1,839 matches
-
materiale? Nu! Sinele! Despre Sine este vorba în Sahaja Yoga și în... toată această încercare literară. Vorbesc despre mine. Realizarea Sinelui reprezintă hotarul vieții mele. Un hotar ce delimitează pe Florin Meșcaomul de... Spiritul cu același nume. Dincolo de hotar a viețuit un bărbat ce și-a dat silința să-și găsească un loc în societate, adică să studieze, să-și însușească bunele maniere, să-și întemeieze o familie (pe care nu întotdeauna a respectat-o), să-și câștige traiul într-un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
așeza în Europa și cu tot "războiul rece" și tensiunile iscate pe o problemă sau alta sau ciocnirile în forumurile și reuniunile internaționale, pacea genera speranța unor vremuri mai bune. Cetățenii din zona RDG, împuținați masiv în anii de război, viețuind zi de zi cu trupele de ocupație sovietice, îndoctrinați zi de zi cu ideile binefăcătoare ale socialismului și trăind, fără s-o spună și s-o recunoască, zi de zi o teribilă traumă a culpabilității, se resemnaseră cu situația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru un război atât de mare"! Atâția miniștri, secretari de stat, generali, colonei, locotenent-colonei, maiori, căpitani, locotenenți-majori, locotenenți! (având în vedere multitudinea de șefi, nu vreau să cobor "ștacheta" cu gradul urmăritorilor)! Pământul este generic numit "Planeta albastră". Și eu viețuiam într-o atmosferă "bleu", înconjurată cu "dragoste și atenție" de "ochi bleu și de uniforme idem"! Dar să vedem ce mai raportau organele "despre Inamicul public Nr. 1" (și ăsta a fost titlul unei comedii de mai mare hazul, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
anonimatul și în simplitatea asta a mea de a exista nebăgat în seamă de nimeni. Când nu mă mai regăsesc în această dimensiune, reiau discuțiile cu Aia. Constat la ea harul unei făpturi care știe să surprindă concret esența ce viețuiește în lucruri. Îmi dau seama că nu-i nevoie de atâta poezie sau, mai mult, de atâta retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e posibil să ne comunicăm nimic esențial, de ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă a trecerii dincolo: exact aceea a transmigrării spre o altă viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să le urmăresc lipsa aceasta aparentă de formă. Ele nu pot, cu siguranță, să ia toate formele la care mă gândesc, dar reușesc să mă facă să visez. Geții nu-și ard morții. Îi îngroapă, ca să se poată întoarce să viețuiască pe pământ, dând înapoi pământului ceea ce-i aparține. Deodată sunt surprins de o dorință: aceea de a pune să mi se îmbălsămeze trupul. Cine știe dacă, după trei ani, ca Zalmoxis, nu voi putea și eu să mă redeștept la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
simt sufocat de disperare. Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să-mi detest casa și să mă închid în fiecare zi tot mai mult în mine însumi. Nu mai vorbesc cu nimeni. Viețuiesc în această condiție alienantă, în care sfârșesc prin a-mi deveni străin mie însumi. Încerc să mă pierd în neant, într-o nimicire totală. M-am hotărât să mă refugiez în pădure, tot râvneam eu la liniștea arborilor. Pacea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să dea ascultare. Ba mai mult, le-ai scris un protest vehement. Convocarea avea în vedere: slobozirea puștii asupra bisericii, mersul la teatru, tunderea părului și purtarea pălăriei în locul potcapului. La toate acestea s-a adăugat și faptul că nu viețuiai împreună cu soția de mai multă vreme. Cu tăiatul cozii se spune că 18 însuți mătăluță ai fi zis că ai tăiat-o de dragul diaconiței de la Roman /soția unui diacon prieten/ și i-ai dat-o în dar pentru că se îndrăgostise
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
noapte câteva ultime figuri și moduri de trai autoh tone, curiozități ale străzii și vestigii ale timpului vechi, decoruri și recuzite din comedia acestei vieți, epave, ră mășițe și sfă râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
putea astupa urmele pașilor lăsate de marile personalități ale literaturii, culturii, artei și științei românești în trecere prin vechiul oraș moldovenesc.” Nu cred că exagerăm dacă extindem perioada evocată de Topârceanu și includem aici și personalitatea profesorului Teodor Pracsiu care viețuiește pe aceste meleaguri de peste 40 ani. Spirit lucid cu un simț critic înnăscut și cu înclinație naturală pentru detaliu nu e de mirare că orientarea sa predilectă este critica literară, pe care o abordează într-o manieră doctă, fără să
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
voia Domnului. Eu sunt în cale spre cer, spre Cel veșnic, unde te aștept cu dor. Iubire, iubire, iubire și pace doresc tuturor”. Semnătura. Către superiori, confrați și foști supuși: „Mulțumesc Ordinului care m-a acceptat și în care am viețuit până în clipa de față. Mulțumesc tuturor care mi-au dat ocazie să-mi adun merite pentru cer. Cer iertare tuturor fraților din Ordin, pe care i-am supărat cu ceva în viață, sau nu le-am împlinit dorințele. Iert pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și pe toți credincioșii și necredincioșii. Spun la toți: Veșnicia e un lucru așa de important că nu trebuie pierdut din ochi nici un moment din viață! Confrații să observe Sfânta Regulă, Constituțiunile după spiritul Sf. Părinte Francisc. Doresc tuturor să viețuiască în dragoste, unire și pace cu toții; departe dușmănia și neînțelegerea în orice încercare, fiindcă toate vin din mâna și dirijarea bunului Dumnezeu. Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi. Rugați-vă și pentru mine. Al dumneavoastră confrate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
reușit să-și facă datoria, să se afirme, obținând gradul didactic I, dar sa-și crească și pe cei doi copii, în spiritul dragostei de neam, în spiritul respectului față de trecutul istoric mai îndepărtat sau mai recent. Numai cine a viețuit în acea perioadă știe că anumite cuvinte nu trebuiau nici gândite, dar să le mai și spui, că te expuneai la multe pericole. Totuși, doamna învățătoare Cleopatra Hrihor a știut să transmită propriilor ei copii, ca și elevilor, ceea ce a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
el fără părinți). Împreună cu tata a muncit mult nu numai la câmp, dar au făcut altă casă și altă șură din temelii, lucru care n-a fost ușor. A născut patru fete (Aurelia, Cornelia, Oltea și Răduța), dintre care am viețuit numai eu și Oltea. O durere imensă a suferit biata mama la pierderea celor două fiice... De aceea, uneori, depăna amintiri și câte o lacrimă spăla obrajii supți de griji și de vreme. Îmi făcea o deosebită plăcere să-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vrei să afli cu adevărat lucruri noi. Despre mănăstirile la care te gândești poți citi în izvoadele domnești întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei întâlni izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și satul Hlincea cu vecini și poslușnici...și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutuil Iași...ca să-i fie de la domniia mea...de asemena, 16 poslușnici, oameni străini din alte țări, pentru că...fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi. Iar acel sat și acei poslușnici să fie scutiți de dări.” - Mărite Spirit, m-am uitat foarte atent prin zapis și am aflat că: „Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Lăpușneanu, sub chipul unui călugăr. - Tot ce se poate. Se știe doar că la sfârșitul vieții Lăpușneanu a fost călugărit - cam cu forța - sub numele de Pahomie. Dar, să intrăm în biserică. Aici era singura mănăstire a Iașilor în care viețuiau maici. - Se spune, mărite Spirit, că Domnița Sultana - fiica lui Lăpușneanu - ar fi fost prima stareță a acestei mănăstiri.Numai că vodă Lăpușneanu nu a avut o fiică cu acest nume, omule. Mai degrabă poate fi vorba despre fiica voievodului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a Moldovii! Aveai stăpâni din lumea largă. Din Ierusalim, de la Sfântul Munte, și cine mai știe de unde, numai tu nu puteai fi stăpână pe ale tale!... - Dacă tu, înțelegătorule, ești revoltat după atâția amar de ani, dar noi cei ce viețuiam atunci? Eu aș spune că e mai bine să mergem mai departe. Si ca socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și în blesteme (Dositheiu). O perlă de blestem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
răzbătătoare, înzestrat cu voință și capacitate de a asimila tot ce este bun, ștefan Boboc a reușit să se realizeze profesional, să-și întemeieze o familie creștină, prin care să asigure continuitatea neamului său, ajuns ca întregul popor român, să viețuiască în alte coordonate. Mai trebuia să-și îndeplinească îndatorirea de care am amintit, adică să se împlinească prin scris. A reușit să realizeze și acest țel la o vârstă a înțelepciunii, când poți privi cu profunzime în urmă și poți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și acuma gata cu poveștile, plecați și voi acasă să n-aibă griji ai voștri că ați întârziat atâta. Lasă, că mai veniți voi și mai vorbim atunci să ne aducem aminte de alte întâmplări și oameni cu care am viețuit. Emilia și Mihăiță au spus sărut mâna și le-a urat noapte bună, apoi luară strachina cu prune și scrijele și oala cea cu două torți în care aduseseră laptele, au ieșit pe ușă și luară drumul către casă. Noaptea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vârstele. Dar trebuie să ne oprim ceva mai mult timp și să arătăm întâmplări petrecute unui erou mai deosebit și acesta ar fi Săndel, cel de al doisprezecelea născut (și ultimul!) al Mariei. în gospodăria lor ar fi trebuit să viețuiască patrusprezece suflete de copii, numai că din cei doisprezece născuți patru s-au prăpădit până a împlini cel mult trei ani, datorită unor boli ale copilăriei, care bântuiau pe vremea aceea în satele țării noastre, unde nu existau dispensare și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Stănescu, Cezar Ivănescu ș.a. 82 Un alt modus vivendi? A exista cu adevărat înseamnă, în fond, a da expresie culturală unui fapt trăit sau săvârșit, ceea ce reprezintă ceva infinit mai elocvent decât faptul însuși, înseamnă un alt fel de a viețui și conviețui care presupune, în perspectiva unei existențe finite, depășirea absurdităților și nimicurilor de tot felul. Modul de viață al omului, ca ființă rațională și sensibilă în același timp, este și rămâne o temă gravă care nu poate fi expediată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pricepute, și precum nu cresc florile În ea repezind asupra ei un val de bunăvoință, ci purcezând de fiecare dată la lucrări amănunțite și delicate, așa și În domeniul sufletesc ; n-ajunge să-i spui omului În cuvinte duioase să viețuiască după voia lui Dumnezeu, ci trebuie să-l Îndrumezi pas cu pas cum să se isbăvească de „uriașii” păcatului, care Îi pun tot felul de piedici și cum să procedeze pentru a se Întări În viața virtuoasă, care-i deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele noastre, poate, se vor întâlni cândva... Sayonara, Japan! Inima mea...rămâne cu tine! Capitolul V Japonia -noi ținuturi explorate (A V-a călătorie-OtopeniVienaNarita) 13 august 2009 Otopeni Ne-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]