1,522 matches
-
Imola și la Conservatorul Franz Liszt din Weimar Germania) pentru că din 2000 să își mute catedră de pian la Accademia Europea di Musica (Erba, Italia). Din 1995 locuiește la Florența, unde va deceda în 2005. Fiul său, Pavel Berman este violonist și dirijor. De asemenea pasionat de pictură, Lazăr Berman a fost și un talentat caricaturist. Obișnuia să spună că „o carieră se întâmplă dacă iubești muzică, dar dacă nu se întâmplă, nu fii trist, oricum rămâi cu muzica pe care
Lazar Berman () [Corola-website/Science/311865_a_313194]
-
folclor muzical la Conservatorul din București, devenind șef de catedră. În 1949 înființează Institutul de Folklore și, prin intervenții la Lucrețiu Pătrășcanu, obține clădirea în care să funcționeze institutul. În aceeași perioadă, în cadrul institutului, întemeiază alături de naistul Fănică Luca și violonistul Ion Luca-Bănățeanu, Orchestra „Barbu Lăutaru”. Este directorul Institutului de Folclor până în ianuarie 1950. În 1950, din cauza amiciției cu Lucrețiu Pătrășcanu și a Lenei Constante cu soția ministrului, este arestat și implicat fără vină în procesul Pătrășcanu, fiind condamnat la 15
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935-1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București - între anii 1940 - 1946, a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între 1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală. Boccherini s-a născut în orașul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o vârstă tânără, tatăl său, care era de asemenea violonist și contrabasist, l-a trimis pe Luigi la Romă pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajați de către curtea regală că muzicieni la teatru. În 1761 Boccherini a mers în
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
Compozitorul nu s-a supărat pentru remarcă făcută, dar nu a schimbat nimic ceea ce a dus la concedierea lui. Printre patronii săi, au fost consulul francez Lucien Bonaparte, de asemenea, regele Friedrich Wilhelm ÎI al Prusiei, care era un amator violonist, flautist și un susținător avid al artei. Boccherini a traversat o perioadă grea la moartea patronului său spaniol, a celor două neveste și a fiicelor acestuia, el murind în sărăcie în anul 1805, rămânând în urma lui doi băieți. Linia lui
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
Cirri, născut înaintea lui Boccherini și Haydn. Un virtuoz violoncelist de primă clasa (posibil cel mai împlinit violoncelist din istorie), Boccherini a interpretat adesea repertoriul viorii la violoncel, la înălțime, un talent pe care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniștii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode și Romberg) și este evident în partea de compoziție pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
Iași, efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii . În perioada 1990 - 1991 a lucrat timp de un an că redactor pentru cărți tehnice la Editură “Omnia” din Iași. A fost vicepreședinta "Asociației de prietenie România-Israel"-Fliala Iași, alături de violonistul Bujor Prelipceanu, care îndeplinea funcția de președinte. A lucrat ca inginera la "Societatea de Electricitate" din Haifa, în Israel. Locuiește în Haifa și este cetățean israelian la fel și român. Are 7 nepoți. Pensionara ca inginer constructor de la 1/07
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
(n.1 ianuarie 1911 - 8 mai 2012) a fost un violonist american, de origine evreu polonez. S-a născut la Łódź (Polonia),în acea vreme parte din Imperiul Rus,într-o familie de evrei. Tatăl său se numea Adam Totenberg, iar mama Stanislawa, născută Winawer. Totenberg a fost un copil cu
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
Pierre Monteax la Paris. În anul 1935, Totenberg și-a făcut debutul britanic la Londra și cel american la New York City. Totenberg a fost într-un turneu în America de Sud cu Arthur Rubinstein, respectiv a dat recitaluri comune cu Karol Szymanowski. Violonistul a sustinut numeroase concerte conținând ciclul complet al sonatelor lui Ludwig van Beethoven și toate concertele ale lui Johann Sebastian Bach. Repertoriul sau diversificat cuprinde mai mult de treizeci de concerte. Printre operele muzicale ale compozitorilor contemporani pe care Totenberg
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
a concertat cu numeroase orchestre americane, printre care se pot enumeră New York Philharmonic din New York City, Boston Symphony, Cleveland Orchestră, Minnesota Orchestră din Minneapolis, Indianapolis Symphony Orchestră din Indianapolis, Los Angeles Philharmonic și Washington Symphonies din Washington, D.C.. În Europa, violonistul și-a făcut apariții publice împreună cu orchestre de prestigiu precum din Berlin, a Londrei și din Amsterdam. Totenberg a concertat sub baghetă unor mari dirijori precum Leopold Stokowski, Kubelik, Szell, Rodzinski, Fitelberg, Jochum, Rowicki, Krenz, Monteux, Wit, Steinberg și Golschmann
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
a funcționat ca șef al departamentului de coarde în 1947. În afara activității sale concertistice, Român Totenberg este "Professor of Music" la Boston University, unde a fost decanul "Departamentului de instrumente cu coarde" (conform originalului, [The] String Department) între 1961 - 1978. Violonistul a predat, de asemenea la Peabody Conservatory of Music, Music Academy of the West, Aspen School of Music, Mannes College of Music, precum și la Longy School of Music din Cambridge, Massachusetts, al cărui director a fost între 1978 și 1985
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
al cărui director a fost între 1978 și 1985. Totenberg a murit la vârsta de 101 ani la 8 mai 2012 ]n locuința sa din Newton, Massachusets. Împreună cu soția sa, Melanie Shroder Totenberg (1917 - 1996), care a fost managerul carierei violonistului pentru cinci decenii , violonistul a avut trei fete, Nina, Jill și Amy. Nina Totenberg este jurnalistă a postului de radio Național Public Radio. " Studenți notabili " Yevgeny Kutik , Miră Wang , Daniel Han , Na Sun , Ikuko Mizuno , Marcin Markowicz. În 1983 a
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
fost între 1978 și 1985. Totenberg a murit la vârsta de 101 ani la 8 mai 2012 ]n locuința sa din Newton, Massachusets. Împreună cu soția sa, Melanie Shroder Totenberg (1917 - 1996), care a fost managerul carierei violonistului pentru cinci decenii , violonistul a avut trei fete, Nina, Jill și Amy. Nina Totenberg este jurnalistă a postului de radio Național Public Radio. " Studenți notabili " Yevgeny Kutik , Miră Wang , Daniel Han , Na Sun , Ikuko Mizuno , Marcin Markowicz. În 1983 a fost numit "Artist Teacher
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
(n. 22 mai sau 3 iunie 1841, Iași, Principatul Moldovei — d. 15 aprilie 1924, Iași, România) a fost un compozitor român de muzică de operă, violonist, dirijor, profesor și critic de muzică. descinde dintr-o familie de muzicieni. Tatăl său, Franz Seraphim (Serafim) Caudella (28 decembrie 1812 - 26 decembrie 1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, unde a
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost inițiat în francmasonerie la 3 decembrie 1866 în Loja Steaua României din Iași. Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la școala de muzică, iar între 1892 și 1901
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
Simfoniei a IX-a. Pe baza mărturiei participanților, există sugestii că a fost sub-repetată (au existat doar două repetiții complete). Pe de altă parte, premiera a fost un mare succes. În orice caz, Beethoven nu a fost de vină, ca violonistul Joseph Böhm a reamintit: "Beethoven a regizat piesa însuși, el stătea în fața pupitrului și gesticula furios. Uneori el creștea, alteori scădea până la pământ. Acesta s-a mutat ca și în cazul în care el ar fi vrut să cânte la
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Virgil Tempeanu, președinte, "Liga Culturală" din Fălticeni. După plecarea lui Virgil Tempeanu la Universitatea din Iași, devine președinte. În fotografia alăturată se gaseste somptuoasa să locuința. Aici au fost găzduiți veri la rând, muzicienii Valentin Gheorghiu (pianist) și Ștefan Gheorghiu (violonist). Zinca Țâțos a fost funcționara superioară la Universitatea din Cambridge. Rudă cu familia Millo, l-a primit că oaspete pe folcloristul Constantin Brăiloiu. A donat bibliotecii "Nicolae Beldiceanu" din cadrul Muzeului Orășenesc circa 1000 de volume din literatura engleză, germană și
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
promoția 1916. Din acea perioadă avem o informație din cartea lui Eugen Dimitriu, "Orașul Muzelor": ""De numele lui Leon Bancilă se leaga succesul deplin al elevilor gimnaziului din Fălticeni la concursul Tinerimii Române în mai 1913, la București. Printre ei, violonistul Aurel Mihăilescu, care mai tarziu avea să-i urmeze la catedră lui Ion Chirescu la Liceul "Nicu Gane"; elevul Teodor Țâțos, care a obținut Premiul I cu cunună pe țară, pentru solfegiu. Succesul acesta l-a salvat la matematică, înduplecându
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
(n. 1 ianuarie 1907, Târgu Bujor, Galați, d. 27 iunie 1971, Ploiești) a fost un compozitor, pedagog, dirijor și violonist, animator al vieții culturale ploieștene de la jumătatea secolului trecut. S-a născut la Târgu Bujor, Județul Galați, la 1 ianuarie 1907, fiul unui perceptor, Stamate Vasilescu, și al Anei Nițeanu, profesoară de lucru manual pentru școlile de fete. Era al
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
Primăriei Ploiești (1948-1949) și corul Sindicatului de Învățământ Prahova (1955-1959). Mai amintim și două coruri bisericești. Toate aceste ansambluri corale au fost fondate exclusiv de profesor. Profesorul a fost un pasionat armonizator de coruri clasice și un apreciat pianist și violonist, pe scena Filarmonicii de Stat ploieștene. În alte ocazii, a interpretat piese clasice, alături de fratele său George Vasilescu, director general în Ministerul Transporturilor din acea vreme, și el un talentat violonist amator. Emil Vasilescu, de asemenea, a compus și câteva lieduri
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
pasionat armonizator de coruri clasice și un apreciat pianist și violonist, pe scena Filarmonicii de Stat ploieștene. În alte ocazii, a interpretat piese clasice, alături de fratele său George Vasilescu, director general în Ministerul Transporturilor din acea vreme, și el un talentat violonist amator. Emil Vasilescu, de asemenea, a compus și câteva lieduri pe versurile unor poeți clasici români și străini. Cu două coruri a făcut valoroase transmisii în direct și înregistrări la vechile studiouri ale postului de Radio București, imediat după război
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate, mama ei a murit. A fost crescută de o mamă vitregă care se purta foarte urât cu ea. Talentul muzical îl moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești. Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
casă.”" Și acum versurile "„Dă-mi drumul nevastă-n casă/ C-afară plouă și varsă/ Și mă udă la camasă”" mai sunt fredonate. După acest moment începe fascinanta poveste a interpretei . Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez). În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română, unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu. În 1959 este invitată
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 - 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală. Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]