3,155 matches
-
de orice. Celălalt bărbat a cărui opinie este prețuită de împăratul Hsien Feng este prințul Kung. Odată, împăratul a recunoscut cu durere față de mine că propriul său talent nici nu se compară cu cel al prințului Kung. Nici ceilalți frați vitregi ai săi, prințul Ts’eng și prințul Ch’un, nu se ridică la înălțimea prințului Kung. Ts’eng e cunoscut ca fiind „un ratat care se crede învingător“, iar Ch’un - „onest, dar nu foarte deștept“. La început, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de leagănul lui Tung Chih. M-am întrebat ce se va întâmpla cu fiica doamnei Yun, prințesa Jung. Aș fi vrut să o pot invita pe copilă să stea la mine o vreme și să petreacă timp cu fratele ei vitreg. An-te-hai mi-a zis că fetei i s-a spus că mama ei a plecat într-o lungă călătorie, iar eunucilor și servitoarelor li s-a poruncit să păstreze secretă moartea doamnei Yun. Fata va afla adevărul în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bucuroasă să aud asta și îmi recapăt speranța. Aștept în grădină până se servește ceaiul, și apoi intru. Mă așez lângă împăratul Hsien Feng. Îi observ și pe ceilalți oaspeți: în afară de prinți, mai sunt prezenți Su Shun și fratele său vitreg, Tuan Hua. De două zile, Su Shun și Tuan Hua fac pregătirile necesare pentru plecarea împăratului la Jehol. Dincolo de ziduri, zgomotul căruțelor se aude permanent. — Am renunțat la Peking deoarece nu am nici o veste de la generalul Sheng Pao! motivează Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decât să se strecoare de aici și să se ascundă. În camera de îmbrăcat a lui Hsien Feng intră Su Shun: — Trebuie să ne grăbim, Majestatea Voastră. O să dureze mai multe zile să ajungem la Jehol. Intră și Tuan, fratele vitreg al lui Su Shun. E un bărbat slab, cu nasul lung și gâtul strâmb, ceea ce-i face capul să stea aplecat într-o parte: — Majestatea Voastră, zice el, iată lista cu lucrurile pe care le-am împachetat pentru dumneavoastră. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în revistă lista regenților, unul câte unul. Chipurile bărbaților îmi sunt clare în minte. Pe lângă Su Shun, sunt învățați care au dobândit cele mai înalte grade academice și miniștri care slujesc de multă vreme la Curte, inclusiv Tuan Hua - fratele vitreg al lui Su Shun, și prințul Yee - un fanfaron care este văr de gradul întâi cu împăratul Hsien Feng și comisar imperial. Chiar dacă știu puține despre ei, știu suficient ca să-mi dau seama că sunt la fel de însetați de putere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dovedească a fi o dezamăgire pentru mine, și voiam să cresc eu însămi un copil, ca să văd dacă aș putea să schimb ceva. Într-un fel, prințesa Jung îmi oferea consolare după pierderea fiului meu. Chiar dacă prințesa Jung era sora vitregă a lui Tung Chih, Curtea nu a vrut să-i permită să locuiască cu mine, decât dacă o adoptam în mod oficial, așa că am facut-o. Ea s-a dovedit a fi demnă de acest lucru. Speriată și timidă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești, cineva să vină să le bată foarte tare clopotul fatalității relației. IATĂ ȚĂRANUL! M-a vizitat fratele meu vitreg, Gheorghe, om de cincizeci și cinci de ani, pe deplin conștient de rolul său în societate, familia lui fiind la țară, în Siliștea-Nouă. Știindu-l țăran, l-am întrebat. Zic: "Ce faci tu, aici, la București?" La care el mi-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
poet, fir-ar al dracului să fie!... ȘERPI PE HÎRTIE Cîntă-mi, zeiță, mânia ce-aprinse pe doi fii ai Ardealului când auziră că tatăl lor și-a desfăcut casa din satul natal și s-a mutat în satul mamei lor vitrege... Pline de șerpi erau scrisorile pe care vântul le aducea și le arunca în noua bătătură a tristului tată... Dragii mei părinți, în primele mele rânduri de scrisoare pe care vi le pot comunica, ne găsim sănătoși, care sănătate vă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat în exprimare, are judecăți despre inteligența tatălui și a mamei vitrege, s-ar părea că se ține la distanță, e ironic, vrea să fie mușcător... citiți însă... ...Tată, nu vă prea supărați că nu v-am scris acum aici unde v-ați mutat, eu v-am scris acolo unde v-ați
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o cantitate deosebită de pitoresc, forme țipătoare, vulgaritate groasă, forme de viață ale unei gândiri înecate în alcool și sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaimă care nu se traduce și nu duce la o hotărâre de a lupta cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prin geamul deschis, în mijlocul zilei de vară, în care el e zguduit de valuri de frig. "Ce faci, țață Joițo, îi faci cămașă?" Tăcere lungă, după care copilul aude vocea mamei: "Cu ce să-l duc, Aristițo?" Pentru ca frații lui vitregi, pe urmă, să-i dea ghionturi prin coaste, că are cămașă nouă, uitând cu toții că el își purta propria cămașă de înmormîntare, și nu fiindcă i se năzărise maică-sii să pună mâna și să cheltuie pentru el, și lor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pus pe bâzâit. După vreun sfert de oră, ăia s-au Întors și au râs de mine că ce, nu știu de glumă? Am zburdat până acasă și n-a aflat nimeni niciodată unde dispăruse elasticul de la chiloții bunicii mele vitrege. A doua zi târguiam de la Titel zgârciuri În valoare de doisprezece lei. Să mă Întorc de unde am plecat: din tufișurile de zmeură, dracii de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al treilea toarnă cu ibricul apă În chiar locul joncțiunii, iar ceea ce rezultă este tradiționala răcoritoare care a intrat și În zicători, mulți dintre vorbitori folosind cuvântul, dar neavând habar ce-ar putea Însemna, cât din pricina amintirii moștenite de la bunica vitregă care Îi aducea În fața ochilor braga și sângele acelui om amestecându-se Într-o băltoacă, mișcându-se lent și lățindu-se Întruna. Târziu, Ectoraș, căruia unii Îi ziceau și Monstrulică, Încerca să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul de metal, cu nituri groase, lângă care se adăpostise bunica sa vitregă ce tânjea, pe atunci, de dorul primului ei soț, dat dispărut pe frontul de Răsărit, de unde nu se mai Întorsese. Acea bunică a lui Ectoraș se resemnase după câțiva ani de așteptare și se dusese, nebănuind ce fel de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la cine s-o afle. Bunica vitregă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la cine s-o afle. Bunica vitregă a lui Ectoraș avea numai șapte ani când, În timpul primului război mondial, familia ei se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase uluitor de limpede glasul unei surori mai mici care anunța, jucându-se cu cioburile de porțelan, că bomba spărsese ulciorul. La Foiște ceștile poposiseră după ce Învățătoarea lui - și așa nefericită că ajunsese din birourile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost să vie el pe lume, Bărbatul s‐ a‐ mbătat anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații Jderi). 3) Țăranul Ile din satul șipote , a cărui mamă a fost jefuită de pământ și de vacă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
meu e călător La copilul meu iubit, Dus în lumea umbrelor Printre aștri rătăcit. Tresar parcă‐ i aud pașii și mă prinde un fior; Mă trezesc și îmi dau seama Că‐ s în lumea viselor. 154 N‐a fost el, vitreg destin, Iartă‐ mă, destul, mi‐ajunge, De durere și de chin, Nu mai am lacrimi a plânge. A destinului mânie Mă doboară de durere; Nu am nici‐ o bucurie Decât să plâng în tăcere. Mângâierea mea de‐acuma, E credința
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-se, din nou, și se grăbi să pornească mai departe, pe drumul spre casă. * * * Era sfârșitul Lunii a Șaptea. Respectând promisiunea pe care o făcuse, Hideyoshi îi cedă castelul și pământurile din Nagahama lui Katsuie, care le dădu fiului său vitreg, Katsutoyo. Katsuie încă nu știa de ce insistase Hideyoshi, la conferința din Kiyosu, să-i dea castelul lui Katsutoyo. Și nici participanții la întrunire, nici populația în general, nu deveniseră bănuitori și nu se gândiseră nici o clipă la ce intenții avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insistase Hideyoshi, la conferința din Kiyosu, să-i dea castelul lui Katsutoyo. Și nici participanții la întrunire, nici populația în general, nu deveniseră bănuitori și nu se gândiseră nici o clipă la ce intenții avusese Hideyoshi. Katsuie mai avea un viu vitreg, pe Katsutoshi, un băiat care urma să împlinească cincisprezece ani în același an. Acei membri ai clanului Shibata cărora le păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și Katsutoyo era atât de rece, nu puteau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, chiar înainte de sfârșitul anului, Hideyoshi se puse în mișcare contra zonei de miazănoapte din Omi. În același timp, din motive necunoscute, Ieyasu se retrase, pe neașteptate, la Hamamatsu. Trecuseră cam zece zile de la întoarcerea lui Inuchiyo la Kitanosho. Fiul vitreg al lui Katsuie, Katsutoyo, care fusese nevoit să rămână la Castelul Takaradera din cauza bolii, își revenise, în sfârșit, și se duse să-și ia rămas bun de la gazda lui. — N-am să vă uit niciodată generozitatea, îi spuse Katsutoyo lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]