2,248 matches
-
-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel Viclean“, cât și vorbe puțin măgulitoare la adresa științei medicale, a evreilor și a creierului femeilor. Salma fu de părere că ar fi și bătut-o dacă n-ar fi fost însărcinată, dar tot ea își spuse că, în cazul ăsta, cearta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar voi stați aici culcați, așteptând să vină să vă îngroape! Veniți să vedeți, dacă Domnul vrea cu adevărat să vă deschidă ochii! Veniți să vedeți zidurile ce s-au înălțat într-o singură zi prin puterea lui Ibliss cel Viclean! Cu mâna întinsă spre soare-apune, arăta cu degetele lui subțiri către incinta orașului Santa Fe pe care regii catolici începuseră s-o construiască în primăvară și care, în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încearcă decât să se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de îndată după noi. Ne vor omorî și pe noi, și pe soldați, răspunse Titus pe un ton aspru. Dacă fratele tău vine încoace, știe cu siguranță că quazii sunt aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță prin tehnica gladiatorilor. Secutor-ii și rețiarii se luptă astfel în arenă, iar fratele tău... Uite, uite cum îi atrage după el; e viclean ca un gladiator obișnuit să învingă. Face în așa fel încât să aibă un față un singur adversar, iar ceilalți să se afle mereu în spatele acestuia. E singurul mod de a te apăra când dușmanii sunt mulți, ca acum. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fusese impresionat de frumusețea ca de floare a lui Kulfi, de constituția ei fină, de delicatețea imposibilă, atât de diferită de robustețea fetelor de la el din cartier, cu râsul lor sonor, cu șoldurile lor rotunde, cu insinuările și clipiturile lor viclene din ochi. Și în câteva luni, Kulfi se mutase din căminul strămoșesc, masiv și amplu, chiar dacă apa picura prin acoperiș și vopseaua se scorojise, în camerele cele mici ale familiei Chawla din străzile abrupte ale Shahkot-ului. Cu timpul domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după care i-am făcut semnul V cu degetele și i-am arătat pumnul amenințător. Mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iau ceva de la tine. Orice voi vrea eu, dar numai un singur lucru. Îmi arată spre zar. Banii sunt un fel de glumă de-acum, sau un simbol, ce ține de sex, statut, falic. Am lăsat ceva pe afară? Ticălos viclean, mi-am spus eu. A, auzisem aluzia referitoare la rablamentul lui. E clar că-mi voia Fiasco-ul. — În regulă? — În regulă. Și am reușit să supraviețuiesc, mai mult sau mai puțin. În regulă, am pierdut schimbul - cal pentru tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l prinde pe Bigfoot. Certitudinea supărătoare că nu-l va prinde niciodată făcuse în cele din urmă din el un candidat pentru muntele Calf. — A existat un moment, povestea el, când am fost sigur că e femeie. Pentru cât de viclean era, pentru felul în care se juca cu mine, nenorocitul, zău că se putea! Ajunsesem să cred că dacă era ființă umană, era cu siguranță femeie și, mai mult decât atât, una provocatoare. Era o idee prostească, de ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fiu și eu undeva la opt și jumătate. Chiar așa? Ce păcat! zise Suki. Nu prea suntem multe fete. Nu-mi dau seama de ce. Mereu mă gândesc că băieții trebuie că se plictisesc doar cu noi două, continuă ea viclean. Cu toții protestară la această afirmație; cum gălăgia lor îmi acoperea vocea, m-am scuzat și m-am dus să-mi iau jacheta. În intimitatea toaletei m-am privit în oglindă, mulțumită de ceea ce vedeam. Rujul era încă acolo, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Stătea în grădină, purtând pălăria ei neagră, deși acum avea un văl negru lăsat peste față, prin care nu se vedea foarte clar. Prin voaleta neagră care îi umbrea chipul, ochii albaștri ardeau ca flăcăra de gaz, iar privirea era vicleană și de om nebun. Cu degetul pe buze, îmi șoptea: „Secrete! Ssst! Secrete!“ și apoi chicotea. Chicotelile erau din ce în ce mai nebunești, cu ritmul regulat și tare, până când, în sfârșit, ochii mei s-au deschis brusc și am realizat că zgomotul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
palierului, transmițînd de astă dată un concurs de cunoștințe religioase intitulat „Sfîntul la Cer“, care menținea electrizată audiența din Întreaga Spanie În fiecare marți la prînz. Și acum, pentru cinci duros, spune-ne, Bartolomé, sub ce formă le apare cel viclean Înțelepților din tabernacul În parabola cu arhanghelul și dovlecelul din cartea lui Iosua?: a) un ieduț, b) un negustor de urcioare, c) un saltimbanc cu o maimuță. La explozia de aplauze a audienței din studiourile Radioului Național, m-am pironit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul comic ca obiect, fixându-se mai multe tipuri comice: impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Prea mult mintea nu l-a dus Și-are coada-n baltă sus Căci vulpea, cumătra sa Tot mereu îl păcălea. Vulpea: Ce greu e să fii vulpe! Căci toți mă vorbesc de rău. Spun că-s hoață, că-s vicleană, Ori că mint și-mi pare rău. Ursul: Știți, eu am avut o coadă Mai mare decât a vulpii Dar mi-a rămas toată-n baltă Precum vulpea m-a-nvățat. De-aceea am un ciot de coadă Și sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cinci mașini. Cred că În sat mai rămăseseră câteva persoane să aibă grijă de capre. Până și preotul venise cu ei, era un tip bărbos, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într-un anteriu soios și cu o mutră mai vicleană decât a delegatului de grup și a celor cinci șoferi la un loc. Îl compar cu ăștia pentru că ei toți erau „directori“. Fiecare șofer era proprietarul firmei de transport care pusese la dispoziție respectiva mașină, iar delegatul grupului era „proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă ca a multora, era una Înnăscută, puternică și neînfricată. Aș fi dorit mult să mențin legătura cu el după aceea, dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere și confirmate de evenimentele epocii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură,las-că-ți joc eu ție o festă de n-ai să mai ai pricină să te lauzi cu vizita ta aici”. Carol Magnul, pentru a o ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de întrebări la care ea raspundea cu modestie și apoi, provocarea a fost primită. Imediat după plecarea fetei, Malagigi și-a consultat cartea descoperind întreaga urzeală a vicleanului și păgânului rege Galafron, așa cum am aratat noi mai sus. El a hotărât s-o caute pe domniță și să-i zădărnicească planurile. Pentru aceasta el a pornit în grabă spre locul numit de ea și acolo l-a găsit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești. Credința și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
subsol, în mâinile străinului. Forțele oculte urmăresc distrugerea României. La fel și furtul peste graniță de tineret și de valori intelectuale, pregătite cu cheltuiala românului, grăbesc moartea națională a României. Suntem conduși de un Babilon de oameni fără scrupule, parlamenatari vicleni, perfizi și fără de idei. Producția scade în timp ce haosul inflației crește. Munții sunt dezgoliți, pământurile aride, bogățiile înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tinerețea cu cei mai frumoși ani în temnițe, în luptele din munți sau pe câmpul de luptă al tranșeelor și oriunde, tineret care cheamă și strigă din adâncuri: apărați Neamul, apărați credința, apărați Biserica. Să nu-ți pleci capul în fața vicleanului cel fără de Dumnezeu. Învață să deosebești lumina de întuneric, învață să deosebești adevărul de nelegiuirile duse până la trădare. Cuvintele mieroase, frumos îmbălsămate, să le drămăluim cu sfintele noastre porunci. Vezi să nu-ți tulbure ochii și să nu-ți amețească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]