1,315 matches
-
Ion Simuț, Un român la Paris, în 2001, CNT, 2001, 23; Bogdan Crețu, Comic și tragic în comedia lui Matei Vișniec, DL, 2001, 41; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 280-283; Manolescu, Lista, I, 375-380; Pop, Viață, 187-190; Mircea Iorgulescu, Vedeniile lui Matei Vișniec, „22”, 2002, 14; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Bogdan Crețu, Grotescul în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2002, 7; Iulia Popovici, Din nou, Vișniec, RL, 2002, 44; Vasile, Poezia, 302-305; Gabriel Stănescu, Matei Vișniec
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața nopții. Deși îl1 copleșeau stăruitor vedeniile dragostei lui1 și părea nepăsător de arșița zilei, era în el1 ceva treaz, ca o neliniște necontenită. Ca [Ø]1 să preîntîmpine o întîlnire neplăcută, [Ø]1 coti pe alt drum decît cel obișnuit și [Ø]1 ieși pe dealurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin fapt, prin stare! gîze pe bec, s-a oprit ploaia, cum s-a refăcut lumea pe arcă? drumul cu lumea luată în tren, cea lăsată se pierde, de vei ști vreodată ce ai lăsat, ce ai luat! tunelul nebănuit, vedenia din geam spațiul banchetelor mă conține cu liniște, curat, prezența benefică a instituției CFR și ce viteză prinde locomotiva, de cum pornește! o călătorie de-i faci măsura cu tine, mișcare ceferistă spre marea interioară, spre Marea Liniștii în luna de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
semnele, reperele, arca lui Noe vremelnică, orbenia goală a trenului în marș, eram fără nimeni! segmentul de vierme fero-falic multiplicate ipostaze aruncînd în șir ocheade pe geamurile vagoanelor de tramvai casate, orașul pe extremitatea de vest sfîrșit, curățenie mută negrul, vedenia se liniștește, o împung luminile punctiforme sub deal, înăuntru vibrează facerea, Podu Iloaiei sulițate unde trei garduri de fier de la linie la peron, suprimă afacerile pe picior ale țigănimii, fără pungi de semințe de spart în dinți la călători, geam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație" greșelile majuscule, uriașii momentului pe Valea Siretului, trenul pe primele pante stîngi, dacă ar putea vorbi eroii din compartiment n-ar fi repertoriul de slugi de casă Hogarth, casa în alb vedenie, peluza albă, șicul ei semibolta pe aripa dreaptă, melcul fecundează cu sine însuși în vis, obține vise, nu vă mai numesc slugi, vă numesc prieteni! înlocuind deșertăciunea peisaj, clipele de negru compact Ruginoasa Tîrgu Frumos DN 28 așteptare răsplătită, mașini-trasoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la Bacău cu microbuzul, pe 29, pentru ce? stau acasă! oricîte stele ard în înălțime Palanca ediția Maiorescu, nocturna în lună, triangulație cu electricitate prin crăpături, Simbrea eticheta nopții, montură pe gol cu biserica bijuterie, a ridicat-o tăpșanul la vedenia ei, Preluci întunericul complet să-și prindă pînda, tunel, stinghii de pod, stația de transformare cu cheagul lumina, nici noapte, nici zi, cale ferată și notația dimpotrivă culmi cufundate în lanțul fiecăreia, Asău dobă de vibrații prin trup, fluierul ocolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu. Am lapte de vacă. Și eu. Adică o să-l creștem ca pe copilul nostru. A doua zi era duminică și cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timpul în sătucuri mai mari sau mai mici, cu nume sonore, smulse dintr-o istorie lungă și presărată generos cu măreție. Torita Tiberina găzduiește mormîntul nefericitului Aldo Moro și domină valea Sabinei. Privirea mea cuprinde ținutul unde erau Sabinele, cu vedenii rodite de imaginația mea, stimulată și de primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici însă erau harnici și prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sfintei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Alături au îngropat trupul rău mirositor al corbierului. Unul dintre gropari a visat un înger care l-a certat că a nesocotit trupul Sfintei Parascheva, spunându-i să-l ia de-acolo. Aceeași vedenie ar fi avut-o și o femeie, Eftimia. Oamenii aflând acestea, cu lumini, cu tămâie și cu mare cinste au luat-o și au îngropat-o la biserica „Sfinților Apostoli” din Epivat. Fiindcă trebuia să ne continuăm drumul, din nou
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și înnoptând, a stat în mijlocul acestor codri sub un stejar mare și atunci a auzit cântându-se în acel stejar troparul sfinților Voievozi, repetându-se cântarea acestora consecutiv până de trei ori, și din aceasta a înțeles că este o vedenie dumnezeiască, și de aceea, însemnând acel stejar din lemnul acestuia și al altor copaci a rădicat biserica ce este astăzi cu numele "Schitul Agafton". Sfânta masă a acestei biserici este făcută din trunchiul (tulpina) acestui mare stejar, unde stătuse odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
misterul celor mai de temut fenomene. Se spune că nimic nu e la voia întâmplării, că toate au o ordine prestabilită, așadar bisericuța cumpărată de Raluca se afla la câțiva pași de casa părintească. Sunt aici în joc sentimente și vedenii nealterate de nici un alt act al rațiunii și de nici o cosmologie învățată și acceptată de-a gata78. Iar atunci când Eminescu spune Credința (s.n.) zugrăvește icoanele-n biserici / Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici 79, o spune ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chipul mamei Iertător și blând Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea s-apropie de mine Și-mi spune ușor : Dormi în pace, puiul mamei Uită de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat Eu rămân tot în celulă În lanțuri legat. Fă-mă Doamne iar odată Fă-mă iar copil Să o rog pe maica mea Să mă scape din chin. Câte sfaturi mi-a dat mama Dar n-am ascultat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chipul mamei Iertător și blând; Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea se-apropie de mine Și-mi spune ușor: Dormi în pace puiul mamei Uiți de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat; Eu rămân tot în celulă În lanțuri legat. Fă-mă Doamne iar odată Fă-mă iar copil; Să-i dau viață mamei mele Să mă scape din chin. Cât am fost copil la mama Eu n-am ascultat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit A lor osebire, vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit! Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat: Și eu trăiesc încă! Trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, în dar, mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
poate! îmi zic eu. Mă șterg la ochi îndelung și apăsat, ca și când m-ar fi înțepat o viespe: "Ei! Drăcia dracului! Ce-o fi asta? E un lup așa de mare?" Mă opresc în loc. mă mai uit o dată. Oare am vedenii? Îl chem lângă mine și pe Ursu. Încerc să-i arăt și lui acea arătare mare, în patru labe, care se proiecta în zare. Dar nu-l pot face în ruptul capului să se uite și el într-acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unele tentative suicidare. Mă rușinam de mine însumi, eram foarte deprimat și nu mai vedeam pe nimeni. Când ieșeam, umblam pe străzi puțin frecventate și dădeam speriat colțul, atunci când exista riscul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Eram obsedat de vedenia trupului gigantic al unei femei: avea un bust uriaș cu sânii aidoma unor munți, picioarele niște coline alungite, iar pântecul o prăpastie în care alunecam fără putință de scăpare. Mi se părea că sunt permanent înconjurat de componentele corpului feminin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai puțin vizibil. E o strategie a supraviețuirii, o tactică ce nu aduce ofensă transcendenței. A muri câte puțin în trup înseamnă să expiri foarte ușor. Fantasme Poate că e vorba doar de o idee obsedantă a mea. De o vedenie. La primele licăriri ale dimineții, abia ce răsare soarele, văd cum apar toate iubitele mele, toți prietenii mei de la Roma, pășind, eleganți, pe suprafața mării. Se așează în rânduri și se apropie lin de țărmul pe care mă aflu. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
străine și fioroase mi se păreau că se desprind În răstimpuri, și inima mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de inima creatorului de cuvânt, poetul care recunoaște că s-a născut pe pământ să-și poarte umbra. Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,/ Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,/ Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,/ Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.// Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare/ Și copie leită, croită pe tipar,/ Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,/ La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.// Ascunși prin gropi și scorburi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oprit, crezând că ai biruit-o, că ai scăpat de ea. Începe bătălia cu fiarele pădurii. Toate tabără, toate intră hoțește în lumina atenției tale să te hărțuiască, să te obosească. O, cum nu stă „moara minții”! Cum tot macină vedenii plăcute, satisfacții ușoare, bucurii perverse, ambiții lumești, poziții mărețe și închipuiri sublime de triumf și stăpânire orgolioasă. Toate patimile de altă dată, tăcute în carne, ținute în zăbala postului, ți se fac acum draci în cuget, în minte. Altădată le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
amețeli când ne ridicam și, mai ales, nu aveam starea de somnolență permanentă. Eram scoși jumătate de oră pe zi la aer, eram duși la baie - o binefacere, căci se crăpa pielea uscată pe noi. În perioada de slăbiciune aveam vedenii, sau amintirile din viață sau din lecturi se transpuneau în închipuiri care mă terorizau. Astfel, îmi apărea imaginea unei statui plăsate în colțul unei camere în care se afla un ostatic. Cel sechestrat observa în spatele pleoapelor „ochi adevărați” care îl
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un stadiu de viață aproape normal. Funcțiile șiau intrat în atribuții. Asimilarea elementelor nutritive s-a făcut rapid și iată-ne acum ca niște înviați din moarte, iar acum activitatea normală ni se pare ceva anormal. Mi-am adus aminte vedenia proorocului Iezechiel, de la capitolul 37: „Mâna Domnului a fost peste mine și m-a luat în Duhul și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. Și m-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur și iată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la vârsta de 13-14 ani la Sfântul Munte Athos și crescuse acolo, trăind în duhul marilor învățători athoniți. Era acum bărbat la 30-35 de ani. Figura lui cu ochi ageri exprima voință sfântă și blândețe înțeleaptă. În 1940 avusese o vedenie. I se arăta pe apa Geoagiului, aproape de satul lui natal, o mânăstire frumoasă, iar un glas îi poruncea să se întoarcă în România și să o rezidească așa cum i se arătase în vis. Încercând să reconstituie imaginea din vis, nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vis. Încercând să reconstituie imaginea din vis, nu-și amintea să fi văzut nicăieri urmă de zid sau ruină a vreunei mânăstiri sau biserici, deși se jucase și se scăldase în apa Geoagiului cu toți copiii satului. Descoperind duhovnicului său vedenia, acesta i-a spus să mai aștepte și dacă visul se va repeta, să-l încunoștințeze. Visul s-a repetat și i-a fost descoperit duhovnicului. Acesta i-a amânat plecarea și i-a spus: Dacă și a treia oară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de intemperii a celor ce munceau și pentru odihna de peste noapte a bătrânilor care făceau mai greu drumul până în sat. De asemenea, o trapeză unde puteau lua masa 100 de persoane. Părintele a desenat și zugrăvit în două tablouri mari vedenia de la Athos cu imaginea mânăstirii așa cum i se arătase în vis. Ne-am prezentat părintelui cine suntem și de ce am venit; i-a rugat pe oameni să intre în trapeză și să se pregătească de masă. Pe noi ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]