2,160 matches
-
Biroul meu era mai mare decât mă așteptasem și avea o fereastră largă, care dădea către centru. Era la ani lumină față de cutiuța în care stătusem până în urmă cu o săptămână. — Am putea să începem fără Vivian, a anunțat Dawn vioaie, spărgând tăcerea și atrăgându-mi, din nou, atenția asupra situației din jurul mesei. Dawn s-a întors către Karen Heffernan, talentata noastră directoare artistică. Grant Books era celebră pentru faptul că avea niște coperte inspirate și inventive. Deși, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian cu o voce distrată. După care s-a focalizat asupra mea. — Claire! a izbucnit ea veselă. A făcut toată lumea cunoștință cu Claire? Capetele s-au ridicat, dar privirile au continuat să rămână în pământ. — Bună ziua, tuturor, am spus eu vioaie. Sunt foarte încântată să fiu... — A, Vivian, am uitat să menționez că Universal e interesată de drepturile de ecranizare pentru Stripteuza Poartă Clopoței, m-a întrerupt femeia al cărei nume se părea că era Lulu. — Îmi spui despre asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
niciodată pe Dawn tulburată și, de obicei, ea era direct în bătaia focului lui Vivian. O altă parte din mine îi admira profesionalismul neclintit. O parte din mine îl considera înfricoșător. Asta ar trebui să fie tot, a spus ea vioaie, după ce am terminat de împărțit cărțile lui Phil. — Pot să rămân să mai discut cu tine și alte câteva probleme? a întrebat-o Lulu pe Vivian când strângeam dosarele ca să plecăm, iar Vivian a clătinat din cap. Eu și Dawn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
curaj să-mi anulez nunta - puteam s-o fac și pe-asta. — Ăsta nu e momentul meu, Luke. E momentul tău. Dar e și ultimul moment în care mai lucrez pentru Grant Books. Vivian, îmi dau demisia. M-am întors vioaie în spate, în locul unde stătusem până atunci. Uluită, mulțimea a rămas separată, păstrând cărarea care ducea de la mine la Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e singur, ca totdeauna. Mereu singur, singur pe lume. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, Ortansa Teodosiu e accesibilă. Vioaie, băgăreață, descurcăreață, pătrunde peste tot, cum spuneți. Propun nume de cod: Șperaclu. Într-adevăr, faptul că locuiește aici în bloc este de mare ajutor. Relația noastră este de simpatie, nu de la administrator la chiriaș. Ar fi fost mai greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
afla, însă, prostia cu taxiul avea să devină pe loc rufăria murdară a zilei de ieri. Lui Tom îi făcea plăcere să stea de vorbă cu Harry, pentru că Harry era un ins simpatic și deschis, un om a cărui conversație vioaie era atât de percutantă și de plină de contradicții extravagante, că nu știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că face și ceva bine. Poate n-ar fi rău să Încerc și eu un sfat de-al ei, măcar o dată. Îmi bombez pieptul În față, ridic mândră capul și străbat biroul cu pași mari, cu o expresie fixă și vioaie pe față. — Ai crampe menstruale sau ceva de genul ăsta ? Îmi aruncă Paul În clipa când ajung la ușa lui. Nu ! zic șocată. — Mergeai cam aiurea. Stai jos. Închide ușa. Se așază la biroul său și deschide un formular cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știu când va veni autobuzul, cu care voi călători vreo douășpe stații până la gară, de unde nu știu când am primul tren spre Capitală, deci o mulțime de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
O să fie timp pentru cumpărături mai târziu, spune Cristoph vesel. Știu, spun și râd lejer. Îmi cer scuze. — Nici o problemă! Are dreptate, firește. O să fie destul timp pentru cumpărături. Berechet. Așa. O să mă concentrez la tur. — Deci, Rebecca, spune Cristoph vioi, în clipa în care mă alătur iar grupului, tocmai le spuneam celorlați că acum mergem pe East 57th Street, spre Fifth Avenue, cel mai faimos bulevard din New York. — Super! zic. Sună foarte bine! — Fifth Avenue este linia care separă „East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor confuză. Păi... OK. Gina îmi face semn vioaie și, după ce ezit o clipă, o urmez, întrebându‑mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem de raionul intitulat „Ambalaje pentru cadouri“ îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
purtam rochia mea Vera Wang și dansam pe muzica lui Cole Porter, amețită de fericire. Și acum... Telefonul începe să sune, dar nu mă clintesc. Abia la al optulea țârâit mă mișc și îl ridic. — Alo? — Alo? zice o voce vioaie. Sunteți Becky Bloomwood? — Da, spun precaută. — Becky, sunt Fiona Taggart de la Daily Herald. Îmi pare atât de bine că am dat de tine! Becky, am dori să publicăm un articol în două părți despre tine și... mica ta problemă, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Yizhou, să nu treacă strada Xin-ming. Fii atent la spioni. Omul dă din cap. Felicitări, îmi șoptește Yu Qiwei. Îl urmez pe bărbat, cu inima săltându-mi în piept de frică precum un iepure într-un sac. Mergem cu pas vioi către un părculeț cu tufișuri dese. Omul o ia pe alee. Înainte să cotim, se uită în urma lui. Nu ne urmărește nimeni. Peste o jumătate de oră, sunt declarată membră a Partidului Comunist. Tocmai mi-am depus jurământul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fragilitate tremurètoare care solicitè protecție, dorința mea, infimè, dar intens perceptibilè, de a-i face pe plac, mè tulburè profund, Da, sigur! Vino cu mine sus! Brusc înviorat, de parcè nu acum câteva minute coborâsem abia ținându-mè de balustradè, urc vioi, alèturi de el, la primul etaj, Cum a reușit, oare, copilul acesta, îi spun copil fiindcè, Esti la liceu? îl întreb în timp ce redeschid ușa biroului și aprind luminile, Da! rèspunde el, Eu deschizând calculatorul, îi fac semn sè-și tragè un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de Dumnezeu, nu de Diavol! Copilul acesta mè copleșește cu tèria credinței lui, fècându-mè și pe mine, nevrednicul, sè-l cred, Dacè s-ar ridică sè plece l-aș urma fèrè împotrivire, dar el nu se ridicè, schimbè numai cd-ul, click-ul vioi al binecunoscutei operațiuni destrèmând lumină care, ca o pânzè subțire de paianjen, se țesuse în jurul trupului meu, înlènțuindu-mè, Apoi, eliberându-mè de umbra luminoasè a vrajei cuvintelor lui, mè regèsesc în familiară lume realè, tastatură, ecranul colorat, masa de birou, creioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șuvoi, urmèresc șirul celor ce coboarè, mi-am pus rucsacul pe umèr, în mână dreaptè țin geamantanul femeii vârstnice, o ajut sè coboare, ea cèutându-și din ochi cumnatul, eu cèutând-o din ochi pe fatè, urmèrind-o pe bètrânè care, cu pas vioi, se îndreaptè înspre un bèrbat în pardesiu, eu cu geamantanul dupè ea, Când dau cu ochii de tatèl meu, care mè aștepta lângè coborârea subteranè, dupè expresia fetei lui îmi dau seama cè ceva nu e în ordine, abandonez grèbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o facem! De ce, nu știu, poate fiindcè avem discernèmântul și puterea de a alege între bine și rèu! Ai dreptate, admite el, redobândindu-și calmul și stèpânirea de sine, constatând, S-a fècut deja târziu! apoi se ridicè de pe scaun vioi, bètându-mè ușor pe umèr, Nu mi-ar pèsa de nimeni și de nimic dacè mama ta s-ar face bine! Asta e lucrul cel mai important pentru mine! Și pentru noi! Restul se rezolvè, nu?! Da, tatè! Se rezolvè! XXIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îmbrèțișez pe omul acesta care a rostit, fèrè sè-și dea seama, exact formulă potrivitè pentru a mè scoate de sub puterea unui farmec rèu, îi zâmbesc ca si cum mi-aș fi revenit dupè o lungè convalescențè, Te avertizez, cu prima ocazie, gesticuleazè vioi instructorul, când voi simți cè nu ești la volan, tragem pe dreapta, ne-am înțeles? De acord! Dè-le dracu de femei, e plinè lumea de ele! N-ai decât sè întinzi mâna! Uneori îți sar ele în brațe, uite, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pentru un amant... Și acel personaj încă inexistent începu să prindă un contur din ce în ce mai asemănător cu tânărul pictor zărit în umbra pâlpâitoare a sălii. Între timp, Nanone scăpase cu grație de buchet și primise o tamburină cu care marcă ritmul vioi al următorului punct din program, o canțonetă italiană. Încântătoarea ei voce era însoțită nu numai de sunetele tamburinei, dar și de câteva sărituri în pași de dans. Generalul Kutuzov se simți, dintr-odată, deosebit de atras de gleznele ei fine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și-i dă și gagicii lui să ronțăie... Aiurea, îi durea în cur câtă vreme lor le mergea ca-n brânză, cu lanțuri de buticuri și lanțuri groase de aur la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era Închisă. — E cu un reporter de la un ziar local, spuse Lesley din locul În care ședea, În cabina de la recepție. M-a rugat pe mine să-i țin locul. M-am Întors ca s-o privesc. Părea necuvenit de vioaie: părul scurt era dat cu spumă, arătând ca un halou, iar ochii albaștri contribuiau la iluzia angelică. Costumul galben mulat și vesta portocalie de bumbac, legată În talie, pe care o purta pe deasupra m-au făcut să-mi strâng ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În mijlocul mesei. Duggie Întinse o mână și-o ridică la verticală. I-am Întâlnit iar privirile lui Jim Ashley. De data asta, nu mai Încăpea Îndoială: ăla chiar era un rânjet. Ticălos diabolic. — Ei bine, zise Felice pe un ton vioi, cred că am văzut tot ce venisem să vedem, nu? Se Întoarse către soții Ashley. — O, e Încântător, spuse Betty fericită. Și atât de neobișnuit! Deși, numai Dumnezeu știe unde ai putea atârna așa ceva, dacă nu ai la dispoziție atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai drept decât bastonul său, cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la trecerea doamnelor. Când ne-am așezat la masă, la Restaurantul Amiralității, m-a prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse el, voit teatral, un tânăr tocmai a renăscut În mine și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imprecație. Medicii din vremurile apuse puneau toate bolile pe seama conjuncțiilor aștrilor. Numai cancerul și-a păstrat, În toate limbile, denumirea astrologică. Spaima e intactă. Rămas, câteva clipe, gânditor și melancolic, nu Întârzie s-o ia de la capăt, pe un ton vioi, foarte afectat, dar cu atât mai sfâșietor. — Blestem acest cancer. Cu toate acestea, nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am Încurajat să facă această călătorie, făgăduindu-i să-i pun la dispoziție, dacă s-ar fi hotărât, numele câtorva prieteni care ar fi putut să-l primească. Peste câteva săptămâni, Baskerville veni la Annapolis ca să mă anunțe, cu glas vioi, că obținuse un post de institutor la Memorial Boys’ School din Tabriz, condusă de Misiunea Presbiteriană americană; trebuia să le predea tinerilor persani engleza și științele. Pleca imediat, cerea sfaturi și scrisori de recomandare. M-am grăbit să-l felicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]