3,080 matches
-
de acolo ca o vijelie și cu o proastă dispoziție cumplită ca să se ducă să ronțăie ceva la bucătărie, plîngîndu-se că nu se găsea niciodată nimic bun de mîncare În casă - cînd mama mă trimisese să-i cumpăr ficat de vițel -, iar eu profitam ca să iau la goană portăreii. Dacă-l omoram pe vreunul, discursul funebru era gata pregătit: „N-o să ne mai dea bătaie de cap“, o replică a lui Biggles la sfîrșitul Misterului avioanelor dispărute. E ciudată nevoia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stătea în camera asta? Ai auzit strigăte, de exemplu? Dmitri dădu din cap. ă N-a cerut Govorov ceva? Mânca? I-ai adus mâncare în cameră? ă Da, mânca. Desigur că mânca? ă Ce mânca? Îți amintești? ă Carne de vițel. Aperitive. Ceai. ă Cerea și altceva? Dmitri se gândi pentru o clipă. ă Nu voia votcă. L-am întrebat dacă vrea votcă și mi-a spus că nu. ă Asta-i interesant, spuse Porfiri și îi aruncă lui Salitov, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-am gândit niciodată că Govorov drept un abstinent, confirmă el. ă Poate că își aducea propria votca? sugeră Porfiri. Hai să vedem, începu el să recapituleze. Refuza votca, dar accepta vițelul - chiar dacă asta se întâmpla în postul Crăciunului, nu-i așa? Dmitri încuviință. Porfiri continuă: ă E evident că nu era un credincios fervent. ă Dar cine este în zilele aste? spuse Salitov. Mai mult, sunt surpins că te aștepți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aste? spuse Salitov. Mai mult, sunt surpins că te aștepți de la criminali să mai și postească. ă Nu știm dacă este criminal, spuse Porfiri cu un zâmbet provocator. ă Asta e tot ce avem, spuse Dmitri brusc. Dacă nu mănânci vițel, nu mănânci aici. ă N-am avut nicio plângere, spuse portarul cu agresivitate. ă și nu era nimic altceva? presă Porfiri. ă Numai vițel și hrană rece, spuse Dmitri. ă Vreau să spun altceva ieșit din comun. ă Păi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu un zâmbet provocator. ă Asta e tot ce avem, spuse Dmitri brusc. Dacă nu mănânci vițel, nu mănânci aici. ă N-am avut nicio plângere, spuse portarul cu agresivitate. ă și nu era nimic altceva? presă Porfiri. ă Numai vițel și hrană rece, spuse Dmitri. ă Vreau să spun altceva ieșit din comun. ă Păi, spuse Dmitri, slobozind un oftat mare și încruntându-se gânditor. A mai cerut ac și ață. și o pereche de foarfece. ă Ah! strigă Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei din fanfara primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în palme brotăcei. C-o păpădie între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca unghiile și părul morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și alta mai jos, astfel că ochiul stâng se afla în dreptul încheieturii nasului, și ochiul drept, spre vârful acestuia. În chip misterios, doar gura era în linie dreaptă. Pe fruntea largă avea două cucuie precum cele pe care le au vițeii, semn că le vor crește coarnele; bărbia, groasă și pronunțată, îi ieșea mult în afară, întrecând vârful nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cine să aibă? - Vampirul care te-a mușcat de gât. Vrusese inițial să nege, dar îl apucase dintr-odată cheful nebun să povestească lucruri înfiorătoare. - Da. Arată ca un om, dar are cap de animal. - Cu ce seamănă? - Cu un vițel. Dar are colți ca ai lupului. Și poate să ia și înfățișare de om. Mie mi s-a arătat la început ca un om oarecare. - Cum arăta? - Așa, cam ca Iscru. Era un băiat tânăr, delicat și frumușel. - Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
băiat tânăr, delicat și frumușel. - Cu ochii negri? - Mai degrabă verzi. Pe urmă am stat puțin de vorbă. Zicea că se duce la Târgoviște la un neam de-al lui. Și nu știu cum a făcut, că a apărut capul înfiorător, de vițel roșu. M-am uitat o dată peste câmp și când m-am întors, el se și transformase. N-am apucat să-l întreb cine știe ce că și-a înfipt colții în gâtul meu. Se lăsase tăcerea și simțea cum ceilalți îl ascută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost rău? - Ei, întotdeauna am fost puternic, dar poate că n-am arătat de ce sunt în stare. Au mai stat un timp și au tot pus întrebări despre vampir, mai mult nelămuriți de înfățișarea lui, mai ales de capul de vițel, din câte alte animale fioroase ar fi putut să fie. Îi părea rău că nu-i venise altceva, nici el nu știe de ce alesese un astfel de detaliu, pe cât de neplauzibil și nespectaculos, pe atât de trainic. Mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trecuseră vreo două sute de ani de la noaptea aceasta parfumată, pe când toți ascultătorii lui se făcuseră oale și ulcele, într-o seară de vară o auzise pe-o femeie bătrână povestind, aproape cu același cuvinte, despre vampirul care lua înfățișare de vițel roșu. Povestitoarea susținea că străbunicul ei însuși văzuse arătarea. Apoi peste alte sute de ani găsise povestea într-o culegere de folclor românesc. Dar atunci, în noaptea în care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uriașa tragedie a lui Tucidide la Moise interpretat de Mel Brooks. - Coboară de pe muntele Sinai cu poruncile. Dumnezeu i‑a Încredințat douăzeci de porunci, dar zece Îi scapă din brațe când Îi vede pe fiii lui Israel hârjonindu‑se În jurul vițelului de aur. Ravelstein se delecta cu genul ăsta de gaguri; avea un talent Înnăscut pentru ele. Era foarte mulțumit de schița pe care i‑o făcusem lui Keynes. Și‑a adus aminte că Churchill Îl numise pe Keynes „un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te mai gândi la nimic... PARASCHIV (Lăsându-se în brațele lui MACABEUS, chinuit, amețit, înfricoșat, în transă lentă.): Da... da... MACABEUS: Când o fi să te împuște să mă chemi... PARASCHIV: Am văzut focul... (Îl privește în ochi, ca un vițel.) Zău... Era plin de cenușă... MACABEUS (Îi trece mâna prin păr, îl scarpină ușor.): Taci, taci... Dă-i în mă-sa! PARASCHIV (Scâncind.): Eu... eu... eu... eu... eu... eu... hâ... MACABEUS: Taci... Stai așa... stai... Vrei să te caut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ei?... Ce ziceți? O mâncăm? PARASCHIV: O mâncăm. MACABEUS: O mâncăm. INAMICUL: O mâncăm și ne culcăm. Și mâine ieșim la soare. (Cei trei mănâncă masa; la început cu oarecare furie o dezmembrează și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dea el foc, să ardă. Cu toate astea, de fiecare dată rămân uluiți când părintele îi ațintește cu privirea lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul rămâne aiurit ca vițelul la poarta nouă. Și habar nu are ce să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar că este, rămâne gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pat și frigider. Casa, când o faci, tu vrei Să dureze...e-he-hei Și să-ți placă, nu-i așa? Fiindcă este casa ta! D Două dude dintr-un dud Dimineața nu aud, Pe la prânz aud nițel, Cât o urmă de vițel. Seara, când se bat pe drum Taurii cu nori de fum, Două dude dintr-un dud Cic-aud și ce n-aud... Baba Cloanța, când le-aude, Are ochii ca de dude. E Elefantul - uriașul Clatină, de vrea, orașul. Și, de
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
stăm în cameră până la ora mesei. - Da, și eu voiam să îți propun același lucru, spuse Frusina. Au plecat pregătiți să meargă pe plajă, după masa de prânz. Meniul a fost izbitor de apetisant; ciorbă cu perișoare și friptură de vițel, la tavă. Ca desert li s-au servit tarte cu fructe. Au mers de mâna spre plajă. Ea simțea totuși o transformare în organism, parcă pierduse un lucru important din viața ei.. Când mergea, o jena ceva și avea impresia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nostru. O să-mi duc crucea așa cum mi-a fost dată! De bani nu ar fi fost vorba de întreținut la liceu. Frusina pusese bani de-o parte din salariul ei și în plus, Gheorghe, în fiecare an contracta câte un vițel crescut de el și lua bani frumoși la vremea aceea. Banii îi strângea tot pentru fiica lui; atât pentru când s-o mărita cât și pentru el, atunci când i-o veni sorocul. Era o zi de vară foarte călduroasă, o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
rief), iar un stadiu premergător acestuia este Câmpia Piemontană (Înaltă) de la Poiana-Nicorești. Relieful este format din dealuri joase, prelungi, oarecum paralele între ele și cu văi înguste. Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate (propice culturilor de cereale, pomilor fructiferi și viței de vie), din sudul și sud-estul podișului, apoi soluri de pădure cenușii, de pe culmile înalte din est și sud-est, cele brun-cenușii de pădure și podzolite sunt în nord-vest, iar pe văi găsim soluri aluviale și lăcoviști. O dovadă în acest
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
strânse. Alte opt morminte aveau defuncții în poziție chircită, iar restul de șapte erau cenotafe. Dintre cenotafe, trei conțineau oase fragmentare de cornute mari sau mici, schelete de cai, iar într-un caz s-a găsit un schelet complet de vițel. Gropile mormintelor cu schelete chircite erau dreptunghiulare (în șase cazuri) și ovale (în doar două situații). Gropile mormintelor ovale și la cele cenotaf aveau formă de clopot. Adâncimea variază și diferă de la mormintele de înhumație, cu schelete în decubit dorsal
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
intram eu În bucătĂrie, se plimbau deja muștele amiezii. la drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi abia dacă schimba câteva vorbe seara, dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau În limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se Îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit În sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșne- tul lanului de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o haină ! — PĂi, nu-ț lua mari ? — mari ! mari le făcea pe toate ! Ai lăsat totul În seama ei ! Nu te-ai gândit vreo clipă că aveam nevoie de o relație cu tine, măcar În vacanțe ! DĂdeai mai multă atenție vițeilor și oilor din curte ! Tu știi cum sunt homenii la țară !... spuse el. — Ești un monstru ! Așa te-ai purtat cu toată lumea, și cu mari, și cu mama Ana ! Probabil că din cauza ta a murit atât de tânărĂ ! De inimă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]