1,600 matches
-
degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe niște noi descoperiri. De câteva din descoperirile mele s-au ocupat alți cercetători; unele poartă numele meu. Un exemplar dintre acestea, (Mc. Dunnough) Eupithecia nabokovi, pe care l-am plesnit Într-o noapte din 1943 pe un geam cu vitralii din reședința Alta a lui James Laughlin În statul Utah, Își are locul său filosofic În spirala tematică Începută Într-o pădure de pe malul râului Oredej pe la 1910 - sau poate chiar mai devreme, pe acel râu din Novaia Zemlia, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o parte ornamentală a tabloului. Uneori Însă apare suspendat la jumătate distanță, un pic cam baroc și totuși În armonie cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
America: , passim. *Andreev, L.N.: Apărarea (Otcitanie): Apostolski, Prohor: Aihenvald, I.I. : Aivazovski, I.K. : Auzul colorat: Bad Kissingen: Bakst, L. (Rozenberg): *Bain, R. Nesbit: Barovo: Băi: *Benois Alexandr: Beaulieu: Berlin: , passim. Biarritz: Bibliographie... vezi Zimmer. Biciclism: Bijuterii, pietre prețioase: , passim vezi și Vitralii. Blok, Aleksandr, Aleksandrovici: Bloodmark, Vivian (anagramă): Bouvier, Mlle: Box vezi Dachsunds. Bunin, Ivan Alekseevici: Burness, Mr.: Butterflies vezi Lepidoptera. Cambridge: Caprifoi (honeysuckle): Casimir (valet): Caterpillars, vezi Greco Catolic și Romano Catolic. Cehov, Anton Pavlovici: Ciukovski, Kornei vezi Korneiciuk. Ciuperci (culesul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
passim. Trenuri: Trainy vezi Dachshunds. Traunbenberg, Rausch von Evgheni Aleksandrovici, baron: Traunbenberg, Nina Dmitrievna, baroneasă născută Nabokov vezi Kolomeițev. Traunbenberg, Iuri Evghenovici, baron: , passim. Trecutul perfect: Țigonov (șofer): Țvetaev Marina: Ustin: Viața emigrației: , passim. Viața literară: Viborg (Vipuri): Vira: , passim. Vitralii: vezi și Auz colorat, Bijuterii și Pavilion. «Volgin»: Volkov (șofer): Vonliarliarski, Dmitri Vladimirovici: Vonliarliarski, Nadejda Dmitrievna născută Nabokov: Wiesbaden: Wimbledon: Wissmann: Zahar (vizitiu): Zimmer Dieter E.: Zina: ............. Coperta IV Vladimir Nabokov (1899-1977), prozator american de origine rusă, autor, printre altele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
culcă pe pat și... A fost ca atunci când i s-a dăruit prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
marii revederi. N-am revenit la Notre-Dame în cele zece zile pe care le-am petrecut de data aceasta în capitala Franței. * Pe primul plan a trecut acum minunea Saint-Suplice-ului, cu cele două turnuri simetric-neidentice, cu crucifixul de lemn și vitraliile sale dominate de cel de deasupra altarului, al Mântuitorului reînviat, de care privirea nu se mai poate desprinde, cu mica piață străjuită de copaci și plină de porumbei, cu o fântână arteziană în mijloc din care se înalță busturile așezate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contraforți. Abia atunci am putut înțelege rolul funcțional în ansamblu al unor versuri ce-mi păruseră sau mi-ar fi părut simple superfetațiuni și excrescențe. Așa cum contempli o catedrală, travee cu travee, amănunțindu-i cu uimire portalurile, ogivele, sculpturile și vitraliile, am contemplat marea construcție poetică a lui Nichita în detaliile ei, vers cu vers. Am înțeles că versurile care m-au izbit sau fermecat erau, cel puțin pentru mine, reperele principale, adică suporții construcției, reliefați mai vizibil sau mai puțin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
templul îmi sugerează că și drama orbului sau a prietenului îndoliat își deține supra-logica și compensarea ei, se întâmplă în baza unui temei și finalități neștiute pentru conștiința mea limitată în act și cunoaștere. Templul îmi spune, prin zidurile și vitraliile sale, prin rezonanțele ritualului ce l-au înveșmântat mereu ca edificiu sacerdotal că resemnările mele eclipsează gestul caritabil care l-am îndreptat spre semenul meu suferind și sunt, la rândul lor, ca stări sufletești tranzitorii, eclipsate de vestea atotprezenței divine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie de făclii: Dusă-n vals o credeai fee, Nu femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-au fluturii-aripioare, Mai ușoare. Și mai iuți în zborul lor. Era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e?” Multe confesiuni sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu perseverență „crucificat” în „geometria” expresiei, asemenea „duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica făptură de om cioplită-n om / Își veșnicește visul pe-un pământesc vitraliu”. Romantismul sensibilității se convertește frecvent în parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective, nu mai puțin de reminiscențe livrești. Unele
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu perseverență „crucificat” în „geometria” expresiei, asemenea „duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica făptură de om cioplită-n om / Își veșnicește visul pe-un pământesc vitraliu”. Romantismul sensibilității se convertește frecvent în parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective, nu mai puțin de reminiscențe livrești. Unele dintre cele mai reprezentative piese fixează priveliști culese în cursul unor călătorii, bunăoară cele din Bruges
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Dumnezeu, în puritatea spirituală, în forța binelui și a iubirii. SCRIERI: Ochi deschis, București, 1974; Fuga statuilor, București, 1979; Nucul dintre două veacuri, Namur (Belgia), 1993; Vă somez, domnule doctor!, Petroșani, 1993; Chipul din oglindă, postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1997; Vitraliile mării, pref. Vasile Val Telceanu, Namur (Belgia), 1997; Confesiunile unui navigator de uscat, Mannheim (Germania), 1998; Insula viscolului, pref. Dumitru Velea, Cluj-Napoca, 2000; Cerul meu de hârtie - My Paper Sky, ed. bilingvă, tr. Mariana Zavati Gardner și John Edward Gardner
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
Pînă să mi vină rîndul la cuvînt, i-am ascultat pe editori. Andi Andrieș a vorbit, ca de obicei, puțin. Ca să încheie cît mai repede, a spus: „N-aș vrea să detaliez valoarea liricii lui Victor Mitocaru cuprinsă în aceste Vitralii”. În gînd l-am întrebat: „oare e ceva de detaliat într-o fasciculă?” Doina Florea a dat și ea drumul unei năzbîtii, povestind că Sergiu Adam i-ar fi atras atenția că „la Bacău trăiește un poet uitat: V.M.” Cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Drept și Filosofie din București, intră în magistratură, de unde trece consilier juridic, apoi șef de serviciu în Ministerul Învățământului, până la pensionare (1967). A debutat în 1924, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic” (semnând A. Lucaci), și editorial cu volumul Vitralii (1967). Poeziile sale confesive, relativ meșteșugite, cu o vagă tentă ironică ce atenuează oarecum imagismul și intimismul gratuit, stau sub zodii multiple, reținând atenția prin voința de plasticitate și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă aptitudine a dialogului
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
cauți ușa, musafir”). De aici și claritatea, eufonia multor versuri, dar și plata sfătoșenie, mediocritatea „frumoasă” a altora. Dincolo de toate, ies în evidență câteva piese, precum Revenind la Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
imensei semnificații a actului creator. Astfel, amenințarea iminentei morți biologice nu îi provoacă poetului stări de anxietate, de depresie, ci, dimpotrivă, o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin Chioralia, „Vitralii”, LCF, 1967, 36; H. Zalis, „Vitralii”, VR, 1967, 11; Matei Alexandrescu, Un dialog cu Constantin Chioralia, R, 1970, 5. G.M.
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
de anxietate, de depresie, ci, dimpotrivă, o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin Chioralia, „Vitralii”, LCF, 1967, 36; H. Zalis, „Vitralii”, VR, 1967, 11; Matei Alexandrescu, Un dialog cu Constantin Chioralia, R, 1970, 5. G.M.
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin Chioralia, „Vitralii”, LCF, 1967, 36; H. Zalis, „Vitralii”, VR, 1967, 11; Matei Alexandrescu, Un dialog cu Constantin Chioralia, R, 1970, 5. G.M.
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
de ospitalitate dar și totul pentru a fi un spațiu al închiderii și al izolării. Întreaga povestire e traversată de un joc între distanță și proximitate și chiar scriitura autorului, de o subtilă ironie folosește distanța față de legenda medievală, de vitraliul declarat ca sursă. Ironia pătrunde și în povestea relatată: într-o legendă ce anunță chiar prin titlu un personaj primitor, acesta e prezentat, la un moment dat, cum își ucide oaspeții (părinții), înfăptuind astfel cel mai neospitalier dintre gesturi. În
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
gol pentru a încălzi lepra celui care se dovedește fi Hristos. Hristos sau diavolul, Flaubert a ezitat, de altfel. Fiindcă în ciorne Flaubert valorifică prezența unui diavol licențios ca o umbră purtată, diavol ce se găsește în trei compartimente ale vitraliului și căruia Langlois nu-i poate găsi o explicație. În ciorne, Flaubert îl plasează pe Iulian în fața unei realități demonice a unui Isus-lepros-ispititor-sodomit, un Isus-diavol. Dacă dispare din versiunea finală, rămân totuși câteva urme din el în imaginile cerbului cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înălțare celestă, este una dintre aceste imagini pioase și bigote despre care doar o poveste poate să dea seama, o poveste pentru un suflet simplu, având această simplitate medievală, trăgându-și forța din culorile de anluminuri și din luminile unui vitraliu de biserică. Alegerea poveștii acestui sfânt puțin cunoscut merită privită mai atent. Viața Sfântului Iulian a apărut târziu printre numeroasele vieți de sfinți cu intenție hagiografică care contribuie, în Evul Mediu, la crearea unui legendar creștin. "Legenda Sfântului Iulian cel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și publicat de către Adolf Tobler 337. Astfel, Acta Sanctorum, culegere de legende și alte manuscrise au propagat această legendă stranie care a reținut atenția lui Flaubert. Legenda i-a interesat pe meșterii sticlari din secolul al XIII-lea, după cum atestă vitraliile din Rouen și din Chartres. Se găsește o interpretare teologică a legendei care vede în această istorie o poveste despre lumină. Într-adevăr, soția lui Julien are numele de Clarice. Ea încarnează o dezbatere privind teologia vigilenței găsită vinovată. Între
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]