KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...55 >

1,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Vi, nu mi-aș fi iertat-o niciodată dacă ți s-ar fi întâmplat ceva - l-aș fi omorât dacă ți-ar fi făcut ceva. Ah, Doamne, nu pot să cred, pur și simplu nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
a ajunge în fața plutonului de execuție în Mata Hari; iar eu zisei pe un ton banal: — Cine e? Una dintre noi trebuia să se comporte normal. —Hugo, zise acesta, vârându-și capul înăuntru. A venit poliția. Vor să vorbească cu Violet, dacă se simte mai bine. Dură cam un sfert de oră până ce haosul emoțional care urmă ajunse să se potolească. Deci crezi că s-a sinucis? zise Hawkins. — N-am nici cea mai vagă idee, zisei eu. Abia dacă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Făcea asta cu toată lumea; nu doar cu mine. În ultima vreme, de când cu găsirea corpului lui Shirley Lowell, era foarte arțăgos. Și uite că acum știm și de ce. Nu e decât o presupunere, remarcă Hawkins. Chiar și după declarația lui Violet Tranter. Ce mama naibii, nu degeaba se zice că actorii și actrițele te dezamăgesc dacă-i vezi în persoană. Nu și în cazul ei. Când a intrat, se chiora la ea jumate de stație de poliție. Presupun că și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
indiciu care să-l lege de moartea ei. Și nici acum nu există, cu excepția faptului că, în calitate de director artistic al teatrului, ar fi fost de așteptat ca el să se fi întâlnit cu actrița aspirantă. Dacă adăugăm și declarația lui Violet Tranter cum că-i plăcea să se joace dur în pat și c-o băgase rău în sperieți de vreo câteva ori - ce vreau eu să zic e că nu-i ca și cum l-am fi prins cu mâța în sac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cineva căruia îi plăcea s-o caftească în pat, dar pe care nu-l părăsea de teamă să nu-și piardă rolul în următorul spectacol. —Se pare că-și făcuse un obicei din asta, comentă Hawkins. I-a dat lui Violet Tranter rolul principal în spectacolul pe care urma să-l pună în scenă. Acum o lună și ceva fuseseră împreună în vacanță. Veneția. Ea zice că atunci i-a promis rolul. Mi se părea mie că e puțin cam evazivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de nepoliticos, îi spusei eu pe un ton serios. În viața mea n-am mai văzut o asemenea manifestare crasă de gelozie și de simț al posesiunii. Și cum rămâne cu faza de ieri, când mi-ai smuls-o pe Violet din brațe? zise Hugo îmbufnat. Nu mai lipsea decât să te apuci să cânți: „Jolene, I’m begging of you please don’t take my man“1. Se sprijini de masa din bucătărie, adus de umeri, și-și scoase tabachera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și scoase tabachera, din care extrase cu dexteritate o țigară. — Până la urmă, bărbatul ăla cine e? Și nu mă lua pe mine cu povești de genul „nu e decât un prieten“, zise el, cu iritare. —Bun, atunci cum rămâne cu Violet, dacă veni vorba de ea? sării eu, surprinsă atât de propria-mi prezență de spirit cât și de faptul că, în mod destul de ciudat, eram încântată de faptul că Hugo îmi făcea scandal din cauza lui Hawkins. De obicei, tratez manifestările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fost făcută de cineva care-l cunoștea bine. A fost injectat cu propriile-i seringi. Nu cred că s-a dus să spună în stânga și-n dreapta despre noua dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la ea. Și chiar dacă nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spună în stânga și-n dreapta despre noua dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la ea. Și chiar dacă nu mi-ar fi spus, aș fi bănuit eu că se vede cu Philip. Gândește-te și tu, nu erau deloc discreți. Vacanțe luate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Philip. Gândește-te și tu, nu erau deloc discreți. Vacanțe luate în același timp. După care pe ea o distribuie în rolul Norei... Mare mirare dacă nu și-au dat și alții seama de asta. —Sophie mi-a zis că Violet se întâlnea cu un bancher. Hugo ridică din umeri. Probabil că a zis chestia asta ca s-o acopere pe Vi. Doar nu era să creadă cineva că Vi a obținut rolul Nora prin alte mijloace decât prin meritele publice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
un picior în aer, ca o căprioară hăituită. Se uita în jur cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându-i-se asemenea unei sirene sex simbol dintr-un film mut. — După asta trebuie să mă duc la secția de poliție, suspină ea, să dau declarația. Mi-e așa de frică, că abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
concentra, scena n-a ieșit deloc și toată lumea e așa de supărată pe mine... Louise se întoarse cu fața de pe locul ei de la birou și o rugă să tacă, politicos, dar ferm. Îi întâlni privirea lui Sophie pe deasupra capului lui Violet. — Scuze, Louise, șopti ea. Vi, hai, îi încurcăm. Hai să te pregătești pentru următoarea intrare și putem vorbi în timp ce aștepți. O luă pe Violet de acolo. Steve, directorul de scenă, aruncă o privire mânioasă în urma lor. — Și doar știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și o rugă să tacă, politicos, dar ferm. Îi întâlni privirea lui Sophie pe deasupra capului lui Violet. — Scuze, Louise, șopti ea. Vi, hai, îi încurcăm. Hai să te pregătești pentru următoarea intrare și putem vorbi în timp ce aștepți. O luă pe Violet de acolo. Steve, directorul de scenă, aruncă o privire mânioasă în urma lor. — Și doar știe că nu se face asemenea scandal în culise, ce naiba! îi zise el lui Louise, nervos. Louise întoarse un comutator și se uită lung la panoul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el, de parcă nici n-ar fi auzit ce spusesem; nu voia decât să-și spună of-ul primei persoane care-i ieșea în cale. Vi a luat-o razna rău de tot. N-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
da bine la teve. Nu e prea fotogenică. Neah, nu-i genul meu. I-auzi! zisei eu. Dar Paul refuză să mai facă vreun comentariu în legătură cu „genul“ lui. În schimb, se apucă din nou s-o vorbească de rău pe Violet; avea aere; se credea mai bună decât toți ceilalți; nu era ea o actriță excelentă, era prea teatrală. Această ultimă observație era insulta bună la toate în lumea actorilor atunci când nu mai aveai ce altceva să critici. — Ai fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe Hermia? zisei eu, ca să văd ce se întâmplă. Paul se uită în altă parte. — Da. Cred că da, zise el pe un ton mai puțin dezinvolt. Tabs e ok. Ne-am distrat pe cinste când a citit în locul lui Violet. Dar, știi cum e, așa merg lucrurile, nu? Ne-am pricopsit cu ea. Zic de Vi. Aoleu. Își ciuli urechile ca să audă ce se spunea în difuzoare. — Scuzați. Își stinse țigara în găleata cu nisip, se repezi la loc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
merge, Bez? — Nu-i rău. Nu-i rău deloc. Cu excepția vărsărilor de sânge de jos. Făcu un semn cu capul către scenă. — A fost un accident, îi zisei eu, cu reproș în glas. Nu eram eu admiratoarea secretă a lui Violet, dar îmi era milă de ea în această situație, în ciuda faptului că nu avea nici o remușcare. Pe aici se ducea vorba ca focul în pădure în luna lui august; în curând, se va spune că a trebuit să fie oprită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
blugi și un tricou și stătea în fața oglinzii, ștergându-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
false. Mi-am dat seama că acest lucru era o ilustrare perfectă a modului de a fi al lui Hazel. —Din fericire, toate supărările astea nu par să fi afectat piesa prea mult, zisei eu, înaintând cu curaj. Cu excepția lui Violet, bineînțeles, dar e de înțeles. Vorba ceea, doar ea l-a găsit. Și mai era și iubitul ei. Violet n-a făcut-o intenționat, zise ea, impasibilă. Vreau să zic că n-a vrut să mă zgârie, explică ea, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Hazel. —Din fericire, toate supărările astea nu par să fi afectat piesa prea mult, zisei eu, înaintând cu curaj. Cu excepția lui Violet, bineînțeles, dar e de înțeles. Vorba ceea, doar ea l-a găsit. Și mai era și iubitul ei. Violet n-a făcut-o intenționat, zise ea, impasibilă. Vreau să zic că n-a vrut să mă zgârie, explică ea, când văzu că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
descurca Hazel în privința asta. Era la fel de asexuată ca o amibă care se reproduce divizându-se fix pe mijloc. Pasiunea și-o păstra pentru scenă. Totuși ar fi logic să se fi întâlnit cu el, continuă Hazel. Semăna foarte mult cu Violet. Atunci mi-a picat fisa. Mi-am adus aminte că Margery spusese că fotografia lui Shirley îi amintea de cineva; trebuie să fi fost Violet. E clar că lui Philip Cantley îi plăcea un tip anume de femei. — Și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-l joci tu? întrebai eu. A, da, spuse cu o licărire în ochi. Se pot face atât de multe cu rolul acela... Dar o să joc ca dublură a ei. Și Christina e o femeie interesantă. E corect, până la urmă, ca Violet să obțină rolul Nora. Vreau să zic că pe mine încă nu mă cunoaște nimeni cu adevărat. O s-o joc și pe Nora într-o zi, zise ea cu atât de multă siguranță încât m-a convins. În acel moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spun eu. În schimb, Hugo remarcă: — Nu ne cunoaștem, Helen. Tocmai ăsta-i șpilul. — Cum ți s-a părut că a mers repetiția azi? îi zise Janey. — A, destul de bine. Nici o hibă majoră. — Helen mi-a spus despre chestia cu Violet. Ai văzut-o cu ochii tăi? zise Janey. Adică, chiar a sărit la ea? Hugo evită în mod vădit să se uite la Helen. Mă gândeam că bârfa care se duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bucur să aud asta. Se întoarse către mine, vrând în mod clar să schimbe subiectul; dar Helen nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
rece și de mohorâtă ca o dimineață de iarnă. — Hazel mi-a spus, sării eu repede înainte ca Oberon să se aplece peste masă și să înceapă s-o strângă pe Titania de gât, că abia așteaptă să joace cu Violet în Casa Păpușilor. Dacă e clar că ea nu e supărată, atunci de ce ar fi oricine altcineva? — Păi, rămâne de văzut dacă lucrurile continuă, nu? zise Helen, cu venin în glas. Vorba aia, acum că și Philip e mort. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]