KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...92 >

2,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând agrafa în geantă. E un mister cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment, puternic afectată, după care își lăsă privirea în pământ. Desigur, Violet ignoră cu grație această scenă de culise. Ne gratulă pe toți cu un alt zâmbet exploziv. Cred că trebuie să mă duc să văd dacă pot și eu să am o discuție cu Trevor. Sunt sigură că până acum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși s-o ridice astfel încât s-o așeze pe jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bine la îndeplinit ordine; când MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit la mine când coboram scările - —Cine? insistă Sophie. Nu știu, spuse Violet, neajutorată. Nu l-am văzut. A venit din spate și era întuneric. —Te-a urmărit pe scări, Vi? Sau era deja acolo? zise Hugo, căzând în genunchi, în fața ei. — Nu știu. Adică eu am zis că ies în grădină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
rușinat. Săracul probabil că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet începu să hohotească. — Am simțit că mă înțeapă și am intrat în panică, știam ce încearcă să facă. Ținând-o încă pe Sophie de mână, se lăsă în brațele lui Janey, plângând din toți rărunchii, dezlănțuindu-se cu putere. Janey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
iar chipul lui Helen era o carte deschisă pentru toți. — Vrei să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pentru ea dacă atacatorul ar fi reușit să-i facă o doză îndeajuns de mare; câteva doze complete și ar fi intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale. Ești sigură că era un bărbat? zisei eu. Violet părea nedumerită. Păi eu - da, cred că da. Deși n-am văzut cine era. — Atunci de unde știi? insistai eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-ți aduci aminte detaliile. Cu ce era îmbrăcat? — N-o mai bate la cap! protestă Sophie. Nu vezi că e în stare de șoc? Dar Hugo o reduse la tăcere. —Sophie, las-o baltă. E important. Continuă, Vi. —Pantofii, zise Violet. Pantofi de bărbat. Adică solizi, pantofi de bărbat, ce mai. L-am călcat, după care i-am tras una peste picior. Cred că purta pantaloni. L-a durut și s-a dat în spate, mi-am eliberat mâinile și acul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe răzătoare. Nu, se corectă ea. De fapt, întâi m-am lovit de perete cu brațul, după care am căzut într-o parte și m-am lovit la cap. Îți amintești altceva despre el? zisei eu, în disperare de cauză. Violet părea că-și aduce mai bine aminte în ce ordine își făcuse rănile decât cum arăta atacatorul. — De unde ai tras concluzia că era înalt? — Păi, părea înalt, făcu Violet, irascibilă. Și era foarte puternic. — Și mâinile? I le-ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Îți amintești altceva despre el? zisei eu, în disperare de cauză. Violet părea că-și aduce mai bine aminte în ce ordine își făcuse rănile decât cum arăta atacatorul. — De unde ai tras concluzia că era înalt? — Păi, părea înalt, făcu Violet, irascibilă. Și era foarte puternic. — Și mâinile? I le-ai văzut? Sau dacă mirosea a loțiune de după bărbierit sau ceva de genul ăsta? — Ce e asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
purta un parfum cum e Comme sau Angel for Men, pe care le recunoști imediat. Totuși, dacă mă gândesc mai bine, parcă am simțit un aftershave. Poate un cKone. Ah, minunat, oftă Hugo. Asta da indiciu! — Totuși, era alb, declară Violet. Sunt destul de sigură. Era cam întuneric, dar cred că aș fi observat dacă ar fi fost de culoare, după mână. Din păcate, asta nu ne ajută prea mult, făcu Hugo, dezamăgit. Poți să fii sigură că n-a fost Fisher

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
a fost Fisher, care e destul de închis la culoare, dar mă îndoiesc că ai fi putut face diferența între mine și Ranjit, de exemplu, aici jos, fără luminile aprinse. Da, pentru asta n-aș putea băga mâna în foc, zise Violet, cu un aer solemn. Dumnezeule! Cuvintele pe care le pronunțaseră o făcuseră să-și amintească ceva. Nu e nevoie să chemăm poliția, nu? N-aș putea suporta din nou așa ceva! MM? Se uită după MM prin grup, iar aceasta ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care le pronunțaseră o făcuseră să-și amintească ceva. Nu e nevoie să chemăm poliția, nu? N-aș putea suporta din nou așa ceva! MM? Se uită după MM prin grup, iar aceasta ieși în față. — Nu sunt obligată, nu? —Dar Violet, zise MM, cu o foarte mare stăpânire de sine, se pare că cineva tocmai a încercat să te omoare. Dar știi - ce vă spuneam mai adineauri - Violet se întoarse cu fața către MM. — Tot scandalul - mă rog, pentru cineva ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
decât mai multe titluri pe prima pagină, din cele rele, și oricum n-or să-l prindă niciodată. Dar nu ți-e teamă că o să se întâmple din nou? zise MM, care devenise deja sincer sceptică. —Păi, mi-e! recunoscu Violet. Dar polițiștii sunt atât de nepricepuți, doar ce ți-am spus, îmi tot pun întrebări stupide, cum ar fi de unde îmi iau insulina, lucru care n-are nimic de a face cu asta, oricum, pentru că Philip a luat-o de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că-și dăduse cu mascara pe gene, care erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca Violet a fost prinsă în toate chestiile astea. —Săraca Violet, spuse persoana în chestiune, ridicându-se, cam nesigură pe picioare, ar fi fascinată să știe despre ce vorbești. Tabitha se ridică și ea în picioare. Majoritatea celorlalți se dădură un pas în spate, nervoși. Cele două femei se potriveau perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Tabitha o luase de acolo Paul, ca urmare a instrucțiunilor politicoase, dar ferme ale lui MM; se agitase atât de mult, încât fusese ușor să insiste să fie dusă acasă, ca să-și revină. Tuturor celorlalți petrecăreți li se spusese că Violet căzuse și se lovise la cap și, cum aceștia erau prea ocupați cu distracția, n-au făcut decât să scoată niște sunete de îngrijorare, după care și-au continuat matoleala, sporovăind de zor. Cântecul și voia bună care urmară învăluiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și-au continuat matoleala, sporovăind de zor. Cântecul și voia bună care urmară învăluiră congregația, în timp ce noi ceilalți - Hugo, eu, MM, Matthew și Janey - ne-am adunat în biroul mamei lui Matthew pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe a ei să nu chemăm poliția și, deși nu eram de acord, ar fi fost inutil să-i chemăm doar pentru ca Violet, cu ochii larg deschiși, să recite poezia cum că pur si simplu alunecase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
adunat în biroul mamei lui Matthew pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe a ei să nu chemăm poliția și, deși nu eram de acord, ar fi fost inutil să-i chemăm doar pentru ca Violet, cu ochii larg deschiși, să recite poezia cum că pur si simplu alunecase pe pantofii ei Manolo și că-i părea extrem de rău că toți ceilalți făceau atâta vâlvă pentru nimic. —E clar că n-ai cum s-o convingi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o scrumieră de cristal, pe care o așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că Violet l-a ucis pe Philip. Oricum, n-ar fi lăsat nici o urmă dacă-și ștergea amprentele de pe ace. Janey se cutremură. — Nu pot să cred, zise ea cu o voce atât de pierdută încât abia dacă o auzeam. Violet îmi povestea mai devreme, zise MM, despre moartea lui Philip și despre cum o bate poliția la cap. Pentru că ei cred că le ascunde ceva? întrebă Hugo. —De unde știi? sări Matthew, dintr-odată. — Păi a spus cam același lucru în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o auzise mai devreme și a intrat în panică... Deci ai asistat și tu la discuție? Bineînțeles că am fost! zise Matthew, mutându-se mai aproape de MM pe canapea. Și mai târziu unde te-ai dus? îl chestionă Hugo. Când Violet era atacată în grădină? Matthew se înfoie. — La bucătărie, după pahare. Dacă vrei să știi. Suntem siguri, sugerai eu, pe un ton ezitanta, că Violet chiar era atacată în grădină? Urmă o pauză lungă, de gândire. Mă așteptam ca Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
aproape de MM pe canapea. Și mai târziu unde te-ai dus? îl chestionă Hugo. Când Violet era atacată în grădină? Matthew se înfoie. — La bucătărie, după pahare. Dacă vrei să știi. Suntem siguri, sugerai eu, pe un ton ezitanta, că Violet chiar era atacată în grădină? Urmă o pauză lungă, de gândire. Mă așteptam ca Hugo să sară imediat la mine și să mă întrebe ce naiba tot ziceam acolo; n-a făcut-o, lucru deloc întâmplător, ca să nu spun mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să creadă că simplu e fapt că sunt femeie o să mă facă să stau la locul meu și o să-l las să mă înțepe cu EpiPen-ul, nu o dată, ci de două ori? —Ai destul pentru noi toți? întrebai eu. Violet zicea că n-au mai rămas decât vreo trei seringi. Am fost la medicul ei și am mai luat, replică Ben. Am adresa lui de nu știu când, de la Philip. Păi, or să poată să-ți ia urma în felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]