2,153 matches
-
sine o scădere a „gradului de entropie” a rândului, a stresului și a agitației, legată direct de viața intensă a marelui oraș valah. O echipă de televiziune filmează, într-o baie de lumină, „pelerinul standard” : un bătrân de la țară, cu vestă de lână tricotată, sprijinit într-un baston lucios, din lemn de corn. Cultivă de fapt un stereotip, nimic mai mult, dar se vede clar, de la distanță, cum omul se bucură că este băgat în seamă, speră că va fi văzut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
același stand, și arzătoare, fitile, cărbuni, candele cu picior, pentru masă și perete. Zona aceasta de comerț atrage ca un magnet și ultimii mohicani ai civilizației tradiționale sătești. Mai multe femei din satul Corbii de Piatră (Argeș) vând ciorapi, mănuși, veste, tricotate manual dintr-o lână aspră, mirosind încă puternic a oaie. Sunt plasate relativ departe de „centrul” pelerinajului, ceea ce mă face să cred că sunt tracasate și împiedicate să-și vândă marfa de către diferitele forțe de ordine din zonă. Chiar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mult mai frecventată decât de obicei, remarc prezența unui stand aparte, ce propune spre vânzare „articole de pelerinaj”. Un pliant publicitar ne propune „gama completă pentru pelerinajele anului 2010. Aici puteți găsi : pelerine, cămăși cu monogramă, tricouri de toate tipurile, veste, șepci, sahariene, rucsacuri, genți de voiaj, pături, corturi ușoare, umbrele, truse de voiaj, hărți - toate inscripționate și personalizate în sensul apartenenței la ortodoxie și la calitatea de pelerin !”. Nu zăresc în schimb bastoane de pelerin sau ceva asemănător. Produsele sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
astfel inscripționat diferă însă în funcție de individul practicant al gestului. Consecințele pe termen mediu și lung sunt încă nebănuite. atașată de un cărucior de copii, model 1980, pe care se găsea o pancartă pe care scria „Agricultura României, încotro ?”. Multe dintre vestele de ploaie, șepci, umbrele etc., inscripționate cu numele centrelor sindicale, au fost abandonate înainte de urcarea în autobuze. Obiectele au fost imediat preluate de către cerșetorii ce abundă în zonă și de vânzătorii ambulanți, ca o veritabilă pradă de război. Efect vizual
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
etc., inscripționate cu numele centrelor sindicale, au fost abandonate înainte de urcarea în autobuze. Obiectele au fost imediat preluate de către cerșetorii ce abundă în zonă și de vânzătorii ambulanți, ca o veritabilă pradă de război. Efect vizual special, un amestec de veste albastre, galben fosforescent, violet versus culorile neutre din garderoba pelerinilor, un metisaj urban neprevăzut. Peste circa trei ore, o prietenă preocupată și ea de soarta pelerinajelor mă întreabă telefonic, reproduc literal, „câți sindicaliști au dezertat de la coadă la pelerinaj ?”. Unul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întreabă telefonic, reproduc literal, „câți sindicaliști au dezertat de la coadă la pelerinaj ?”. Unul singur, răspund eu, rătăcit de grupul cu care a sosit la București, l-am remarcat în interiorul rândului, jumătate pelerin, jumătate sindicalist, cu un rucsac măricel în spate, vestă și șapcă albastre, inscripționate, plus un megafon pe care-l ținea atârnat pe spate cu ajutorul unei curele. Era evident că neergonomicul obiect începe să-l incomodeze, la fel și pe cei din jur, care nu se plângeau însă de traiectoriile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se simte proiectat în alt spațiu, central- european. Opresc mașina pentru a lua „la ocazie” o femeie de circa 50-55 de ani, venită în pelerinaj, fără îndoială, îmbrăcată cu pantaloni negri peste care a tras și o fustă de lână, vestă lungă matlasată, batic pe cap, în fine, echipamentul standard al femeii-pelerin de astăzi. Este originară din Sinaia, lucrează ca economist. Vede în faptul că am oprit pentru a o ajuta să ajungă mai repede la mănăstire un „semn”, o mână
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Samba-Man. Samba-Man vânează din priviri omul potrivit pentru a fi abordat. Iată, apare prada, un individ trupeș, corpolent, descheiat la ultimii nasturi de la cămașa verde-prăzuliu, care-l încape cu greu, cu o servietă uzată, pe care se sprijină pliată neglijent vesta de la costum, genul ceafă-cu-cartofi prăjiți. Samba-Man intră imediat în vorbă cu el, îl întreabă cu ce probleme a venit la pelerinaj, ce lucrează, de unde este originar etc. Bărbatul cel gras s-a oprit și răspunde cam fără chef la întrebări
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
foarte mult până acum, este sigur faptul că oamenii din rând sunt uzi la picioare și vor avea nevoie și de ceva uscat, pentru a face așteptarea nu doar suportabilă, ci de-a dreptul posibilă. Vânzătoarele de mănuși, ciorapi și veste de lână, originare din satul Corbi, Argeș, o prezență de acum obișnuită în toate locurile de pelerinaj. Vânzătoarea de turte (un fel de pâinici, extrem de frumoase și gustoase, în plus !), o femeie în jur de 70 de ani, originară din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poliție municipală, rutieră. De ce ? Pentru că acolo se află unul dintre cele mai dificile puncte ale rândului, acesta face un fel de mare „U”, traficul este infernal - voi reveni asupra acestui aspect. Observ (noutatea acestui an !) un jandarm care poartă o vestă albă, reflectorizantă, pe care scrie mare „negociator”. Atunci când doresc să fotografiez grupul de jandarmi de care aparținea (cam jumătate de pluton), toți se întorc cu spatele la camera foto, o atitudine pe care am întâlnit-o frecvent, de altfel. Doar „negociatorul” rămâne
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
putut vedea imagini filmate cu o bătrână ce sărută pios crucea de pe copac, spunând apoi convinsă că „a fost făcută de mâna Părintelui”. Grupul de la Brașov, condus de un preot de parohie, îmbrăcat... ca un preot respectabil : căciulă de blană, vestă îmblănită, barbă tunsă impecabil, are în componență mulți tineri. Unul dintre aceștia, student, fără nicio îndoială, ține în mâna dreaptă un steag tricolor. Ceea ce izbește însă este naturalețea gestului, felul în care se plimbă cu el prin mulțimea din jur
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vechilor desagi de purtat pe umăr, sacoșe din pânză groasă, rezistentă, pe care scria ceva în limba germană. Puțin mai departe, în șirul vânzătorilor locali, tolerați de către poliție în timpul zilelor de pelerinaj, văd o altă vânzătoare de pulovere, șosete și veste tricotate din lână. Le știu bine, sunt originare dintr- un sat din Argeș, Corbii de Piatră, aceasta este marea lor „specialitate”, vânzarea obiectelor tricotate din lână. Ce m-a atras însă la această femeie este faptul că avea alături, pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
săi care au un ochi pe acatistele de buzunar, pe care le citesc ceremonios, și altul pe odorul lor cel mai de preț. Alte figuri din zonă. Fotograful numărul unu, bărbat, 70-75 de ani, îmbrăcat hibrid, cu pălărie de paie, vestă de vânătoare, cămașă cu dungi și adidași albi în picioare. Poartă cu el două aparate foto, unul mic, compact, și altul profesional, marca Nikon, ținut în bandulieră. Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care sunt angajați în rugăciune, familii cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
drept, tip trei sferturi, și are gluga. Scurtă este prevăzută cu siret în talie și cu patru buzunare aplicate cu clapa, două sus și două jos. Scurtă se închide cu fermoar și are culoarea identică cu cea a sacoului. 6. Vestă (planșa nr. IV) Vestă are o croiala simplă și este confecționata din același material că și sacoul, prevăzută în partea inferioară, lateral, cu două buzunare ascunse. 7. Cravată (planșele nr. I-IV) Cravată are culoarea bleumarin și este confecționata din
ORDIN nr. 208 din 19 aprilie 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind portul uniformei de serviciu cu însemnul specific, modul de acordare şi forma acesteia, pentru personalul Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. cu atribuţii de inspecţie şi de control. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124477_a_125806]
-
și are gluga. Scurtă este prevăzută cu siret în talie și cu patru buzunare aplicate cu clapa, două sus și două jos. Scurtă se închide cu fermoar și are culoarea identică cu cea a sacoului. 6. Vestă (planșa nr. IV) Vestă are o croiala simplă și este confecționata din același material că și sacoul, prevăzută în partea inferioară, lateral, cu două buzunare ascunse. 7. Cravată (planșele nr. I-IV) Cravată are culoarea bleumarin și este confecționata din fire sintetice. 8. Bereta
ORDIN nr. 208 din 19 aprilie 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind portul uniformei de serviciu cu însemnul specific, modul de acordare şi forma acesteia, pentru personalul Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. cu atribuţii de inspecţie şi de control. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124477_a_125806]
-
ultima, a opta, Hierophile, originală din insula Eritreea din Cumes a adus papirusurile în număr de nouă, apoi încă șase și în final trei, după legendă, prezentându-le împăratului roman. Doar ultimele trei s-au păstrat arătând viitorul Romei. Cultul Vestei la Roma era ca o manifestare religioasă a unei dogme magice după care viața precede conexiunea forței active, spiritual cu cea pasivă, material. "Vesta eadem est et terra, subset vigit ignis utrique, Significant sedem terra focusque suam"179 În perioada
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
după legendă, prezentându-le împăratului roman. Doar ultimele trei s-au păstrat arătând viitorul Romei. Cultul Vestei la Roma era ca o manifestare religioasă a unei dogme magice după care viața precede conexiunea forței active, spiritual cu cea pasivă, material. "Vesta eadem est et terra, subset vigit ignis utrique, Significant sedem terra focusque suam"179 În perioada Evului Mediu, sfintele Lydwine de Schiedam, Brigitte, Catherine de Sienne, Colette de Corbie, Jeanne d'Arc, marile personalități Beatrice a lui Dante, Laura lui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
versurilor este una tributară înlăuntrului creator. Iubirea de iubită, iubirea de frate, dragostea de țară, adorarea unui ideal, iată sentimente care înrâuresc harului elaborarea unui poem. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? / ... Îngerul iubirei, îngerul de pace, / Pe altarul vestei tainic surâzând, / Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, / Când cu lampa-i zboară lumea luminând, / El pe sânu-ți vergin încă să coboare, / Guste fericirea raiului ceresc, / Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare, / Dulce Românie, asta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de Încredere al oamenilor. Avem Încredere, atunci când ne parcăm mașina În centru dimineața - că mașina de alături nu va sări În aer; avem Încredere - când mergem la Disney World, că persoana costumată În Mickey Mouse nu poartă pe dedesubt o vestă căptușită cu bombe; avem Încredere, când facem naveta cu avionul de la Boston la New York, că studentul străin de pe locul de alături nu va declanșa vreun mecanism exploziv ascuns În pantof. Fără Încredere nu există societate deschisă, pentru că nu există suficiente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
trezoreriei cerești. La Jilava primisem o pătură de la un țăran care se eliberase. Avea o țesătură în carouri mari, cu negru și roșu. Îmi făcusem din ea un costum ciudat, cu pantaloni largi care se strângeau pe glezne și o vestă la care, pentru că nu-mi ajunsese stofa, îi făcusem o mânecă dintr-o altă bucată de pătură. Mă ajutase croitorașul Mânzală și-l cususem în urma acului, cu ață scoasă dintr-o saltea ruptă, primită să spălăm pe jos. Costumul îmi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nimeni pentru Sălciile. Era Duminică, 1 august 1964, scoaterea Sfintei Cruci. Sfânta Cruce mă scosese, cu Cel împreună-jertfit. Dumnezeu îmi punea în față Crucea Sa, ca să înțeleg că mai aveam de urcat trepte spre vârf. Era cald, mi-am scos vesta de clovn și-am rămas în cămașa peticită. Același drum prăfuit de Bărăgan, printre lanurile de porumb, pe care de atâtea ori îl străbătusem în anii copilăriei și adolescenței. Versul lui Alexandri „Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nostru și grajdul iadului. Părinții nu mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor, mamă, dacă ești tu..., și a început să plângă. Nu identifica în înfățișarea mea nimic din imaginea aceluia care fusesem cu 22
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sfătuit să-mi fac operația de salvare a părului meu.) Ochii mari au păstrat o expresie de inocență sau poate că de nedumerire. E un tip masiv, trupeș, îmbrăcat întotdeauna, chiar și pe vreme caldă, în costume de tweed cu vestă. Poartă un ceas cu lanț. Vorbește cu un ușor accent din Ulsterul lui natal, care dispare însă cu totul pe scenă, spre deosebire de sâsâiala lui Gilbert Opian. E un comic excelent, deși nu la fel de bun ca Wilfred; dar ca Wilfred nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sărind pe uscat, din cauza chinurilor pricinuite de paraziți? — Mai bine nu-mi spuneai. Delfinii sunt niște animale atât de drăguțe. Deci și ei își au demonii lor de care nu mai pot scăpa. Mă rog, dacă pleci, dă-mi de veste când te întorci. — Așa o să fac. — Nu pot să înțeleg atitudinea ta față de Tibet. — Față de Tibet? — Da, destul de ciudat! De bună seamă, nu era vorba decât de o tiranie medievală, primitivă, superstițioasă. — Firește că era o tiranie medievală, primitivă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mașină. Portiera mașinii se închise. L-am strigat și i-am făcut semn cu mâna. James m-a văzut, a coborât geamul, și-a fluturat și el mâna, dar pornise motorul și automobilul începuse să ruleze. Dă-mi de veste când te întorci! — Da. La revedere! Îmi făcuse un semn plin de voioșie și Bentley-ul negru porni în viteză, dădu colțul, și fâșâitul roților se prefăcu în tăcere. M-am întors spre casă, cu pași lenți. Mergeam pe diguri rutier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]