1,701 matches
-
autorităților care doreau să cunoască realitățile bucovinene, un raport oficial rezumativ, intitulat "Kurzgafasste Bemerkungen über die Bukowina"224, ce constituie o adevărată radiografie a provinciei din punct de vedere politico-administrativ, juridic, economic, social, cultural sau moral. La ordinul autorităților centrale vieneze, în Bucovina a fost răspândită o înștiințare prin care se cerea nobililor să înainteze în scris comisiei plângerile și acuzele pe care la aveau la adresa căpitanului districtual, Vasile Balș225. În acest mod, la comisie s-a adunat un volum important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sa, aflată în casa cu nr. 932, datorită unei infecții la creier (probabil meningită sau encefalită)292. Trei zile mai târziu, pe 7 februarie 1832 a fost înmormântat, cu un ceremonial sărăcăcios, după reglementul clasei a III-a, în cimitirul vienez Sf. Marxer 293. Acesta a fost înființat în anul 1784 din ordinul împăratului Iosif al II-lea, ca cimitir comunal, în afara valului de apărare, pe malul stâng al canalului Wiener Neustädter, iar din anul 1820 a devenit și cimitirul creștinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
veci, după scurgerea a 10 ani, locul a revenit Primăriei orașului Viena, care l-a oferit altcuiva, după ce osemintele boierului bucovinean au fost exhumate și mutate în altă parte 295. Curatorul averii rămase după răposatul baron Balș a fost avocatul vienez, dr. Schmeidl, care a încercat să ducă la îndeplinire dorințele testamentare ale acestuia. Din păcate, testamentul nu s-a păstrat la Tribunalul provincial al Austriei de Jos și nu putem cunoaște averea pe care a lăsat-o fostul căpitan al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
localități aflate pe teritoriul Hotinului. Privitor la colonizarea pe drumul Bârgăului, pentru întreținerea mai comodă a acestuia. Privitor la cărăușie, că aceasta cădea ca o îngreunare a provinciei după organizarea sa de atunci. Amintire. Privitor la trimiterea aici a negustorilor vienezi cu mărfuri din interiorul monarhiei. Amintire. Privitor la bunurile religioase care aparțineau Sfântului Munte și Patriarhului din Ierusalim. Amintire. Privitor la relațiile dintre moșierii din Bucovina în legătură cu schimbarea între ei a proprietăților supușilor lor și felul în care aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acea etnie produce toxine, de pildă manelele de care nu scapă nimeni, nu doar În crâșmă dar nici În taxiul care-l duce acasă. Și, totuși, tocmai grație paraziților, a mobilității lor genetice, ne integrăm În Europa, Începând cu lebedele vieneze ale anului 1990... Și aici aflăm iarăși bionica, prin disimularea parazitului, generatoare de confuzie: puricele e turtit, iar țiganul rom; În limbajul universal, precum e cel al ecologiei, acel „rom“ aduce aminte de Roma, deși În limbajul strict al etniei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poezii și cu numere din revista Familia. Nu era uitat, desigur, portretul lui Iosif Vulcan, "nașul" literar al poetului; mai puteau fi văzute fragmente din proiectata sa epopee națională, pagini cu prelucrări de folclor etc. Penultima sală ilustra anii studenției vieneze și berlineze, cu imagini din cele două mari capitale ale Europei, apoi debutul în publicistică. Tot aici se întâlneau portretele lui Slavici și al Veronicăi, dar și cele ale lui Zimmermann, Ihering, Hyrtle, Brücke, foștii săi profesori. Nu lipseau nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mea aplicare firească 12. Năzuințele lui Eminescu erau, însă, cu totul altele; ca orice mare poet, el a aspirat spre straturile înalte ale sublimării. Evident că nu era mulțumit cu cât deprinsese la școală, fie ea și cea a studenției vieneze, din moment ce el însuși, în aceeași epistolă citată anterior, face afirmația justă că renașterea intuitivă (s.n.) a gândirii lor (Kant și Schopenhauer, n.n.) în mintea mea, cu mirosul specific de pământ proaspăt al propriului meu suflet, nu s-a desăvârșit încă13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albă și pură zboară spre înalturi Cu-aripi ridicate la ceruri pornită 269. Ideea că zborul este simbolizat prin imaginea aripilor și că acestea trimit mai degrabă la îngerul morții este accentuată și într-o poezie care ține de perioada vieneză (Împărat și proletar), epocă relativ târzie față de perioada creațiilor de inspirație ipoteșteană: Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite,/ Vi s-a părea un înger cu părul blond și des270. Din textele subsumate temei zborului, semnificative sunt imaginile zborului-plutire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfârâie mititeii și se plimbă servitoarele cu cătanele în permisie. Austriecii l-au declarat rege al valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze în fosta sala a manejului, împodobită sărbătorește și scăldată-n flori, spre a aplauda ritmat eternul bis "Marșul lui Radetzky". Suntem, se pare, națiunea cea mai dispusă să-și dea palme în oglindă mirându-ne, apoi, de lipsa de respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
O contribuție de asemenea meritorie În dezvoltarea Slatinei a avut-o Mihai Pavel, numit paroh al comunei În anul 1861, și În curând vicar al episcopiei Maramureșului. El reprezenta interesele județului, interesele eparhiei la nivel guvernamental și la Curtea imperială vieneză. A fost membru fondator al „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, cu țelul principal de a Înființa școli cu diferite grade de pregătire. Mihai Pavel a reorganizat Învățământul pe baze naționale, cu programe, dascăli și manuale românești. În memoria
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
vecine, regatul independent al Serbiei și principatul autonom Bulgaria (s.n.). În urma evenimentelor din anii1876-1878, în contextul redeschiderii "Problemei Orientale", diplomația de la Ballplatz și-a modificat parțial atitudinea față de cea inițială, adoptată după Congresul de la Paris din 1856, deși obiectivele politicii vieneze nu suferiseră schimbări considerabile, rămânând în linii generale aceleași: sustragerea navigației de pe cursul superior al fluviului unui control internațional și asigurarea, dacă nu a unui monopol, cel puțin a unei poziții dominante pentru Austro-Ungaria în ceea ce privește traficul comercial pe Dunărea de
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
lucrărilor de la Porțile de Fier15. Propunerea creării comisiei de control a statelor riverane a fost însă respinsă de Consiliul de Miniștri deoarece argumentarea nu avea un fundament juridic. Cu toate acestea, în timpul și după încheierea lucrărilor Congresului de la Berlin, diplomația vieneză va repune pe tapet această teză16. Ne-am oprit în mod special al poziția acestei puteri europene, deoarece, până la Conferința și Tratatul de la Londra din martie 1883, ea va rămâne neschimbată, pricinuind astfel multe necazuri tânărului stat independent român (s.n.
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
coroanei britanice nu sufereau vreo atingere. Sfârșitul primăverii și începutul verii anului 1880 au adus cu ele începutul ofensivei Austro-Ungariei atât în cadrul CED, cât și pe lângă Marile Puteri, în vederea acceptării și punerii ulterior în aplicare a proiectului elaborat de cancelaria vieneză. Pe 2/14 mai 1880 colonelul Pencovici anunța că "Comisia Dunăreană a elaborat și discutat un proiect de 124 de articole în privința navigației, conform articolului 55 al Tratatului de la Berlin 41". Articolele 3 și 4 ale sus-numitului act atingeau grav
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
relațiunile de afaceri care din zi în zi tind să se înmulțească"60. În această cursă contra cronometru de câștigare a guvernelor puterilor europene, se părea că Austro-Ungaria era aceea care înregistra succes după succes. Pe 28 iulie 1880, cancelaria vieneză le cerea ambasadorilor acreditați la Paris, Londra, Roma și Sankt Petersburg să intervină pe lângă guvernele respective pentru a obține de la ele aprobarea anteproiectului și, eventual, admiterea Bulgariei la CED61. La 5 august, ambasadorul Austro-Ungariei la Paris, Kaufestein, îl anunța pe
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cu invitarea Bulgariei la sesiunea Comisiei Europene, special convocată 63. În sfârșit, pe 16 august 1880, din Sankt Petersburg, contele Gustav Kálnoky comunica acordul Rusiei pentru invitarea Bulgariei la CED și pentru discutarea proiectului austro-ungar64. Printr-o manevră abilă, diplomația vieneză dobândise în scurt timp o victorie completă. Conștientă de acest lucru, a doua zi, la 17 august, cancelaria din Viena le cerea printr-o notă ambasadorilor săi din Paris, Londra, Sankt Petersburg, Roma, Constantinopol și București să informeze guvernele respective
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în ceea ce privește adversara constantă a Austro-Ungariei, Rusia, aceasta a abandonat vechea poziție rigidă și intransigentă, abordând un punct de vedere moderat: accepta comisia în varianta Vienei, dar venea cu amendamentul ca durata activității ei să fie fixată până în anul 188381. Diplomația vieneză a agreat acest amendament. Sesiunea CED din iarna anului 1880 s-a încheiat cu ședința din 4 ianuarie 1881, în care Comisia Europeană, făcând bilanțul lucrărilor și constatând că, din cauza opiniilor divergente, nu s-a ajuns la niciun acord între
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și cele române au pregătit o nouă și furtunoasă ofensivă diplomatică. Luând inițiativa, guvernul austro-ungar a încercat, în cursul primelor luni ale anului 1881, să-l determine pe cel român să accepte mult-discutatul proiect. La 9 februarie (1881), șeful diplomației vieneze, baronul Haymerle, a elaborat o notă circulară în care făcea guvernului de la București o seamă de concesii. Astfel, ministrul de externe al dublei monarhii a acceptat ca, în privința problemelor zise de principiu, viitoarele decizii ale acestui organism să fie luate
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
asigure asupra faptului că trebuia să fim convinși de loialitatea vecinilor unguri"116. După cum putem vedea, principalul ziar al guvernului liberal nuanța foarte clar: era vorba despre vecinii unguri din cadrul dublei monarhii. Între timp, în planul relațiilor internaționale, diplomația secretă vieneză își continua activitatea subterană și, asemeni unui păianjen, își țesea mai departe pânza în care, mai devreme sau mai târziu, țara noastră trebuia să cadă. Din surse sigure, guvernul român fusese informat că la Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
morții neașteptate a baronului Haymerle, postul de ministru de externe al Austro-Ungariei a fost ocupat de contele Gustav Kálnoky, ambasador al dublei monarhii la Sankt Petersburg și partizan al unei politici de înțelegeri cu Rusia. La sfârșitul anului 1881, diplomația vieneză, în scopul intimidării guvernului român, a provocat cunoscutul conflict diplomatic generat de Mesajul Tronului de la deschiderea sesiunii parlamentare, din ziua de 15/27 noiembrie. Din cauza faptului că în textul documentului se făcea o aluzie directă la greutățile aduse exportului românesc
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pentru prorogarea acestui organism internațional. În schimb, interesele coroanei britanice pe segmentul danubian cuprins între Porțile de Fier și Brăila nu erau atât de mari în comparație cu acelea ale dublei monarhii. Conștientă de sprijinul acordat de guvernul englez Comisiei Europene, diplomația vieneză, urmărind să asigure hegemonia Austro-Ungariei pe sus-numita porțiune, și-a condiționat asentimentul pentru prorogarea CED de acceptarea, din partea Londrei, a preconizatei Comisii Mixte, care ar fi asigurat Vienei controlul navigației danubiene în sectorul amintit. Or, documentul delegatului francez satisfăcea parțial
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în convocarea forumului internațional au avut-o guvernele de la Paris și Londra. De altfel, la 22 iunie 1882, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Ion Bălăceanu, l-a anunțat pe ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, că șeful diplomației vieneze, contele Gustav Kálnoky, îl înștiințase despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, la Paris sau la Berlin, în vederea discutării și soluționării chestiunii navigației danubiene 214. Într-adevăr, inițiativa convocării conferinței
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Trebuie perseverență și fler pentru depistarea surselor. Cu alt prilej vă voi spune ce lucruri frumoase am găsit, în peregrinările mele bucureștene. Am stat de vorbă cu farmacistul Schnittel 300. Mobilierul a fost realizat în stil gotic de un meșter vienez la începutul secolului, cu bani 296 Afia Apetroaie a funcționat în satul Moișa Boroaia, retrăgându-se la bătrânețe lângă fiul său din Fălticeni, inginer agronom. 297 Colecția de artă „Ion Irimescu” și Secția de artă plastică reunind pe Aurel Băeșu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera Bucovina ca făcînd parte din Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă". În 1909, cînd a încercat să revină, autoritățile austriece (parțial datorită influenței lui Mochi Fischer) l-au expediat fără prea multă ceremonie 201. În acest timp, cea mai mare parte a politicienilor români se hotărîseră să caute o cale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga credea că Blank ajunsese să fie "interesat de cultura românească" în calitate de "un fel de Mecena"131. Dar Blank nu era deloc un Mecena. Iorga știa că evreii din Occident aveau o tradiție în sprijinirea cu generozitate a culturii. Evreii vienezi asiguraseră culturii vieneze o înflorire fără precedent. Finanțele evreiești sprijineau aproape orice manifestare artistică din Occident, chiar și pe cele din Ungaria vecină. Dar în atmosfera nepropice a "Legămîntului de colonizare" (inclusiv în România) un asemenea fenomen nu a avut
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]