1,808 matches
-
și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al lumii, suveranul de aici dispune de o rezervă uriașă a lichidului nemuririi. Dar lumea revigorată de vitejia lui este din nou asanată de agresorul arhetipal și astfel e timpul ca inițierea să reînceapă pentru fiul de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor, lacul de lapte se află în inima sacrului și este accesibil numai ființelor superioare: „exist
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de inițiat este, în această baladă, de două feluri: frații mai mari trebuie să coboare în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie, fata însemnată la nivel epidermic are puteri asupra mersului planetelor prin consubstanțialitatea ei cu nocturnul. Motivul emblemei astrale este frecvent în basme, mireasa fabuloasă putând chiar prolifera statutul divin printr-o creație permisă omuluinașterea: „«Dacă m-ar lua băiatu de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru cromatica leagănului, mai rară, nu implică atât de mult solaritatea, cât statutul nubil, cunoscută fiind semnificația culorii în „cântecele de basma galbenă”: „Dar în creanga mărului/ Este-un leagăn de fir galben” (SulinaTulcea). Dacă principiul masculin se înscrie dinamicului, vitejiei, femininul ține preponderent de magic; „fata mare prin convorbirea ce o are cu bourul lasă să înțeleagă că deține secretul vieții depline, în același timp sacră și cosmică, că e rădăcina și sămânța vieții și că posedă toate darurile pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
clasificării lui Lazăr Șăineanu, din „ciclul fecioarei războinice”, tipul a cu basmul tip un ochi râde și altul plânge, cu diferența că ajutorul năzdrăvan vine de la o cățea, și nu de la cal. Travestită în flăcău, mezina împăratului depășește probele de vitejie și încercările de demascare a sexului ei, împlinind obligația tatălui de a trimite un fecior la oastea dușmanului său. Situația inițială, a cerinței aparent imposibil de îndeplinit, a fost catalogată de V. I. Propp în Morfologia basmului drept funcția („faptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îndeaproape, sprijinul moral fiind o altă prerogativă a maestrului: „Pe drum, calul îi zise să-și ia inima în dinți și să nu-i fie frică de nimic, orice-ar vedea și orice-ar întâlni, că fără dendrăzneală nu este vitejie”, „- Calule, căluțul meu/ spune: ce să mă fac eu?”. Uneori însă, sfaturile calului nu sunt urmate: „- Stăpâne, să nu cumva să te-agăț’ dă pădurea asta să rupi vo frunză, că e primejdie dă moarte. El nu s-anțăles. A rupt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mănăstirea - Ilfov). Colinda oferă un final deschis, nu aflăm dacă invocarea probelor inițiatice depășite datorită calului l-au făcut pe flăcău să se răzgândească. Semnificația nu trebuie căutată însă în această direcție, contextul liric este creat ca pretext pentru rememorarea vitejiei celor doi. Inițierea, și nu viața cotidiană de după aceasta, stă în primplanul poetic. În alte colinde calul și dansul său magic marchează stadiul intermediar, de trecere, al feciorului: „Sub cetate-n cea livadă/ Junelui bun!/ Joac-un june calul bun;/ Da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și expresie a vitejiei flăcăului, calul dă semn că ritualul s-a încheiat. Stihiile au fost readuse în faza de nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uluitor: ce este cu acei prunci pe care-i omori din fașă sau la câțiva ani după naștere de așa-zisele boli sau de foamete, pur și simplu, foametea care pe unii Îi cruță, pe alții nu?! Mare victorie, mare vitejie să lovești În stânga și În dreapta cu iataganul tău Înroșit, greu de sângele acestor ființe aflate Încă la „granița vieții”, a lucidității, În pragul atâtor frumuseți și miracole, de parcă ai fi un general roman sau grec ce se bate cu oștiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fel de teren fugit iv, folosit ca izlaz a comunei. Între timp bătrânul Gorea a primi t un act de împroprietărire cu 5 hectare teren arabil de la regele Ferdinand, recompensă pentru participarea la primul război mondial și a actelor de vitejie în luptele de la Mărășești și de pe alte câmpuri de luptă. Făceau, deci, 8 hectare și jumătate. Soția lui, Elena, avea un frate la București, profesor doctor Dănilă Gorea care de ținea de la părinți, partea lui, 5 hectare teren arabil pe
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de a-și fi regrupat trupele, deodată s-au văzut înconjurați de tătari și atacați din toate părțile de o deasă ploaie de săgeți. Primii care au intrat în dezordine au fost cumanii, apoi oastea lui Daniel Romanovici, cu toată vitejia acestuia, care nu a părăsit bătălia decât târziu, deși a primit o săgeată în piept, și, în cele din urmă, Matislav de Halici și Kotian. Cu caii bine odihniți, mongolii, ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Vladimirul, ca la 4 martie să ucidă în lupta de pe râul Sit, afluent al Mologăi, pe însuși cneazul Iurie Vsevalodovici. Începând, însă, dezghețul și apele îngreunând drumul spre Novgorod, Batu-khan se îndreaptă, la sfârșitul lunii martie, spre sud-est, unde vitejia locuitorilor din orașul Cozelsc (la sud-vest de Kaluga) l-au ținut în loc șase săptămâni, până la mijlocul lunii mai 1238, și i-au cauzat pierderi considerabile. Cu toate acestea, Batu-khan trece granița dintre țările rusești în Imperiul Cuman și printr-un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
impetuosului asalt mongol. Datorită și trădării rodnenilor, ea a fost cucerită chiar în ziua de 2 Aprilie. A urmat obișnuitul măcel al unui număr de 6.041 de orășeni, cu toată încordarea și rezistența comandanților Lentenk și Herman, care pentru vitejia lor vor fi răsplătiți de către regele Bela al IV-lea, în 27 ianuarie 1243, cu posesiunile Fatateleke (Fata de lângă Dumitra Mare) și Nusfalău din districtul Bistrița, Bachunateleke (Baciuna) și Chegeteleke (de lângă Dăbâca), așezări umane și nu castre de apărare ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mongole, retrase cu Batu-khan și Subotai prin Cluj, Bistrița și pasul Bârgăului spre Moldova, care nu părăsise însă complet Transilvania, și să pună pe frații teutoni Lentenk și Herman în posesia a trei sate, foste ale cetății Dobâca, răsplătind astfel vitejia acestora împotriva tătarilor. Dacă voievodul a venit și când a făcut aceasta, nu știm. Probabil însă că, în timpul anului 1243, încă nimeni nu putea risca o coborâre în podișul acestei țări românești de teama mongolilor. Nu trebuie să uităm că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că de curând se instalase cu toate puterile sale între Nipru și Dunăre teribilul Nogai. Tânărul han al Crimeii, Nogai, sub a cărui dominație vor avea să stea Țările Române dintre Carpați și Dunăre până în decembrie 1299, se distinsese în vitejie și pricepere în timpul luptelor civile dintre tătari, izbucnite în 1251 între Hulagu, hanul Azerbaidjanului și Iranului (1256-1265), fratele lui Monga, și Batu-khan și Berke (1257-1266), hanii Hoardei de Aur. Datorită strânselor sale legături de rudenie la curtea Hoardei de Aur
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Ungariei. Numai un nobil maghiar, Omodeus, a tăiat cu oastea sa așa de mulți dintre ei, încât a putut alege și capetele a zece căpetenii mongole, pe care le-a prezentat regelui. În urma unor asemenea acte, socotite de mare vitejie de către rege, Coroana Ungară a răsplătit secuii din Trascău, refăcându-le cetatea și mutând în ea sediul scaunului de la Turda var - de la 12 km. distanță - cu precizarea că locuitorii de pe valea Arieșului să se refugieze în ea în cazul repetării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ucis și bourul, „plăcându-i locurile a întemeiat orașe pe Moldova la Baia și în alte părți, și făcându-se pecetie voievodală în toată țara a domnit doi ani, cu aprobarea lui Ladislau Cumanul. Pentru a le răsplăti faptele de vitejie, regele a acordat românilor vechi ortodocși „pământ în Maramureș între râurile Mureș și Tisa, locul numit Criș”, unde ei luându-și femei unguroaice din legea latină, trăiesc „până în ziua de azi”. În temeiul celor scrise destul de nebulos în această cronică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care moare Uzbek. Anul 1334, dat ca an al invaziei mongole în Țara Bârsei de către Bertold Spuler, pare să fie mai sigur, el fiind confirmat și de informațiunile documentare culese la Roma și publicate de către Ștefan Pascu. În urma actelor de vitejie săvârșite în îndârjitele lupte de apărare, la care au luat parte toți românii din Transilvania și Maramureș, au fost distinși din nou cu ordine militare și dăruiți cu sate, frații Drag și Dragoș din Bedeu și ruda lor Mihail Bogdan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievodul Țării Românești și nici pe acela a căpitanului regal Dragoș din Bedeu și fiul său, Sas, însărcinați cu misiunea de a elibera Moldova de sub mongoli, în expedițiile din anii 1345 și 1346, și vor lăsa uitării chiar și pe vitejii maramureșeni și transilvăneni, care au fost răsplătiți pentru meritele lor militare prin diplome regale. Însemnările de la Curtea regală din Buda, inserate de către Ioan de Küküllo (Târnave) în cronica sa păstrată astăzi în mai multe variante, scriu că prima a avut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care istoriografia română îl socotește îndoielnic, ni-l arată pe Jurg, cneaz litowski și voievod al Moldovei, stăpân și peste Cetatea Albă. În ultima luptă, Iucaș Litovoi (Lituanul) învinse pe tătari la satul Vlădiceni, pe Nistru, și, drept răsplată pentru vitejia sa, el a fost numit locțiitor al domnului (naniesnic) la Cetatea Albă și dăruit cu un sat, Zubrăuți. Formularul documentului nu prezintă nimic suspect. El este aidoma cu cel dat de Jurg, ca principe de Podolia, bisericii Sf. Maria din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
său, Alexandru, să recucerească Mangopul. Orașul a căzut în mâinile sale, dar nu a putut relua Caffa, bine păzită de turci și tătari. Turcii revin în decembrie, același an, reocupă Mangopul și trec prin sabie pe Alexandru și pe toți vitejii moldoveni. Instaurarea dominației otomane asupra Crimeii a avut mari repercusiuni asupra Moldovei. Astfel, cu forțe preluate de la Hanatul Crimeii, pe al cărui teritoriu a fost deschis un al doilea front în flancul Moldovei, Mahomed al II-lea a izbutit să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
corp de luptători călări din oastea sa, pentru a stăvili înaintarea acesteia spre Suceava, de unde fugise chiar Doamna, la Hotin. „Deși în așteptarea turcilor la Dunăre - scrie Dlugosz - el (Ștefan) nu s-a înspăimântat, ci având o inimă de o vitejie uimitoare și de necrezut, vesel și neobosit, a năvălit fără frică asupra armatei tătarilor și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un sol, deși acesta nu merita. Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează că moldovenii „apucându-se de tătari și pre lesne bătându-i, i-au gonit până la Nistru”, numai. Din relatările lui Dlugosz, însă, se vede clar, că vitejii călări i-au urmărit pe tătari, pentru a scoate prada, până spre Nipru. De aceea, ei nu s-au mai putut întoarce în timp util să participe, alături de cei 12.000 de curteni, la Războieni. O confirmare a acestor informații
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile unor eroi din povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune, după ce au uitat cum mă cheamă, bunicul kennedy. [...] Din păcate, va spune o altă fracțiune a nepoților mei, bunicul kennedy a fost un idiot senil. Nu s-a distins prin vitejie, s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci noi am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în familie vor pune caseta mea pentru invitați și vor zice: acesta este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]