3,223 matches
-
Autorului Ceasul deșteptător sună lung, alungând liniștea nopții. Istrate deschise un ochi, unul singur, cu care privi în direcția obiectului care îl trezise. Trei și cinci minute. Îl închise la loc. Încă zece minute mai putea trândăvi, în stare de veghe firește, până la ridicarea din pat. Pericolul cel mare care îl putea atinge era să adoarmă la loc în acest interval. Dar în douăzeci de ani de serviciu la mină, la schimbul unu de șut, nu pățise încă așa ceva. Trei și
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Acasa > Poeme > Devotament > LANȚUL DEZAMĂGIRILOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De nu plecai, aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașe ca o herghelie de cai lăsați slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ANOTIMPUL DE VEGHE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului anotimpul de veghe în dimineața asta am rămas singur prietenele mele frunzele au dispărut în locul lor au rămas schițele unor copaci părăsiți nori zăpăciți
ANOTIMPUL DE VEGHE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377532_a_378861]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ANOTIMPUL DE VEGHE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului anotimpul de veghe în dimineața asta am rămas singur prietenele mele frunzele au dispărut în locul lor au rămas schițele unor copaci părăsiți nori zăpăciți de vânturi sîlbatice și un gol ocular în care ploua cu lacrimi o lume ascunsă în cețuri cu bestii
ANOTIMPUL DE VEGHE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377532_a_378861]
-
plutind peste zâmbetul vieții caravanele unor promisiuni uitate sub coviltir și eu așteptând o minune pentru poporul meu planetar un impuls adăugat seminței și visului ei de floare cu alte semințe. de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: anotimpul de veghe / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ANOTIMPUL DE VEGHE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377532_a_378861]
-
carte, întru descoperirea sensurilor existențiale proprii, dar și a relației identitare cu Dumnezeu, a echilibrării energiei vitale vieții. Tăcută, sensibilă, în zbor de fluturi pe portative cu dor, cântând note dintr-o simfonie surdă, scrisă într-o permanentă stare de veghe, poezia sa aduce mai aproape de simțirea cititorului străfulgerări de gând dintr-o lume, cu certitudine mult mai bună. Un întreg univers în care nu încape mânia, ura, neiubirea, ci se amplifică perpetuu - asemenea unor petale de flori - raze de soare
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Poetului e dor de-o grea singurătate Singurătatea lui nu-i e de-ajuns El caută în lume o cetate Acolo unde nimeni n-a pătruns. El e orbit de veghea lui străină Pe el nu rana lui îl doare Ci aura tăcerii care-o să rămână Pustietăților fără de soare. Un gând pribeag îl poartă pe meleaguri De nici un om vreodată preumblate El strânge roua zorilor în faguri Pentru această grea
POETA VATES de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378503_a_379832]
-
dacă nu de ajutor, măcar de companie... Își revenea imediat, înăbușind totul, convinsă că doar ea, numai ea se putea ajuta. Își zicea de o viață că-i mai bine așa, solitară... Cu asemenea gânduri își încheie ultimele ceasuri de veghe ale nopții aceleia. Lacătul greoi făcu un sunet dureros când Mira îl anină de belciugele porții dintre ziua de ieri și ce avea să urmeze... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 9 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
se-ascunde Se odihnește tata nu-n sicriu Ci-n lumea depărtărilor profunde. E ca un bulb de floare încolțit Între pământul negru și lumina Tăcerea lui i-o limba de cuțit Care despica umbra-i cristalina. De-aceea-n nopți de veghe-ngandurat El se intoarce-n vatra lui să vadă Vai, câtă vreme inca-a mai gătat Pan’ ne vom pune straie de zăpadă. El s-a suit că seva într-un măr Și înflorește în grădini frumos El e sămânță
IN LUMEA DEPARTARILOR PROFUNDE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378875_a_380204]
-
simțind un fier înroșit străpungându-mi inima și în prada unor negre presimțiri. Până seara mi-a sosit vestea că tata a murit, la câteva zile după ce se credea că depășise pericolul, după o operație. Altă dată în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
și mă rog pân dimineața, mă rog și la arhierei și-n izvor o să-mi spăl fața de păcate și femei, setea apoi îmi potolesc mai la vale cu un pas din izvor apostolesc de la Dumnezeu rămas, unde stă de veghe un sfânt ce Pantelimon îl cheamă aproape de-al tău mormânt vindecându-se orice rană, atunci setea mi-am învins sorbind lacrimi din izvor și din mare necuprins am luat iubire și dor, la mormântul tău de strajă lumânări stăteau
LA MORMÂNTUL LUI ARSENIE PAPACIOC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379142_a_380471]
-
nici mișel Cel ce mai simte încă românește! În zi de dulce și în zi de post Cinstiți-vă, așa cum se cuvine, Trecutul care ne-a fost adăpost De toate vitregiile străine! Cinstiți-vă pe cei ce-au stat de veghe Să nu se stingă flacăra din Dor, Alții ne vor în lanțuri și în zeghe, În veci să fie-acestea partea lor! De-acum și-n toată vremea ce-o să vină, Câți am rămas, datornici și puțini, Vă strig, români, cât
VĂ STRIG, ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379816_a_381145]
-
de soarele care ne sorește pragurile și care ne limpezește apele de la un mal la alt mal; soarele care ne citește tăcerea și mersul și graiul de mii de ani; soarele care ne îngroapă și ne dezgroaopă amintirile stând de veghe pentru lumina zilei de mâine ! Ascultând frunzișul arămiu gândurile mele n-a mai pus întrebări despre prezent și viitor și nici că Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a lăcrima ca pe imașul unei
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
au transmis la un moment dat că datele mele erau uneori puțin cam contradictorii, iar eu știam bine de ce. Dar aveam însă cu mine și un alt tovarăș fidel: radiocasetofonul meu. Ce m-aș fi făcut în singurătatea nopților de veghe la Observator fără el? Cât de fascinantă, de ireală și nostalgică îmi părea acea lume îndepărtată, pe care doar radioul mi-o mai reflecta! Cu timpul, devenisem, sufletește, total absorbit de radio-ul meu. Toate idealurile și ambițiile mele de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
și devenind din ce în ce mai sufocante trupului, ce își cerșește parcă, în felul lui, dreptul la a simți propria-i libertate, sub nemărginirea cerului călăuzitor prin astrele-i, mă îndepărtez până la uitarea de sine, undeva la nemaizărirea celuilalt eu, care rămâne de veghe, ca un prieten de nădejde, ancorat la malul realității... Plutesc departe de propriile temeri, de jocul iluziilor și al incertitudinilor, ce țes neobosite, permanent, un infinit de scene izvorând una din cealaltă, precum niște mâini care, prin numere de magie
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
gând sa-mplinesti Gurii tale pune pază Decât să păcătuiești. Dacă visu-i vanitate, Vorba-i mare legământ Teme-te de-acum de Domnul Pentru orișice cuvânt. Dacă pe sărac l-apasa Nedreptatea celuilalt N-avea teamă, peste toate Stă de veghe Cel Prea’ Nalt. Cine iubește argintul N-are-n viața zile bune E’ nsetat mereu de-avere S’ asta e deșertăciune. Gol cum a iesit din pântec Se întoarce în pământ Ce folos că pentru toate S-a trudit atât în vânt
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.V – FERICIREA ESTE-N DOMNUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379321_a_380650]
-
de atâta așteptare...” * Chiar dacă “au înflorit, din nou, lăstarii iubirii mele,...” acesta are conștiința efemerității lucrurilor și nu se poate amăgi cu „briliantul viselor” care ascund nenumărate răscruci, „împovărate cu Viață, durere, eșec, triumf, Moarte...” În spatele fiecărui cuvânt stă de veghe teama de ceva necunoscut, teama de a nu rătăci prin labirintul întunecos al iluziilor... Înzestrat cu o imaginație fecundă caută sensuri dincolo de lucrurile palpabile, sperând să rătăcească( într-o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
din grupul elitist care dorește, încearcă și reușește să întrețină „flacăra divină”, dăruindu-se cuvântului - așa cum zorii se smulg din brațele nopții și se oferă privirilor noastre dornice de viață. Având un deosebit simț al esteticului și frumosului, stă de veghe, neîncetat, la porțile Visului - singura „armă” adevărată folosită împotriva desființării legăturii armonioase cu Marea Creație Universală. În fața golului cosmic și a eternei curgeri a timpului, poetul devine ( uneori) anxios, tulburat, găsind în poezie un spațiu de manifestare și „spovedanie”. Astfel
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de poezie care așteaptă să-și ia zborul către inima cititorului, „freamătul iubirii” poate fi simțit, trăit cu fiecare vers , și cum altfel decât ” învârtindu-ne zilele în eternul carusel/ al împerecherii din / Dragoste...”, dar „Plăsmuitorul de suflete” stă de veghe, șoptindu-le: „nu veți afla /Veșnicia, /sub aripa viselor voastre,/împovărat cu rosturile / Lumii/ sunt numai Eu,/numai Eu vă cunosc,/ umplându-vă secundele/cu freamătul Iubirii din voi, / cu Arderea perpetuuă/într-o Dragoste /numai de voi visată, /dorită
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Dragoste...” (vibrând cu lacrimi din colțuri de stea...) Alături de îngerul ce-i stă mereu în preajmă,” geme focul Dragostei - zvon molcom - /șirag de umbre, în taina viselor din mine/ tumult învăluit, tremurând o picătură de Lumină/din Lumina Îngerului de veghe...”( vise din Amurguri flămânde...) și muza ce-l slujește cu credință și supunere..., poetul se plimbă ( cu nonșalanță) prin flăcările vulcanilor aprinși de propriile extaze, „Focul Dragostei voastre/ nu se va pierde niciodată,” trecând prin arderile necruțătoare - întreaga gamă a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcomă, îmbietoare. Noapte bună , noapte alba, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Stare de veghe Doar o petală singura-și veghează fructul Sub pânza ne-ntinată a unui soare drept, Gradina îmbrăcată-n camăși de miresme Îi daruiește zilei un semn mai înțelept. În stare de veghe ochiu -mi pândește Seninul zimțat unde se piaptănă norii
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Stare de veghe Doar o petală singura-și veghează fructul Sub pânza ne-ntinată a unui soare drept, Gradina îmbrăcată-n camăși de miresme Îi daruiește zilei un semn mai înțelept. În stare de veghe ochiu -mi pândește Seninul zimțat unde se piaptănă norii, Îmi țes o clipă în urzeala lor subțire Lacrima ce arde sub pleoapa visării. În stare de veghe tot aștept de- o oră Să umblu prin gradină cu umbra mea, O
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
camăși de miresme Îi daruiește zilei un semn mai înțelept. În stare de veghe ochiu -mi pândește Seninul zimțat unde se piaptănă norii, Îmi țes o clipă în urzeala lor subțire Lacrima ce arde sub pleoapa visării. În stare de veghe tot aștept de- o oră Să umblu prin gradină cu umbra mea, O leg de-un lujer cu rază de soare, Căci tremură singură-n cuib de stea. În stare de veghe caut momentul Să râd, să plâng ,sub farmec
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
ce arde sub pleoapa visării. În stare de veghe tot aștept de- o oră Să umblu prin gradină cu umbra mea, O leg de-un lujer cu rază de soare, Căci tremură singură-n cuib de stea. În stare de veghe caut momentul Să râd, să plâng ,sub farmec de lună Meduzele nopții muiate-n sineală Desfac ispite și-n trup mi-le-adună. versuri : Elena ( Lili) Negulescu Referință Bibliografică: Poezii / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Doctore, te rog, prescrie-mi o dragoste mare, să-mi astâmpăr sfâșierea din jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste, o nouă înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]