o stea galbenă: Nu mă mai joc cu tine pentru că sunt germană!" După trei ani și jumătate, băiatul și mama lui se întorc din lagăr și, cu mari greutăți, obțin permisiunea de a intra în vechiul lor apartament, ocupat între timp de un ofițer SS. Cele două femei din vecinătate, Luisa și mama ei (tatăl murise în timpul unui bombardament pe calea ferată), îi cer doamnei Klímová să spună un cuvânt bun despre ele funcționarilor cehi, fiindcă
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
devine din nou copil de 11-14 ani, incapabil să înțeleagă de ce familia sa a trebuit să plece în orașul acela sumbru, de ce tatăl nu a rămas cu ei, de ce sunt cazați, cu mama și cu frățiorul cel mic, într-o veche cazarmă, pe două saltele, împreună cu treizeci de femei necunoscute. Privirea copilului alternează cu cea a omului matur care, pe de o parte, încearcă să-și reamintească senzațiile de atunci, dar, pe de altă parte, privește sinistrele întâmplări cu o anumită
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Simona Vasilache Puține cărți mi-am dorit să reîntîlnesc cu intensitatea pusă deoparte pentru Ucenic la clasici. Am văzut-o de curînd, amintindu-mi de vechea noastră prietenie, printre volumele stivuite deasupra rafturilor, fiindcă nu mai au loc altminteri, în anticariatul lunguieț ca un vagon, peste drum de Matematică. Surprinzător de bine păstrată (din '79, de la ediția primă, la Cartea Românească, au trecut aproape trei decenii
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
ușurința de pronunțare a formei (leu greu sau leu nou sînt sintagme mai lungi și mai incomode). Împotriva noii preferințe ar fi stat totuși unele argumente: RON este o formă netransparentă, artificială, care nu părea aptă să substituie un cuvînt vechi, înrădăcinat, ca leu. Posibilele obstacole nu par totuși să fi contat. e deja o formă populară, pe care a început să o folosească și limbajul jurnalistic, în stilul colocvial: "salvamarul nu vrea să fie furat de ronii binemeritatei amenzi pe
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
bănesc, de la 200 de RONI la 300 de RONI" (Senatul României, ședința din 2.03.2006). Calculele economice și politice ne spun că roni e o formă efemeră, pe care o vor elimina viitoarele evoluții financiare (scoaterea din uz a vechii monede, trecerea la euro); cu atît mai mult merită să o consemnăm, pentru glosele și edițiile critice ale generațiilor viitoare, cărora le-ar putea apărea ca un cuvînt misterios.
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică, o reproducere în facsimil a cărții, fără nici un aparat critic. Scanarea paginilor, înlocuind procedeul tehnic mai vechi al fotocopierii, mai greoi și mai costisitor, facilitează reproducerea identică a unei cărți (pe o altă hârtie, desigur), un substitut de bibliofilie, la îndemâna tuturor. Ce e bine și ce e rău într-o astfel de procedare tipografică voi analiza în
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
rus din Cernăuți și nu-și face probleme în legătură cu tulburările revoluționare anti-țariste petrecute în 1905 în Rusia. Știe însă că trebuie să fie precaut, căci se află la "hotarul rusesc", la marginea unei împărății foarte ostilă față de străini. "Un dor vechi" îl cheamă în Basarabia, simte "o neapărată nevoie de a cunoaște și de a spune și altora despre satele și oamenii ce se află dincolo de gardul de spini, dincolo de poarta de aramă, în tainița bălaurului cu ghiarele de oțel" (p.
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
șir de excluderi. Istoriile germane, maghiare sârbe și românești se elimină cu o înduioșitoare reciprocitate din devenirea comună. Ba mai mult: chiar pentru cele românești, Banatul nu are o individualitate care merită prea multă atenție" (p. 5). În lucrările mai vechi de istorie literară, Banatul este privit ca o componentă a literaturii transilvane, fapt remarcat încă din anul 1940 de istoricul Ion Dimitrie Suciu, care, pentru a demonstra că lucrurile stau altfel, scrie studiul Literatura bănățeană de la început până la Unire, 1582-1918
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
vivacitate interioară dinamizatoare, profilând spațiile structurilor simfonice care culminează cu expoziția de fugă a finalului simfoniei mozartiene, au constituit împreună punctele forte ale serii de muzică. Evident, momentul de specială atracțiozitate a fost reprezentat de evoluția solistică a Nataliei Gutman - vechi prieten al vieții noastre muzicale - pe parcursul Concertului pentru violoncel și orchestră de Robert Schumann. A fost, poate, cea mai spectaculoasă prezență a artistei pe scenele bucureștene. Calitatea timbrului este seducătoare, diversă și vie; dar ea nu trebuie considerată în sine
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
dar n-am auzit pe cineva să se plîngă. Apoi aflu, dintr-un comunicat de presă, că a cincea ediție a TIFF-ului a adunat o cifră record de 41.000 de spectatori. Wow, asta chiar răspunde întrebării mele mai vechi "unde ne sînt cinefilii?". În al doilea rînd, tot o premieră: chimia unei săli de cinema și coerența reacțiilor ei. Nu pot să mă plîng că sunau cinșpe telefoane, că ăia din față se foiau cumplit, că frecau și foșneau
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]