14,396 matches
-
creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți dușmanilor țării cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii erau vinovați de toate, îi mînca în palmă și dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge să spună că vinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu erau români. Unii pentru că aveau ochi verzi, iar alții pentru că nu aveau ochii verzi, pentru că purtau ochelari sau pentru că nu voiau să închidă ochii. Pentru fiecare se găsea o parte de vină, dar asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile, oricînd oricine va fi scos din rînd și va fi pedepsit, iar cei rămași la locul lor vor răsufla o clipă ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar îmbucurătoarea senzație că se simte mai bine, că alunecarea sa către sfîrșit a fost pentru un timp suspendată. Prin geamul deschis răzbătea tropotul patrulelor călări, iar undeva în depărtare se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și, să nu uităm, pe calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași repulsie.“ (p. 268) 20. În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că un bărbat tânăr, în putere, poate să cadă, deodată și să nu se mai ridice. Ideea că era responsabilă de infarctul pe care acesta îl suferise nu-i dădea pace. Ceva, în adâncul sufletului, o făcea să se simtă vinovată. Nu-i putea uita privirea rătăcită, disperată și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi. Tânărul ieși jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului ei angelic. Într-o altă zi, cei doi dădură nas în nas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I se făcu milă de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece la Sanda și să se detașeze de toate bucurându-se de prezența Anielei. Acolo avea posibilitatea să se odihnească și să-și adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze copilărește, fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deschis. V-am apreciat întotdeauna. Sunteți o femeie extraordinară. Îmi pare rău că nu v-am putut spune asta atunci când ați avut nevoie de astfel de încurajări. În viață, nimic nu e așa cum ar trebui să fie iar conjunctura e vinovată, de cele mai multe ori, de toate nedreptățile. Vreau să fiți convinsă că vă doresc tot binele și toată fericirea din lume. Luanei îi dădură lacrimile. N-ar fi plecat de acolo, nici într-o mie de ani dar n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și deznădejdea lui. Poza în omul lipsit de putere și apărare, întunecându-i micile realizări profesionale și umila tihnă din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai merge așa! Trebuie să fac ceva, să fac ceva! — Ce-ai spus? a Întrebat-o Din Împăturind ziarul. — Nimic, i-a răspuns Margaret Întorcându-se. A căutat pri virea limpede, ușor umedă, a lui Din și s-a simțit vinovată că-l repezise. Ar fi vrut să fie În stare să se mai gândească puțin Înainte de-a deschide gura. Hai să mergem la masă mai devreme, i-a spus. După aia putem să mergem la hotelul Java, sau Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea să se țină la distanță de aceste amănunte sor dide ale societății din Jakarta. Nu era sprijinit de o bursă confortabilă, iar Margaret se simțea vinovată că nu erau bani să fie plătit așa cum s-ar fi cuvenit. De fapt, nici unul din ei nu primise vreun ban luna aceea și, cu toate că el nu se plângea, ea știa că, În curând, până și mica lui chirie avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
minte s o facă. știa prea puțin despre trecutul lui și i păsa Încă și mai puțin, iar asta-i convenise de minune. Oare ce-l apucase acum să se simtă tulburat de asemenea neștiință? Dintr odată s-a simțit vinovat că nu se dusese la școală și că lui Karl nu-i spusese nimic. — Hai, vreau să-ți arăt ceva, a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
caute, dar n-o fac niciodată. În vreme ce Din vorbea, Adam și-a dat seama că amețeala pe care o resimțea era de fapt o ușurare. Firește, se simțea ușurat că poate să vorbească despre Johan fără să se simtă stânjenit, vinovat sau pierdut. Era totodată iritat de faptul că Din, o persoană cunoscută cu cinci minute mai Înainte, putea să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu se dumirise dacă Din Îi era sau nu pe plac. — și ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
limbă străină, cu voce pițigăiată, de copil, iar Adam și-a amintit vocile copiilor de la școală, care-și băteau joc de numele lui: De Willigen? De Willigen? și-a amintit suferința și rușinea resimțite pentru ceva de care nu era vinovat - Ma-la-ysi-a nu-i decât o născocire britanică! Este o Întreprindere În Întregime fictivă, creată de vechile țări imperialiste ca să destabilizeze atât Indonezia, cât și toate celelalte țări noi, independente. A fost inventată doar pentru ca Anglia, America și bunii lor prieteni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și de distincție. Tocmai asta era partea complicată, el se simțea bine aici și era fericit, nespus de fericit că nu se afla În stradă, Într-o celulă de Închisoare sau pe dușumea, În vreo altă magherniță. Se simțea Însă vinovat că e acolo unde e, dar fără Din. Pentru el, vinovăția fusese mai Înainte doar o vorbă, ceva despre care Își Închipuia că știe ce Înseamnă când auzea că se vorbește despre așa ceva. Nu știuse Însă niciodată ce Înseamnă să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amintesc doar tonul. Au tăcut, apoi tata a zis: și ce dacă știu unde e celălalt, ce vrei de la mine, să mă Întorc acolo și să ți-l aduc? Tu ai hotărât, așa că n-ai de ce să te simți acum vinovată. În afară de răpăitul de pe acoperiș, Johan auzea și un sunet mai domol, Înăbușit, al picăturilor căzute pe pământ și În băltoacele cu care era presărat terenul. Erau amestecate cu el și zgomotul arbuș tilor răscoliți de vânt, fâșâitul frunzelor și al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era În viață. Nu putea să scape de gândul că tot ce se petrecuse era În bună măsură rezultatul neglijenței și al calcului ei greșit, chiar dacă Adam zâmbea Încrezător, aproape recunoscător, ceea ce o făcea să se simtă Încă și mai vinovată. El Îi acordase Încrederea deplină prea repede, fără să-și pună Întrebări. Iar Încrederea lui o determinase să creadă că e În stare să realizeze orice. și-a amintit de o Întâmplare din copilăria ei În Irian. O păsăruică gălbuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]