1,234 matches
-
începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii de suflet, armată și vânt îți dau cu lingurița urechile mele de cuvinte. nouă în primul loc: cele mai mari pericole pot
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o aliniere cu acest univers mic, dar tandru, al mușcăturilor noastre din mărul cu zahăr al întâlnirii pielii cu cuvintele din vara scurtă a unor urși panda îmbrățișați din socoteala simplă că ziua asta nu va dura la nesfârșit deși veverițe brune, superbe rod, cât pot, și ele, din trecerea ei. așadar pentru totdeauna pari să fii a mea, luo na. șase în primul loc: vei pierde oricum ceva, dar poți amâna această zi și o poți face mai bună, bând
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a băgat restul În buzunar. — Am și picioare, i-a zâmbit galeș femeia, iar Vasile s-a Înroșit și a ieșit grăbit din cofetărie. — Asta Îmi trebuia acum, să mă invite la amor gospodinele. Dacă aș fi fost
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acolo-ți fie moartea 1045 {EminescuOpXV 1046} {EminescuOpXV 1047} (p. 188) 13 Adeseori când fruntea-mi de visuri se încruntă, Când sufletu-mi e-o noapte de visuri și de stele ALEXANDRU LĂPUȘNEANU (p. 202) Jurj Hrăbor Vîscan Movilă Iosif veveriță Moga Pascu Cracale pisar Costea Alexa Bodei Moțoc vornic Ioan visternic Gruie din Trotuș MIRA (p. 233) Vulturul gloriei romane a smuls inima din Roma murindă spre a o readuce la, Dumnezeu de unde venise. Dar, setos de victorii, el se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La izvorul cristalin, Care curge foarte lin! Satul meu În acest sat m-am născut, Tot aici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot, Dar în suflet toată viața Cu dragoste o s-o port. Natura Natura e ca o floare, Care stă doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții și să sfîșie fără milă a căzut. Dar nu au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu vroia să-l sperie. Era hotărît, ca unul care știe ce are de făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar nici povestea asta nu mai e de actualitate, pentru că de cînd băieții l-au mierlit pe boșorog, nu i a mai rămas decît veverița. Ce e așa de complicat? — îți spun eu ce e, îi răspunse Timișoara, un singur lucru: mă tem doar că ceva neprevăzut o să strice totul. — N-o să se întîmple, știm foarte bine cu cine avem de-a face, spuse Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Martha îmi zâmbi și plecă. Madeleine continua să îngaime scuze, iar eu m-am uitat la desen. Ne reprezenta pe noi doi, amândoi în pielea goală. Madeleine stătea cu picioarele rășchirate, iar eu lăsat în jos între ele, îi ciufuleam veverița cu niște dinți imenși, à la Bucky Bleichert. • • • Am pornit cu Packardul spre motelurile cu ora din South La Brea. Eu conduceam, iar Madeleine a avut inspirația să nu scoată nici un cuvânt până ce am trecut prin dreptul unei clădiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să scape fugind, micuța victimă a Încercat un ultim remediu: s-a oprit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu slinos, În costume de baie; masculi respingători, cu glasuri de foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că pe aceeași bancă ai scris începutul unui roman cu care sperai să-ți faci intrarea zgomotoasă în literatură. Te-ai bucurat în dimineți de iarnă privind veverițele. Îți beai votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a ridicat sprijinită în coadă să privească stăruitor spre orbul cu muzicuța lui. Părea a asculta nedumerită cântecul acela mai mult șoptit. În târziul înserărilor de toamnă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mutase nu de mult. Locuise și după terminarea facultății, mulți ani, pe Calea Victoriei, într-un bloc nou de la capătul dinspre Splai. Apoi se mutase în Piața Kogălniceanu. Traversam Cișmigiul, ne așezam pe o bancă de lângă lac și așteptam să apară veverițele. Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Piața Kogălniceanu. Traversam Cișmigiul, ne așezam pe o bancă de lângă lac și așteptam să apară veverițele. Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții ei câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții ei câteva săptămâni vara. „Venea veverița dimineața și stătea în chenarul ferestrei și aștepta până mă trezeam, mă urmărea atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape cât o pisică.“ Tatăl meu a surâs observând veverița. „Cine-ar fi crezut“, a șoptit tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape cât o pisică.“ Tatăl meu a surâs observând veverița. „Cine-ar fi crezut“, a șoptit tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai zăresc în ușorul tremur al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte imagini ale tatălui meu, aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând pe banca aceea ca eu, într-adevăr, să-mi sfârșesc coborârea, cu un orb cântând la muzicuță și o veveriță ascultându-l uimită. Dacă Ester ar fi stat lângă mine, dacă i-ar fi plăcut banca mea, poate, la rându-i, tatăl meu, de pe cealaltă bancă, ne-ar fi urmărit și el siluetele de fum, într-un târziu deplin contopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția achizitori de tablouri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]