1,550 matches
-
de prețurile la mașinile de acolo. Adorabil cum știu ei să pronunțe mărcile străine cu accent moldovenesc. Discuția despre biemveuri, mierțedăsuri și sâtroienuri nu poate înflori, din păcate. În dialog intervine un ofițer civil care face de la început distincția: - Domle, viezi di ci sî descurcî șoldovanu? Pentru că iel mișunî. Ardileanu sî umflî cu slăninî și palincî și sî prostești di cap. Da’ șoldovanu-i ajer și cu fimiei frumoasî. Și palinca nu fași comparațîie cu jinu nost, di Cotnari. O bătrână de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Atunci el mi-a luat mâinile și mi le-a împreunat ca pentru rugăciune, și-a împreunat și el mâinile, ținându mi în același timp și mâinile mele și a început: Tatăl nostru carele ești în ceruri sfințească-se numele Tău! Vie împărăția Ta, fie Voia Ta! Precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi! Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne lăsa pe noi în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
femorală sfâșiată se scurge mult mai repede decât s-ar crede. În timp ce doctorul de la spital urca scările, Însoțit de un polițist care-l ținea de braț pe Enrique, cele două surori ale lui Paco erau Încă la cinematograful de pe Gran Via, foarte dezamăgite de filmul cu Garbo, prezentată Într-un decor mizerabil, când ele fuseseră obișnuite să o vadă Înconjurată de lux și strălucire. Oamenilor din sală nu le plăcea filmul și protestau fluirerând și bătând din picioare. Restul oamenilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să dorm În noaptea aia. Mai târziu m-am dus cu un prieten și mi-am luat lucrurile din casa lui. N-am mai vorbit cu el până anu’ ăsta. L-am Întâlnit Într-o seară În Madrid, pe Gran Via, se ducea spre cinema Callao cu niște prieteni. — Salut, Roger, Îmi zice. Ce mai faci, moșule? Aud că mă vorbești de rău. Că zici tot felu’ de chestii despre mine. Nu zic altceva decât că n-ai avut vreodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu le jignește. Cheltuie bani pe ei sau ca să-și satisfacă orgoliile dar nu-și plătesc niciodată datoriile. Încearcă tu să-l faci pe vreunu’ să-ți plătească. I-am zis tot ce cred despre el chiar acolo, pe Gran Via, În fața prietenilor lui, dar acum, când ne mai Întâlnim, Îmi vorbește de parcă am fi prieteni. Din ce-o fi făcut un om ca ăsta? Un cititor ne scrie Stătea la masa din dormitorul ei, cu un ziar deschis În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Suficient ca să înțelegem „mai bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și fum, doar niște iluzii deșarte.” În ce îl privește direct pe autor - dr. Liviu Romoșan, doctor în neurologie, ca fost disident și om reîn viat din propria-i cenușă, după toate pe care le-a pătimit,îmi pla ce că în calitate de vechi combatant încă din școala militară și de pe front, rămâne dispus, oricând, să dea țării întreaga lui ființă și tot ce poate avea mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
alt vis. Năluca celor ce au fost pe pământ, fața s-a destins, ochii au rămas deschiși, s-au încleștat liniștile vechi, cântecul a murit în urechi, un zbor de sânziene s-a amestecat printre gene. Aștept în lumea aceasta vie o Știință a morții să se scrie!* * * * Dialog cu savanții care vorbesc despre moarte, ca despre viață A muri înseamnă a trăi! Câtă spaimă sau indiferență măsoară cel care nu vrea să moară? Stau în fața paginii scrise de ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fi ascultați. 8. Să nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință mai înainte ca să-I cereți voi. 9. Iată dar cum trebuie să vă rugați: "Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; 10. vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pămînt. 11. Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, 12. și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; 13. și nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a trecut o oră de când aștept să intru la dumneavoastră. Se poate acum ? Acum nu, că mai e o persoană înainte. Dar nu văd nici o... Nici nu e nevoie s-o vezi, fiindcă nu e. Dar o să fie când o să vie de unde are dânsa de venit. Io, care stau pe hol de-o oră și ceva am fost singur-singurel și n-a mai fost nimeni. Dumneata spui că nu-i, dar persoana mi-a spus că e când era. Era când
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi trebuit să mă duc direct acasă. Mai erau doar vreo cinci străzi, dar cînd am văzut ușa de la Chicote m-am gîndit să intru pentru una mică și să mă ocup pe urmă de alea șase străzi, pe Gran Via, prin noroiul și molozul de pe bulevardul distrus de bombardamente. La Chicote era plin. Nu puteai să te-apropii de bar și nici la mese n-aveai loc. TĂiai fumul cu cuțitul, se cînta, erau bărbați În uniforme și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Însă ei trebuiau să repare o cameră, să schimbe filmul și să sigileze rolele pe care filmaserăm, așa că m-am dus singur. În Spania nu ești niciodată singur, așa că de data asta chiar Îmi surîdea o schimbare. Mergînd pe Gran Via, către Chicote, În seara aia de aprilie, eram fericit, vesel și plin de entuziasm. Munciserăm din greu și credeam că făcuserăm o treabă bună. Dar cum mergeam singur pe stradă, mi-a pierit toată exaltarea. Acum, că rămĂsesem singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vânzător de vii. Ascultă: „Adecă eu, Costina soț lui Ianachi casap, și eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului Vasile Roset spat(ar) precum... am vîndut dumisale patru pogoane vie lucrătoare, ce sînt tot într-o ogradă cu alte patru pogoane vie ale dumisale pe care le are zestre de la... spăt(arul) Manolache Dimache, socrul dumisale, ce sînt cumpărate... de la Varvara sor(ă) mai mare a noastră... Dar alte scrisori
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului Vasile Roset spat(ar) precum... am vîndut dumisale patru pogoane vie lucrătoare, ce sînt tot într-o ogradă cu alte patru pogoane vie ale dumisale pe care le are zestre de la... spăt(arul) Manolache Dimache, socrul dumisale, ce sînt cumpărate... de la Varvara sor(ă) mai mare a noastră... Dar alte scrisori mai vechi n-am avut,... de vreme ce aceste vii din pajiști s-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vezi cum o vie poate aduce și pagube stăpânului, ascultă ce spune la 5 septembrie 1800 „Alexandra, fimie mortului Gheorghie Ghiurțiu, dimpreună cu fiei mei... adiverez cu acest zapis al mieu la mîna dumis(ale) sulger Toader... pentru noî pogoani vie lucrătoare cu rod(ul) lor dintr-acest an și cu livada lor... pe moșie,... Buciumi care vii fiindu-mi de pagubă a le ține, neavînd puteri și agiutor a le căuta, fiind fimei săracă și singură și aflîndu-mă și datoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mîna răposatului soțului mieu din pădure”. Așa este, dar nu ai amintit tocmai „minunea”. Un bob zăbavă, dragă ieșene, și ai să afli: „Însă împreună cu viia i-am vîndut și optzeci de pomi tineri hultuiți de trei veri... Care această vie iaste pe moșiia sfetii mănăstiri Socola”. Asta era, vere! Deci la acea vreme pomii erau „hultuiți”, adică altoiți. Nu se ținea livadă cu pomi sălbatici. Așa parcă mai vii de acasă. Cum-necum, la 1 noiembrie 1785, „călugărașii” schitului de la Zbiereni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să punem capăt discuțiilor privind viile de pe moșiile mănăstirii Socola. Altfel n-am termina treaba nici într-o săptămână. Numai în actele care vorbesc despre mișcarea viilor de la un stăpân la altul am găsit peste 224 pogoane de vie. Cine știe câtă vie avea mănăstirea dacă în actele de vânzare-cumpărare se vorbește despre atâtea locuri: Dealul cel Bătrân, Valea Socolii, Dealul Coroiului, Vișani, Vămășoaia, Valea Lupului, Balciu, Găureni, Iezăreni, Dealul Călugărițelor... Și dacă stau să-mi ascult foamea, apoi zisa „mi s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
firti de vie”? “Dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu”. -Uite că până la urmă ne-am înțeles. Deci pentru Sava, logofătul Scorțescu era badea Mihalache. Întocmai, dragă prietene. Și ca să nu ne uităm vorba ai să vezi cum își prezintă Dumitru Panagu via vândută la 13 mai 1790: “Adeverez cu această scrisoare dumisale Costandin Cațichi poroșnic precum... am vândut... o ogradă de vii, și cu livadă toată ci să cuprinde în îngrăditură, cu casă și cu toate vasăle vii, adică căzi, călcători, dejă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dar asta nu știu când - voi fi mai darnic... Când în afaceri este implicat un slujbaș precum Iordache logofăt al Mitropoliei, apare și mitropolitul. De această dată, este vorba de Iacov mitropolit al Moldovei, care la 18 octombrie 1794 spune: “Viind și înainte noastră acest dătătoriu de danie și vînzătoriu, anume Costandin croitoriul, ne-au arătat cum că însuși de a sa bunăvoie și a soției sale, pentru pricinele de mai gios arătate au dat danie și au vîndut via aceasta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Uite la el cum mă ucide cu acel “dar”. Dacă este, este și pace. Să-i auzim dedesubtul, vere. Ca la orice faptă neașteptată, și de această dată s-au găsit destui care să întrebe: de unde până unde au aceștia vie acolo? Lucrurile nu s-au liniștit până nu s-au găsit oameni de treabă care să dea mărturie. Ascultă ce spun acești oameni: “Noi, anume care ne-am iscălit mai gios, anume pentru o vie ce-au făcut acești oameni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe Amnar. Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât de frumos s-o purtat cu el, ca să nu moară de inimă... Si apoi și de frica doctorului din menester... Odata cu ultimul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și, pe soția mea, plus soția ta. În total ar fi nouă oameni. La aceștia, să-l adăugăm și pe nenea Mitru. Deci, zece - a făcut socotelile profesorul. ― Eu gândesc să comandăm de mâncare la un restaurant. De ce nu mai viază „Hanul lui Topor” așa ca pe vremuri? - s-a Întrebat Petrică cu nostalgie. ― Întrebarea e cine să le aducă? - a vorbit Gruia. ― Nenea Mitru. Cine altul? ― Numai să nu-l ia cineva la ochi, domnule profesor, și... ― Acest om a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anotimpuri în ordinea desfășurării lor. Fiecare anotimp pare a semăna izbitor de mult cu înseși anotimpurile din viața fiecăruia dintre noi. Primăvara reprezintă copilăria omului, dar și a naturii. Sub adierea din ce în ce mai caldă a soarelui, regnul vegetal și tot ce viază în pământ și pe pământ începe să se debaraseze de încremenirea de peste iarnă și să se trezească la viață. Observ direct evoluția în timp a unor pomi fructiferi. Mugurii închirciți și retrași în alveolele lor încep să crească de la o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chestia... Barem un cizmar jidov și mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu mă întîlnesc o dată să nu-mi bată capul cu fel de fel de soluții și cu proorocirea că, de nu se rezolvă chestia țăranilor, are să vie revoluția să facă praf și cenușă Bucureștii! Grigore tresări ca trezit dintr-o visare. În aceleași clipe, aceeași întrebare și-o pusese și el, căutîndu-i răspunsul. Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]