1,883 matches
-
negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
îl provoacă. Cu această experiență tragică, la care se adaugă și altele, ulterior, Ștefan Gheorghidiu acumulează o cunoaștere exactă a războiului și a realității, iar conștiința lui se limpezește de frământările erotice de până atunci, care îi umpluseră sufletul de veninul incertitudinii. Este soluția radicală pentru a pune capăt chinurilor relevate de conștiință. Eroul trăiește drama intelectualului în confruntarea cu războiul, după cum sublinia P. Constantinescu <ref id="11">11 Constantinesu, Pompiliu, op . citată . , p .253. </ref>: Gheorghidiu încearcă să reconstituie starea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a dat seama că ori se duce, ori se lasă cu vărsare de sînge, așa c-a plecat cu el În Tennessee... dar, Doamne, dragul mamei, tare n-o trăgea inima și nu voia să plece și era toată numai venin și-i blestema pe toți. Da, da, așa a fost, chiar așa, Înainte să mă mărit cu el. Și pe urmă, după ce m-am căsătorit, Îi tot scria: scrisorile veneau una după alta și pîn-la urmă mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu pile, sau chiar a lucrat în locul lui. Ca să cadă imediat în uitare tot ce a făcut acela. Ia spuneți, cum veți face? Invidia și Ura sar amândouă de la locurile lor și vorbesc aproape deodată, stropind de jur împrejur cu venin: Vom ațâța vecinii unii împotriva altora... ─ ...și rudele între ele... ─ ...să se certe pentru bunurile lor ... ─ ...sau pentru o vorbă spusă... ─ ...să sară și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o sticlă cu apă fierbinte și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-o pară roșă și te-i face-o pară verde Ș-om lupta pân din noi unul se va stinge și s-a pierde. 465Pară roșă este smeul, pară verde e Călin Și în galbenu - ntuneric ei se luptă cu venin. Se - nfășoară, se desfășur, mestecând a lor văpae, Fulgerând umbra din codri în a flacărei bătae, Joacă-n juru-le dumbrava când în umbră purpurie, 470Cînd încremenește parcă într-o brum - adânc - verzie, Când în dungi înflăcărate, bolți, cărări în jur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răutate, Că el este a meu frate - Numa io o leacă te-oi bate. 25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta. Și mersei pân-la pîrlazu, Gândii cu destul necazu: Haida ce-o vrea Precesta, Batîr să-mi pierd viața. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-ai s-o uiți. Când eram la mama fată, Mâncam turtă coaptă-n vatră 20 Ș'o rădeam pe răzătoare, Mi-era fața ca o floare. Dar de când m-am măritat Mănânc pîne și beau vin La inimă pun venin; 25 Mănânc pîne și beau bere La inimă numai fiere. Ochi, plângeți și lăcrămați Că voi sunteți vinovați Că n-ați cătat ce luați. 131 Frunzuliță, peliniță, Ce-am auzit eu, bădiță, C-asară ședeai pe prag Și te pieptănai pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lua una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De aceea noi le mutăm din loc, ea nu va ști și va bea numai apă în vremea luptei cu tine. Precum au zis, așa au și făcut. El se răpezi după casă. - Ce faci babă?, strigă el. Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iști frumoși... ori - care ar fi, ți-l dau. - Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ținând la vorba lui. Baba scîrșni din dinți ca apucată, dar apoi își strânse moara cea hârbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori, Ca singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino prea dorit senin, Spal - al norilor venin, Vino dar atât cât poți 429 {EminescuOpVI 430} Risipește norii toți, Că atunci e de prisos Darul soarelui frumos. După ce s-au spălat ea la ochi, iar i-au zis: Cât e ziua de frumoasă Lîng - o noapte-ntunecoasă, Atunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o fantomă. ― În prima noastră discuție, mi-ați atras atenția asupra însemnărilor pe care domnul Popa și le face într-un carnet. Ați avut dreptate. Sânt pline de învățăminte... ― Carnet? Ce carnet?! ― Jurnalul domnului Popa, mostră de răutate, mustind de venin etc. Parcă așa vă exprimați? ― Am spus eu așa ceva? ― N-ați spus? Probabil m-am înșelat. ― Sigur! Ce chestie! Râse din gît: Ca să vezi! A început și ăsta să-și scrie memoriile... Maiorul își încheie haina. ― V-ați angajat într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în palatul ei încărcat de păpușile gigantice ale commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un hidroavion ascuns în subsolul palatului, este un alt episod rocambolesc din viața unei aventuriere cu grația retro și instinctul criminal al eroinelor din filmele noir americane. Italia Marelui Război este, pentru Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să știu. Nu sunt curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi doresc să n-o fi făcut. La ce e bună știința dacă tot nu poți să schimbi nimic? E un venin care te lasă infirm pentru totdeauna. Nu poți să-l scuipi afară și nu poți să mori. Nu vreau să mi se-ntâmple iarăși asta... În plus, ce știi tu? Nu reușea să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu Îi distrugi adăpostul: atunci „dinții ei În formă de gheară se Înfig În victimă, injectînd veninul“. Ca Întotdeauna În situațiile om versus monstru, Wakefield ține cu monstrul. Speră că o Gila Își va Înfige dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-o bună zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și e doar într-o ureche; Este o unealtă veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să o vadă, Scoate capul prin zăpadă. Câte-n lună, câte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ziar, de către Tudor Arghezi), Bogdan-Pitești devine, după 1918, un paria și va fi pus la index după moartea subită, în 1922, survenită grotesc, în timpul unei convorbiri telefonice. Acest personaj cu o biografie senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]