1,179 matches
-
produs de tobele cu mesteacăn este foarte puternic pe frecvențele înalte și joase, și este ideal pentru înregistrările în studio. În Belarus, Rusia, Statele Baltice, Finlanda, nordul Chinei, seva mesteacănului este considerată băutură răcoritoare, având calități tonice. Seva este apoasă, verzuie și are un gust dulceag. Este comercializată la scară industrială. Seva de mesteacăn este folosită în aromatizarea cvasului , băutură alcoolizată din cereale. Sucul de mesteacăn natural se regăsește și în băuturi ca sirop de mesteacăn / arțar, oțet de mesteacăn, bere
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie. Fructul este numit "afină" și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri. Spadicele (cocean, știulete) este tubulos, lung de până la 22 cm. Florile sunt hermafrodite, de culoare galbenă. Apar într-o inflorescență cărnoasă, de formă cilindrică. Perigonul este cu 6 foliole verzui și androceul cu 6 stamine. Fructele sunt sub formă de bace alungite, de culoare roșiatică, de obicei sterile. Înmulțirea plantelor se face pe cale vegetativă, prin despărțire. Datorită proprietății rădăcinilor și frunzelor se utilizează în industria farmaceutică și cosmetică pentru aromatizare
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
minimă de 72% la 40 de ani, fiind cu 44% mai bun decât N ca anestezic. Acesta poate fi folosit în concentrații cu oxigen pentru a avea un risc redus de hipoxie. În ciuda oxidului nitros, xenonul nu este un gaz verzui și este văzut de către ecologiști ca fiind un "iubitor al naturii" (adică nu dăunează naturii și nu prezintă un pericol pentru acesta). Odată ajuns în atmosferă, xenonul se întoarce de la sursa sa de pe Pământ, fiind mai greu decât aerul, deci
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
sunt mineralele de tranziție numite "Hyalosiderit" și "Hortonolith". Cristalele mari și clare de olivină sunt apreciate ca pietre semiprețioase ("Peridot" sau "Chrysolith"). Olivina cristalizează in sistemul ortorombic, având o duritate de 6,5-7; in formă curată are culoare galben-brună, sau verzuie până la negru, cu urma albă. Cristalele au un habitus primatic, cu plăci groase. Olivinele sunt cristalele de silicați cele mai frecvente, alcătuind cea mai mare parte a scoarței terestre, unde Mg și Fe se găsesc într-un raport de 9
Olivină () [Corola-website/Science/304454_a_305783]
-
Atinge 25-30 cm lungime și 0,8-1,6 kg greutate, ajungând excepțional la 50-90 cm lungime și 15 kg greutate. În România cele mai mari exemplare, pescuite în lacul Bicaz, cântăresc în jur de 6 kg. Are spatele cenușiu-albăstrui sau verzui întunecat cu flancurile argintii și abdomenul albicios. Se remarcă numeroase pete negre pe corp, dorsală și caudală, lipsa petelor roșii și existența unei dungi multicolore în lungul liniei laterale, care lucește în culorile curcubeului de unde și denumirea. Boiștea are loc
Păstrăv () [Corola-website/Science/312628_a_313957]
-
Cambula ("Pleuronectes flesus") este un pește marin de fund din familia pleuronectidelor. Corpul este asimetric și turtit lateral și are o lungime de până la 48 cm. Partea dreaptă, acoperită cu solzi cicloizi și plăci osoase, are o culoare verzuie sau brună cu pete stelate. Pe ea sunt situați ochii. Cealaltă parte este aproape goală, de culoare deschisă. Capul este mic, dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela depune 0,4-2
Cambulă () [Corola-website/Science/311632_a_312961]
-
parte cu fixatori artificiali. În afară de aceasta mai există și o altă substanță, total diferită, numită „ galbenă” și chihlimbar, care este o piatră prețioasă fosilă de origine organică, de culori variind între galben și culoarea mierii, în unele cazuri însă chiar verzui sau albăstrui.
Ambră () [Corola-website/Science/311245_a_312574]
-
baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfa, bisexuata, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o macula verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsula tricelulară. Înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor
Ghiocel () [Corola-website/Science/311798_a_313127]
-
în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi, ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două ouă, cu excepția pinguinului imperial, care depune un singur ou. Ouăle sunt de culoare deschisă, variind de la alb la verzui, și au o perioadă de incubație cuprinsă între 33 și 62 de zile, depinzând de specie. Puii de pinguin prezintă o creștere rapidă, după 2-3 săptămâni fiind destul de bine dezvoltați. După prima năpârlire, puii devin independenți de părinți. Pinguinii din
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
solzii care apar frecvent pe pălărie sunt rămășițe ale vălului parțial ("Velum partiale"). Sporii sunt netezi sau ornamentați și se decolorează uneori cu regenții de iod. Culorarea sporilor poate varia. Pulberea lor poate fi de culoare albă (Leucoagaricus leucothites) până la verzui ("Chlorophyllum"), ocru ("Limacella"), portocaliu ("Phaeolepiota aurea"), roz ("Leucoagaricus") sau negricios ("Agaricus", "Coprinus"), dar niciodată este de un maro de rugină sau scorțișoară. În această mare familie sunt cuprinse 2.500 de specii în mai mult de 100 de genuri. Studii
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali. Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
amprenta rocilor preponderente din alcătuirea depozitului geologic respectiv. Răspîndirea cea mai largă o au gresiile cu ,familiile" lor numeroase și diverse, de la “gresia de Kliwa" și de “Tarcău", la gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatică verzuie și albă etc., în alternanță sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase, marne, calcare cu silicifieri, radiolarite roșii, șisturi, șisturi disodilice, șisturi marnoase, șisturi bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite etc. Toate acestea sînt dispuse în strate cu grosimi variabile
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
vulpea(Caniș vulpes), lupul(Caniș lupus europaeus), iepurele(Lepus europaeus), viezurele(Meles meles), căprioara (Capreolus capreolus), ariciul(Erinaceus europaeus), nevăstuica (Mustela nivalis), dihorul(Mustela putorius). Unele dintre aceste animale atacă gospodăriile localnicilor, provocând pagube. Dintre păsările caracteristice zonei amintim ciocănitoarea verzuie (Picuș canus), gaița (Garrulus gladorius), pupăza (Upupa epops) și corbul (Corvus corax), pasăre cuprinsă că piesa principala și în blazonul Huniazilor. În zona pădurilor de șes până la cele de munte se întâlnește și stăncuța(Corvus monedula), gaița(Garrulus glandarius), cinteza
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari. Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat. Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un sol vulcanic
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200 °C, BkO cubic își schimbă forma cristalină în monoclinică, care se reschimbă în hexagonală la 1750 °C; aceste tranziții sunt
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
În Întunericul nopții. Îi văzu intrând Într-una din pivnițele În care dispăruseră și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi domnul Georgescu mai văzu cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce se Îndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
adună aici în perioada creșterii puilor. Femela depune pe fundul de rumeguș al scorburii 5-8 ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
acvatice din baltă. Hrana lui constă din broaște, pești mici, moluște, șerpi și insecte acvatice. Pe pășuni pasărea așteaptă nemișcată lângă o gaură de șoarece, sau fură ouă din cuiburi de păsări. Cuibul, în care femela depune 4 - 5 ouă verzui, îl construiește din crengi în copaci, pe când în Olanda stârcii construiesc mai departe cuibul ascuns în stuf. Mortalitatea la puii de stârci este destul de mare, aceasta este apreciată în primele șase luni de viață la 70 %. Un stârc poate trăi
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei indiene ("Cannabis sativa indica") și are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin. Fiecare tip de marihuana conține THC (tetrahidrocanabinol), principala substanța psihoactiva a acestor produse vegetale. Cu cât valoarea THC-ului este mai mare, cu atât mai puternice sunt efectele acestui ușor drog. Substanțele active din cannabis au o
Marijuana () [Corola-website/Science/314406_a_315735]
-
de stejar ("Dendrocopos medius"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim călător ("Falco peregrinus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), viespar ("Pernis apivorus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), pițigoiul sur ("Parus palustris"), pițigoiul de munte (Parus montanus) sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"); precum și foioase cu
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
grădină ("Dendrocopos syriacus"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim călător ("Falco peregrinus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), viespar ("Pernis apivorus") sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei specii de plante (incluse în aceeași anexă a "Directivei Europene"): papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum") și clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
megarhynchos"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciuf-pitic ("Otus scops"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice-fluierătoare ("Phylloscopus trochilus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), brumăriță de pădure ("Prunella modularis"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis") sau mierlă ("Turdus merula"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]