1,953 matches
-
Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust, ci prin cruzimea veșnicului său prezent: încă o dovadă cât de profund a învățat lecția lui Racine; în sensibilitatea lui proprie s-a operat un izbutit transplant galic. Descendența însă i-a fost asigurată prin unii din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atrage repede atenția. Excesiv de inteligent, e caustic, necruțător, incisiv - nu numai față de monarhie și oamenii vechiului regim, ci mai ales față de miturile și șefii revoluției. Demască pretutindeni patologia misticii revoluționare, distruge sistematic idolii străzii. Pare nihilist, deși e numai un visător al republicii ideale, al republicii alcătuite de intelectuali, în care oamenii liberi schimbă între ei noțiuni clare. Era organic împotriva lui Antonio José de Almeida, căci acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai vrea ca să mor De atâta farmec
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului îl cunoaște când mângâie, lovește și fertilizează pământul arid. Ca și cum ar fi putut să simtă că este observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
orașul era acolo. Mie-mi era rușine să fiu elev - mai ales că mă gândeam că poate să fie și Estella. Cum? Să mă vadă ca școlar, cu coroană pe cap, cu cărți de premii subsuoară? Pe mine, cavalerul romantic, visător și nocturn? Dar sfârșitul șederii mele la Roman a fost întristat. Tatăl meu era acum bolnav. Simțeam o milă și o tristețe - și întîia oară am simțit lumea. Cu ce fericire, înainte de a pleca la Bârlad, i-am dat două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina verilor" (Leconte de Lisle
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nasurilor noastre era că nasul lui Seymour, pornind de la șa, se strâmba vizibil spre dreapta, într-o înclinație suplimentară. Seymour avusese întotdeauna impresia că, prin comparație, nasul meu era patrician. „Înclinarea“fusese dobândită când, odată, cineva din familie făcuse exerciții visătoare de lovire cu o bâtă de baseball în holul vechiului nostru apartament de pe Riverside Drive. După această întâmplare nefericită nasul lui n-a mai putut fi îndreptat. Ura! S-a terminat cu nasul! Mă duc să mă culc. Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
deosebit de delicat. De fapt, Sammler avea Înțelegere pentru tânăr. Wallace pica În categoria Shula. Exista chiar și o asemănare de familie, mai ales la ochi - rotunzi, Întunecați, mari, umplând orbitele mari osoase, capabili să vadă totul, dar ca prin vis, visători, ca drogați. Era un gagiu pervers, spunea Angela. Cu doctorul Cosbie vorbea de sport. Interesul lui Wallace față de acest subiect nu era obișnuit. La el toate interesele erau neobișnuite. Îl apuca o febră sfâșietoare. Cai, fotbal, hochei, baseball. Știa media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Poți să dai locomotiva În leasing la Penn Central sau la B & O. Investițiile În vite și ele primesc Încurajări similare. — Faci deja atâția bani că Îți trebuie reducerile astea? Sammler nu voia să-l conducă pe Feffer la conversații visătoare, exagerări, fantezii, minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era un instinct și un reflex. (O speranță neepuizată?) Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îngheța, ivindu-se împreună cu Sheba din spatele Antoniei Robinson, una dintre femeile de la literatură engleză. Sheba zâmbea și-și dădea cu mâna prin păr. Olărit. Am repetat cuvântul doar pentru mine, încet. Era prea perfect: mi-am și imaginat-o, fecioara visătoare, stând liniștită la roata ei, aducând pe lume, cu mâinile ei, urcioare frumos colorate. Sheba arătă înspre fereastră: — De ce sunt lăsate draperiile? am auzit-o întrebând. Ted Mawson își frecă mâinile nervos: — Oh, zise Antonia, ca să nu se poată uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dormitorul lui Danny într-un cort de circ. Jina a pornit cu mașina pe străzile curățate cu abur din Danville, trecând pe lângă brutărie, pe lângă cinematograful Blockbuster preferat și pe lângă Safeway-ul unde își făcea cumpărăturile aproape în fiecare luni. Ca adolescentă visătoare, ca soție tânără și ambițioasă, ca rafter pe râuri, niciodată n-ar fi crezut c-avea să ajungă într-o suburbie din San Francisco, acolo unde singura culoare recognoscibilă era griul, iar viețile mărginite, dar sofisticate erau în floare. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piatra și cenușiu. Mirosul de pelin era peste tot; un pas, și gleznele Jinei era înțepate de săgețile tufișurilor prolifice de anizantă. Un pas, și începea să plângă. Zach a scuzat-o în față tatălui său, a zis că e „visătoare” și „excesiv de poetică”, dar Jina își dăduse deja seama că pământul ăla era făcut pentru bărbați puternici și tăcuți și femei cu simț practic - oameni care mâncau vacile cărora le dăduseră totuși nume și cartofi care încă mai miroseau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
teamă să nu sufere din nou la despărțire. "E mai usor să pierzi un Richard decât un tată", spunea Diane Lane cu un surâs inconfundabil care m-a făcut pe mai târziu să-i urmăresc cariera întreagă. El, un tânăr visător, isteț dar din lumea de jos a societății franceze, fiu de taximetrist, spera să câștige la cursele de cai, dar avea nevoie de un adult care să parieze în locul său.Așa îl cunoaște pe Marcel, un bătrân care fura din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În toate. Una dintre fotografii Îi reprezenta fața reflectată În oglindă ca și cînd se machia, fără urmă de timiditate. Un chip conștient de faptul că este privit, cu un zîmbet fluturînd pe gura ușor Întredeschisă, ochii voalați, gînditori, privind visători În zare. M-a mai surprins o fotografie de-a ei În halat de casă transparent; fiind făcută În contra luminii, conturul trupului ei se zărea perfect. Ciudată femeie! Oare EL a fotografiat-o sau... ? Trebuie să vedem cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stînga gurii se zăreau niște firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă atunci Îmi lăsase impresia unui temperament de om de afaceri, dar astă-seară - poate dădusem prea mult frîu liber imaginației - chipul lui avea ceva din cel al visătorilor. N-am simțit nici ostilitate, nici Împotrivire, dar nu-mi venea să cred că o fotografie poate ajunge să-mi vorbească. Chipul i se potrivea extrem de bine cu poza luată, de parcă s-ar fi născut să fie imagine pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făcu, oprindu-și pentru o clipă zâmbetul. - De ce mi-ați dat să citesc această carte, iar nu alta? Ați gândit desigur ceva. - Pentru că e cea mai pură poveste de dragoste. Iar dumneavoastră se pare că sunteți un romantic, adică un visător. - Toți suntem romantici sau „visători”, cum spuneți, măcar în zonele noastre de subconștient, domnișoară - ceea ce ne diferențiază este numai dozajul. - Acceptați dozajul zero? - La brute. Râse și trecu de pe scaun pe fotoliul de lângă șemineu deasupra căruia străjuia (totdeauna, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
clipă zâmbetul. - De ce mi-ați dat să citesc această carte, iar nu alta? Ați gândit desigur ceva. - Pentru că e cea mai pură poveste de dragoste. Iar dumneavoastră se pare că sunteți un romantic, adică un visător. - Toți suntem romantici sau „visători”, cum spuneți, măcar în zonele noastre de subconștient, domnișoară - ceea ce ne diferențiază este numai dozajul. - Acceptați dozajul zero? - La brute. Râse și trecu de pe scaun pe fotoliul de lângă șemineu deasupra căruia străjuia (totdeauna, mi s-a părut, într-un echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută până atunci, era visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricâte ar trece peste noi, temeliile ne rămân aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sus - și-ți răspund parcă văile și adâncurile. Aș, ce-mi spui tu, măi Barbă! strigă Sandu vătaful. Iaca, să-ți spuie Iana mea - de pe când am colindat noi munții... — Am fost noi prin multe părți de lume... răspunse Iana visătoare, apropiindu-se de căldura focului. — Am fost, urmă Faliboga. Și câtă pădure și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie cu primejdie... adăogi mai încet vătaful zâmbind, cuprins parcă de-o mare plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre mine, apoi se opri. — Erai la Tomb... Nu, nu la Tombuctu, ci în Egipt, și ți-am adus un frățior. Am luat-o pe genunchi, acoperind-o de sărutări, respirând adânc parfumul părului ei negru și drept, mângâindu-i visător ceafa. Aveam impresia că repet până la cel mai mic amănunt o scenă pe care o mai văzusem de o sută de ori: tata așezat pe pernă, cu sora mea în brațe. — Aveți vreo veste de la Mariam? A răspuns Sara: Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scăzut. Am răspuns pe același ton: — Îi voi spune totul, treptat și cu încetul. Nu-i puteam dezvălui mai înainte existența lui Nur. M-am întors spre prietenul meu. Vocea mea s-a făcut încă și mai slabă și mai visătoare: — Ai băgat de seamă cât ne-am schimbat de la sosirea noastră în această țară? La Fès, n-aș fi vorbit astfel despre soțiile mele, nici măcar cu prietenul meu cel mai apropiat. Dacă aș fi făcut-o, ar fi roșit până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]