2,884 matches
-
Poezie > Afectiune > AȘ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ȘI DE MINE Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să te ascund de tot ce-i rău Să te feresc de viscol și furtună Tot ce ți-e greu să duci, să port doar eu Și când ți-e teamă să mă strângi de mâna Aș vrea să fii iar puștiul cățărat Pe-o margine de vis cutezător Ce alerga spre mine-mbujorat
AŞ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ŞI DE MINE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379034_a_380363]
-
condiție obligatorie.” Vărăreanu Teofana Lavinia, Școala Gimnazială,,Dimitrie Ghica”Comănești - Într-o lucrare de grad I-îndrumător Adrian Jicu Fantasticul acestei povestiri a ales un spațiu mirific, o haltă a CFR-ului, într-o noapte de iarnă cumplită, pe un viscol ucigător, pe drumul spre sat, înaintea Crăciunului. Cei doi, Dor și Dora se întâlnesc în scopul comun de a ajunge acasă, în aceeași noapte deși au de străbătut mulți kilometri prin pădurea cu lupi flămânzi. Reușesc să se ascundă într-
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
Sfinxul. Cam impropriu spus „babe”, căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub soarele strălucitor, iar iarna înfruntând viscolele năprasnice. Puțin mai sus domină „Sfinx-ul” ca un colindător solitar al înălțimilor sterpe, veșnic visător, poet anonim, ca un luceafăr al Bucegilor. De partea cealaltă se află Hotelul Peștera, unde se poate coborî pe traseul turistic marcat, sau mai
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori, când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea cealaltă către
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
fi voit să-i fure-agoniseala. Căci poama sa, nu-i una oarecare, Ci darul sfânt, menit numai fetiei Ce ne-a scăpat de greaua încercare, De-a vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni, l-or veșteji brumare Și viscole din calea veșniciei, La fel cum vremea trece în uitare Înaltul zbor sub plasa coliviei. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Copac cu ramura beteagă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
unde visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole... de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
croindu-și pârtii cu lopețile, pentru că ninsoarea dădea semne clare că va continua. Ningea încă și stratul de nea creștea văzând cu ochii. De mult nu se mai văzuse o iarnă așa și previziunile anunțau ger în următoarele zile și viscol. Din cauza ninsorilor abundente traficul rutier devenise dificil în mai multe regiuni ale țării. Pentru copii însă era o bucurie pe care o gustau din plin. Erau încotoșmănați în haine groase îmblănite, cu căciuli, cizmulițe, mânuși și fulare că abia li
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula, din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
mai suna în cap acel verdict al lui Peter Bucsi: “Credința e-n noi, pui de călugăr...” Și încă mai trăiam clipele petrecute acasă cu umbra Iuliei Thot sub pleoape, o vedeam desculță prin zăpadă și cu părul vâlvoi prin viscolul iernii, îmbrăcată cu rochia ei albă, care-mi amintea, așa cum povestea lumea despre ea, că fusese în ziua nunții, plină de frumusețe și de o veselie stranie: îmi stăruia sub priviri imaginea satului-iad cu omoruri zilnice și cu oribilii bețivi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
zidurile au înghețat de mirare, pe-aceleași trepte urc acum tăcută, dar gândul flămând fruntea ți-o sărută. Este noapte târziu și ninge ca la poli, iar în templul iubirii am slujit apostoli și rămân credincioasă acestei religii, căci de viscole n-au scăpat nici regii. Pașii de pe zăpadă îi fură primăvara, dar cei din suflet pot umple călimara, când gândului flămând i se va face dor, voi scrie poemele pe fruntea unui nor. 5 Ianuarie 2015 - MIT Referință Bibliografică: GÂNDUL
GÂNDUL FLĂMÂND de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381998_a_383327]
-
pun în salbă. Mă prind de iluzii ca de un cârd de miei Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei, Mă lovesc de piatră și încep să sânger Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger. Când un viscol mușcă rama de la geam Întețesc și focul cu tot ce mai am. Merele înroșite de lungi așteptări Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Îmbrățișări / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
să ducă solie la vânt să-i ajute să ningă cernut. Iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când m-am trezit de dimineață și-n geamuri m-am oprit... (O, Doamne, -i un „ocean de alb” pe-afară și e troienit!) ......................................................................................... Ninge, viscol și iar ceață-i peste noi... Greu e traiul deseori și Vara ! Osândiții sorții-noată în noroi Și-asupriți de biruri, mult prea grea povara! Dar românul crede, cât e de sărac, Că veni-va Moșu' cu de toate-n
UFFFF !!! (ÎN LOC DE „BUNĂ”!) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380326_a_381655]
-
a fost între noi doi, Să uit și gesturi, și cuvinte Ce-au transformat soarele-n ploi. Aș face zilnic rugăciuni Și-aș da și ultimul talant, Că mi-ai vândut numai minciuni, La preț de diamant. Mă rog la viscol și îi spun Te ducă și să-ți piardă urma, Pe gândul meu doar sufletu-i stăpân, Azi și întotdeauna! Referință Bibliografică: Încărunțire / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
ÎNCĂRUNȚIRE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380416_a_381745]
-
sunt veci de Crist Cel de-Ametist! prin cer trec vești fulgi de povești: cum Cel Înalt suie învoalt flori și necaz colo-n privaz flori colilìi lebede vii legând în psalmi raiul de dalbi - palat de sfinți grădini cuminți... * viscol de flori trezește-n zori stea și Voivod pentru-un norod abia scăpat din scăpătat mistice veri verzi primăveri și constelații magìi de grații: meniți în șoapte focuri de noapte pentru-un norod scos din năvod acum schilod: Crist-Voievod schimbă-umilinți
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
cale se scurg pe drumuri voievodale și nici măcar nu-s rupți de jale... lumină - unde ești - lumină ? te-ai stins - și noi suntem de vină : din sus de cruce - răstignit Hristos ne mustră - și-i mâhnit E NOAPTE ȘI E VISCOL... e noapte și e viscol și cutremur stau în odaie ca în fund de peșteri prin aer zboară așchiile lumii : s-au pus pe desfăcut nebunii meșteri de frig - nici o ființă nu-ndrăznește să spargă porțile încremenirii sub pleoapă-o
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
voievodale și nici măcar nu-s rupți de jale... lumină - unde ești - lumină ? te-ai stins - și noi suntem de vină : din sus de cruce - răstignit Hristos ne mustră - și-i mâhnit E NOAPTE ȘI E VISCOL... e noapte și e viscol și cutremur stau în odaie ca în fund de peșteri prin aer zboară așchiile lumii : s-au pus pe desfăcut nebunii meșteri de frig - nici o ființă nu-ndrăznește să spargă porțile încremenirii sub pleoapă-o lacrimă îmbobocește : între pustiuri - seacă
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Poezie > Afectiune > MĂ VINDEAI PE-O UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu credeam că iubirea e aceea ce plânge! peste rănile-mi oarbe dezgolite de vânt, prin măceșuri de viscol însetat ca un sânge, mă vindeai pe-o uitare unui bulb de pământ. Nu credeam că iubirea e frumosul ce doare! șei de toamne strivind pe sub nori de cocori, dor tăiat de pelin curs în vin de topoare, mă vindeai
MĂ VINDEAI PE-O UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379334_a_380663]
-
egală cu sine și cu propria-i disperare”- , este marcată de acest balans primejdios al lumii, de jocul secret al luminii și umbrei. Conceptele existenței , - moarte, tristețe, dragoste, fericire, iubire, tinerețe, dezamăgire, dor, prietenie - , sunt trecute prin toate anotimpurile, prin viscole, ploi, furtuni stelare și de nisip, prin ochiul agil al timpului, „Timpul trecerii mele pe Pământ -/tainică Simfonie, / sunetul sufletului meu fără de Hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi..,/ ascultă.., ascultă.., ascultă...” (sunetul sufletului fără de hotar...) prin oglinzile conștiinței (ciobite
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului De veacuri răsare pe dâmb Primăvara-i picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înalță albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teamă de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage dupa el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale Se-naltă-n zarea de lumină
GHIOCELUL de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379430_a_380759]
-
timpul ce-ai primit? Adesea, în stările de reverie, amintirile, o poartă spre țara natală, alinându-i oarecum dorul de cei dragi și de locurile pitorești ale copilăriei: Acasă la mine în suflet, pe pajiștea mea, / Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri / Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri Poeta subliniază cu stilu-i caracteristic drama omului cu evenimentele cruciale ale existenței sale, nașterea și moartea: Ne naștem țipând și
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
istoric literar. În ultimii ani, activitatea sa creativă s-a concen¬trat mai cu seamă pe proza de largă respirație, astfel că au văzut lu¬mi¬na tiparului șase romane având inscripționate pe copertă numele său: Chipul din oglindă, Insula viscolului, Orbul din Muzeul Satului, Inelul de iarbă, Geamănul din oglindă și Răzbunarea gemenellor - apărut cu doar câteva luni în urmă. La braț cu Andromeda este scris după o altă formulă decât ce¬¬lelalte romane. Pe de o parte, dacă până
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. De veacuri răsare pe dâmb Primăvara-i picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înaltă albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teama de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage după el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale Se-naltă-n zarea de lumină
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]