KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...53 >

1,320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-o pună pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor neamurilor fără să nu treci și pe aici. Pfuuuh... Credeam că ești mai bătrân. - Bătrân?! Când era să Îmbătrânesc, că n-au trecut nici măcar două anotimpuri de când am plecat din munții mei? - Două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am răspuns cu același gest. Se uită peste brațul de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de mare. Ea e femeia ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote dar, În clipa următoare, se dădură aproape și prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol, ploaie? - Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe un băț, că așa mi-a rămas de la bătrâni. Ei bine, am văzut că de la o vreme Încoace, frigul o ia din ce În ce Înaintea soarelui. Acum cinci veri, transpiram pe vremea asta, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu toții pe spinare. La tine, acolo de unde vii, mai spuse el, trebuie că a Început viscolul. Siloa e o femeie zdravănă? I-am spus că da. - Atunci, poate că pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul ei. Bun, sau rău, ăsta e trocul pe care l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi avut-o pe Siloa mereu sub ochi. Orice ar fi avut Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare cale de câteva zile spre Miazănoapte și Îi zăriseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe tine, o să-ți spună ei ce e cu Siloa și cu pruncul ei. Râse, iar oamenii lui râseră și ei, deși nu pricepuseră mai nimic. Runa oftă, iar Enkim privi În pământ. - De unul Scept, ai auzit? mă Întrebă Vindecătorul deodată. Am făcut semn că da. - L-am și văzut, am spus. - Eh, află că Scept e cel mai supărat dintre toți. Sau, dacă n-o fi cel mai supărat, e ăla pe care Îl ascultă toți. Îi fac pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din munții tăi. Și asta mi-au spus-o bătrânii. Că șef al ălora ce ți-au luat urma nu va fi cel ce a pornit primul după tine, ci unul cules de pe drum, unul care s-a ridicat Împotriva Vindecătorului său, pe meleagurile lui de baștină. Unul, În al cărui neam se luptă frate cu frate, tată cu fiu, și mumă cu fiică... Ce i-ai făcut lui Scept, ăsta? schimbă el vorba deodată. Ce-ai lăsat În urma ta, Krog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ai lăsat În urma ta, Krog? Dar eu: - Dacă bătrânii tăi știau atât de multe, nu ți-au spus și cum se termină călătoria mea? Ca să știu dacă trebuie să mai umblu, sau să mă opresc și să mă dau prins. Vindecătorul păru să Înghețe. Se holbă și Își drese glasul. Apoi: - Dar cu ea, cum rămâne dacă te dai prins? mi-o arătă pe Runa. E tovarășa ta de călătorie, așa că urmăritorii o urăsc la fel de mult ca pe tine... Cât despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-am sumețit și eu. - Așa credeam și eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce vestea În lume. Am izbucnit În râs. Vindecătorul a râs și el, iar oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce vestea În lume. Am izbucnit În râs. Vindecătorul a râs și el, iar oamenii lui s-au luat după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu semințe de toate felurile, unele dintre ele putrezite, căci șoarecii ăștia nenorociți strâng totdeauna mai mult decât au nevoie. Moru nu le pusese niciodată nume. - O să-i duci dincolo și pe cei ce vin pe urmele mele? am Întrebat. Vindecătorul a fost cinstit și mi-a spus că da. - Numai că, până o să-i trec Marea cea mare pe toți, voi o să ajungeți tare departe. - N-ai vrea să ne treci doar pe noi, iar pe ei să-i lași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
venise În minte fără caznă. Un animal care seamănă cu un șoarece și care strânge mai multe grăunțe decât poate să mănânce nu poate să se numească decât hârciog. Le-am spus de unde li se trage, iar ei au râs. Vindecătorului, mai ales, i s-a părut că alesesem foarte bine. - Un Hârciog nu moare niciodată de foame, mai ales dacă se pricepe să dea oricui o mână de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde erau trase luntrele lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă avea chef. - Dacă n-ați mai fost niciodată În luntre din astea, mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă avea chef. - Dacă n-ați mai fost niciodată În luntre din astea, mai bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la noi dar, când să urce În luntre, Îmi făcu semn să mă apropii de el. - M-am legat cu jurământ de sânge În fața bătrânilor să nu-ți spun cum ți se termină călătoria. Ceva-ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele argăsită pe pământul nisipos. Se uită la lună: urcase mai bine de cinci palme - așadar, era trecut de miezul nopții. Aban mai rămase câteva clipe cu ochii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]