10,085 matches
-
clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul firav si lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sf. Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii spirituale este aproape exclusă dată fiind absolutizarea factorului credință”. În această interpretare, cum spune istoricul român al filosofiei, „se rămâne la o stare de imprecizie”. Paulsen arată că: „În genere filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
parte determinată a acesteia. Valoarea absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alege, În viață, sarcina care corespunde cel mai bine propriilor aptitudini, pentru atingerea gradului cel mai Înalt de perfecțiune. Tocmai această voință conștientă și constantă de a Îmbunătăți mereu, constituie, chiar și În cazul celor mai banale lucruri, singura și veritabila noblețe morală. Principiul etic pe care tocmai l-am schițat Într un mod foarte sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea atitudinii În temă, subiectul atribuie altcuiva, În afară de el, propria sa calitate de subiect și se plasează astfel, el Însuși În raport cu acel altcineva, În situație de obiect. Considerată sub unghiul practic, deoarece e În mod etic necesară, atitudinea conștiinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imaginat pentru noi că în Iranul interbelic, atât de agitat și de contradictoriu, putea trăi un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil apel către confrații iranieni: „Voi, ceilalți, copii ai erei atomice, ce căutați în literatura anacronică? Literatura s-a schimbat complet. După Joyce, s-a terminat cu literatura de doi bani. Literatura înainte de Joyce și după Joyce. Asta-i tot.“ Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din copilărie, de care-și amintește că i-a văzut pe străzile Teheranului sau la periferiile acestuia și la Șiraz, „orașul trandafirilor roșii, al privighetorii și al vinului“. La un alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
similară ne oferă Mircea Eliade. Cert este că, odată trecut prin lumea ficțiunii, subiectul, în fond banal, atunci primea pregătirea necesară pentru a intra gata dedurizat, în sufletul oamenilor. Și devenea, printre altele, motiv de exorcizare a răului. Devenea o veritabilă armă de apărare a omului, în fața neprevăzutului. (Vezi și părerea Sf. Augustin vizavi de teatrul antic, acesta având, oricum am lua-o, și o valoare taumaturgică.) Ce-ar fi să-mi imaginez ce s-ar fi ales de crima Clitemnestrei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din greșeală, ajunge cu un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
măcar țin de viață. Măcar atât. Aș dori să găsesc în ele numai sinceritate. Nimic altceva. Cred că aceasta este cea mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu mă Întrebați! Sofaua aceea pare incomodă, dar nu e. Cât despre divele mai apropiate vremurilor noastre, ele prezentau un singur neajuns: din pricina drepturilor de imagine, trebuia să te mulțumești cu serviciile unor Anjelina Jolly sau Marylynn Munro. După ce acest veritabil ciclon erotic m-a redat, mai mult mort decât viu, sărăcăcioasei lumi reale, am zăcut câteva ore pe mochetă. De-abia revenit printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
absurdul unei lumi detracate, a dezvălui minciuna ei organizată și astfel a o submina, un asemenea tip de creație a cunoscut împliniri faimoase sub condeiul unor prozatori precum Mihail Bulgakov, Boris Pasternak, Alexandr Soljenițîn, Milan Kundera. în literatura română, creatorul veritabilului roman politic este, neîndoios, Ion D. Sîrbu. Menționat în antumitate grație unui volum de nuvele, publicat tîrziu (Șoarecele B. și alte povestiri), precum și printr-o activitate de dramaturg, persistentă, deși lipsită de un deosebit relief, Sîrbu s-a afirmat la
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
care bărbații sunt tratați în mod automat drept gunoaie." Ca să nu mai existe nici o urmă de îndoială a eforturilor de a se distanța de imaginea de activistă feministă, cel mai recent roman al ei, din 2007, The Cleft, este un veritabil discurs antifeminist: femeile sunt tratate drept vanitoase și leneșe, în timp ce bărbații sunt priviți ca întrupare a spiritului aventuros și inovator. Ei, nici chiar așa... Născută în Iran (Persia), crescută în Rhodesia de Sud (Zimbabwe) și afirmată ca scriitoare în Anglia
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
împotrivire față de mentalitatea dominantă este o dovadă în plus că cel care se încumetă să riposteze vine din tabăra Răului, și astfel cine se opune se trezește înfierat cu stigmatul de rasist, fascist și antidemocrat. Patologia aceasta psihologică exercită un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că te abați de la linia oficială, ești exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
integral. O bibliotecă poate reflecta fidel mentalitatea unei întregi epoci, dar și personalitatea unui colecționar, după cum filele îngălbenite de vreme au supraviețuit pe rafturi într-un memorial sui-generis. Un jurnal de lectură insolit, a cărui devoalare induce cititorului de azi veritabile delicii bibliofile". Iată promisiunea pe care Eugen Pavel o face în introducerea cărții-studiu Între filologie și bibliofilie, apărută de curând la Editura Biblioteca Apostrof din Cluj. Un asemenea demaraj își seduce imediat cititorul. Dar își onorează, oare, Eugen Pavel promisiunea
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
spre a contesta religiozitatea bardului, ca și Nicolae Manolescu, pentru care problema acestuia n-ar viza "incertitudinea existenței", ci "certitudinea inexistenței divine". în schimb Marin Beșteliu care a publicat o carte pe această temă îl vede pe Arghezi drept un veritabil poet religios. în ordine strict creștină, e de părere Lazăr Popescu, Arghezi e mai curînd nereligios, făcînd excepție figura sa "franciscană". Deși într-un orizont precreștin, "păgîn", s-ar putea glosa la rigoare pe subiectul religiozității poetului, el întreține cel
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
scriitorilor lăudați excesiv și celor care o fac, cronicarii cuprinși de evlavie și dedați la genuflexiuni, colaborând prea mult cu un autor. Parcurgând Patru decenii de proză literară românească, un volum solid la propriu și la figurat, vom descoperi o veritabilă strategie a delimitării, prin care criticul de la "Tomis" își concepea metacritica. Un singur comentator este citat în contexte mereu pozitive: colegul de Cerc Literar sibian I. Negoițescu. Restul sunt o apă și-un pământ, din care se mai profilează, rareori
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
nimic". A.E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic și în antiepic", căzând în "exces de inginerie mentală". La Eugen Barbu ocaziile ceremoniale imaginate sunt "veritabile liturghii păgâne", în timp ce la Sorin Titel vedem "acea capacitate rară de a descoji lucrurile, gesturile de invizibila peliculă care le protejează și de a ni le oferi acute, delicate, vulnerabile" (p. 145). La Augustin Buzura monologul interior ia o "turnură
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
simfonic. Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
Culturale, artistice, economice. Dată fiind nașterea și dinamica conceptelor politice, diplomatice. Date fiind abordările și disputele în plan etnic, religios confesional. Multe dintre problemele Europei, nu de azi, nu de ieri, par a se fi strâns aici. Belgia este un veritabil creuzet al istoriei. A avut o mare șansă atunci când - cu decenii în urmă, mai exact în anul 1958, la inițiativa generalului De Gaulle - sediul NATO a fost strămutat de la Paris. Este anul în care Le Corbusier, celebrul arhitect și urbanist
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
și în același timp prezic modul în care piesele de șah se mișcă pe tabla alcătuită din pătrate albe și negre. Atîta doar că, în cazul fizicii, piesele sunt cu mult mai numeroase decît cele dintr-un joc de șah veritabil, fără a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă piesele își schimbă structura în funcție de nivelul ierarhic pe care ne aflăm: într-un fel arată tabla la nivel cuantic și în cu totul altfel arată aceeași tablă la
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
Cititorii eventuali ai articolelor mele știu că n-am o simpatie prea mare pentru dl Eugen Simion. Aș spune chiar: dimpotrivă. Sunt unul dintre cei dezamăgiți, contrariați, șocați de evoluția de după 1990 a intelectualului care în perioada comunistă constituia un veritabil reper profesional pentru noi, cei care ne încercam în dificila meserie de critic literar. I-am citit mereu cu plăcere cărțile, le-am recenzat cu entuziasm, le-am recitit și nu m-au dezamăgit. E limpede, în breasla lui, Eugen
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
furnizate de arhivele secrete ale celor două țări, putem Înțelege că ea avea un conținut echivoc, o față ascunsă, accesibile numai celor inițiați. Paralel cu vizita propriu-zisă, s-a desfășurat o competiție dură Între serviciile speciale românești și americane, un veritabil război informațional, cîștigat În cele din urmă de Securitatea română. Am intrat, cu totul Întîmplător, În posesia unei Înregistrări care dovedește cu prisosință acest lucru. Este vorba despre Înregistrarea discuției tête-à-tête dintre Ceaușescu și Nixon. Deși agenții CIA au făcut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]