1,325 matches
-
În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești. Râul mai ales, sticlos, egal, bogat, dar și insipid ca marele său cântăreț, Siretul leneș se confundă cu una din cele mai dragi vedenii. În fast minuscul de regină Mab, o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc odată chiar lîngă gardul garnizoanei ticsite de poeți. Îmi clipocește la cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe bătrân...Dimineața, când deschid ochii, văd un bulgăre de aur pe masă strălucind orbitor!...”Ce poate fi?” - mă întreb cu înfrigurare, frecându-mă la ochi. Privesc din nou, cu precauție...Bulgărele se mișcă!!! „Doamne! Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este altul afară de Mine. Și poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară. 28. După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voștri vor visa visuri, și tinerii voștri vor avea vedenii. 29. Chiar și peste robi și peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea. 30. Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pămînt: sînge, foc, și stîlpi de fum; 31. soarele se va preface în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana, cu un huruit înspăimântător, când spre Răsărit, când spre Asfințit, se petrecu, de la o zi la alta, tot mai copleșitoarea paradă a unor soitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mea și văietându-se în gura mare, de cele ce pățiserăm și el și eu, i-a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Când țiganca a rostit ultimul cuvânt, din locul unde ședea s-a ridicat un nor de fum, iar ea...am privit cu mare luare aminte...nu se mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul că poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minutele de pe cartele să fie consumate În mod egal -, fiindcă niciunul dintre ei nu dorește să schimbe locul, din superstiție. Eu, dacă nu beau la aceeași masă, Întreaga vară, nu mă simt bine, am arsuri, grețuri, dureri de cap și vedenii. Cuvintele lui Gicu Îl determină pe Gore să dea ochii peste cap, mimând exasperarea. Este Îmbrăcat Într-un tricou tip marinar, de pe vremuri, poartă bermude albastre, cu buzunare aplicate și s-a Încălțat În bascheți cumpărați din piață, preț bun
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
duhovnicului Ieronim Gagea, consăteanul său. S-a născut în anul 1907, în localitatea Goești Lungani, Iași. „În registrul de evidență a monahilor din cancelaria de la Horaița se spunea despre el că a dus o viață smerită și a avut o vedenie înainte de moarte. Unii părinți din Horaița spuneau despre el că avea darul înainte vederii, făcea milostenie săracilor, și că, în cei 20 de ani cât a fost egumen dormea pe un scaun, sprijinindu-și capul pe masă”<footnote Timotei Aioanei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-mi de unul singur, nu cealaltă, nu cea în carne și oase, nu cea pe care am văzut-o când am ieșit pe poarta casei, nu cea a portăresei! Nălucire întâmplătoare? Dar care nălucire nu e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Eugenia? Ah, îmi dau seama că de mult o căutam. Și-n timp ce-o căutam, ea mi-a ieșit în cale. Nu asta înseamnă oare să găsești? Când descoperi o nălucire pe care o căutai, nu înseamnă oare că vedenia, cuprinsă de mila căutării tale, îți iese în întâmpinare? Nu America a pornit în căutarea lui Columb? Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și Augusto se pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure de una din nopțile acelea negre de la câmp, de una din nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În gând Omar, În vreme ce e condus către cartierul Asfizar, unde Își are reședința Abu Taher, cadiul cadiilor din Samarkand? Și-n sinea lui, Își spune neîncetat: „Nu voi urî acest oraș. Chiar dacă femeia care se scălda nu e decât o vedenie. Chiar dacă realitatea poartă chipul omului cu cicatrice. Chiar dacă această noapte răcoroasă se vădește a fi cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trezindu-se, vede morile de vînt cu care s-a războit stînd batjocoritoare cu aripile desfăcute În vînt. Decăderea din iluzie aduce după sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur, ca un mort, și n-avea putere nici să clipească. Lumina camerei deveni violentă, ostilă. Stinse lumina. Se retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]