34,796 matches
-
de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și sonorităților unui secol mașinist, a procedeelor științifice și gazetărești - îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
filmare. Criticul de gardă a subliniat însă efortul cerut din partea spectatorului și imersiunea la care acesta trebuie să fie gata să se supună, în paralel cu protagonistul. Cronicarul de la British Film Institute preferă panta analitică apelînd la "umanism cinematic". În viziunea sa, toate prestațiile actoricești trebuiau să fie puse la punct brici tocmai pentru că nu e vorba doar de odiseea pacientului și paramedicului, ci și de a pune în valoare umanitatea personajelor secundare (chiar dacă, precizez eu, majoritatea sînt remarcabil de inumane
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
pentru Ion Gheorghe Maurer, făcîndu-le discursurile, înainte de a deveni omul de încredere în același domeniu al lui Ceaușescu, își judecă stăpînii fără cruțare. Sunt mai proști decît el, fac greșeli și sînt capabili de mari ticăloșii, spre deosebire de el, omul marilor viziuni și patriotul de stînga autentic. Dar, mai ales, sprijinitorul culturii. În afară de Dumitru Popescu însuși nimeni nu i-a păstrat o asemenea imagine. În memoriile lui, Nicolae Breban îi concede un rol important, de aliat pe vremea cînd autorul Drumului la
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
independență a criticului și punând în ecuația generală pesimismul și relativismul: "Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărârea se adaptează, în realitate, la date temperamentale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm propriul temperament și se încadrează, așadar, într-o viziune pesimistă și indiferentă, într-un gust sălciu de neant și de cenușe, gust indelebil și ecvație personală, pe care nimic n-o poate stimula; gust determinat, poate la început, de un deficit de viață și de senzația unei morți timpurii
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
de viață și de senzația unei morți timpurii, dar rămas și mai târziu ca însăși formula personalității, în care toate valorile vieții, valori morale și sociale, măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
într-o Crestomație sau Analecte literare, aflată la concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român militant cu moderație pentru drepturile conaționalilor, cărturar cu o vocație științifică foarte diversă și cu o viziune cuprinzătoare asupra trecutului și asupra contemporaneității, călător avid de lumea civilizată, literat și gazetar - biografia sa este prin sine însăși, prin toate sinuozitățile și încercările ei, o mărturie culturală complexă, caracteristică pentru secolul al XIX-lea transilvan. Folosind două latinisme
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
Darmstadt, Köln sau Berlin. "După modelul lui Enescu, am evitat voluntarismul stilistic; pentru Enescu stilul este omul (sau muzica) atunci când se observă pe sine. Ceea ce s-a numit purism stilistic la un moment dat, în ultimele decenii a fost o viziune în eprubetă a stilului, o comportare a artistului (artei), cu șervețelul curat, legat la gât, cu furculița în mâna stângă și cu cuțitul în mâna dreaptă, trăgând cu ochiul la vecinul de vis-a-vis. Lucrurile nu au stat niciodată așa în
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
însă au studiat capodopera florentinului fără ochelarii de cal ai ideilor preconcepute. Păcat, pentru că multe dintre sfaturile lui Machiavelli ar putea fi de mare folos politicienilor de azi. Concluzionează Aurelian Crăiuțu la capătul micii sale incursiuni în învățăturile Principelui: "... în viziunea lui Machiavelli simțul politic (și cel practic) implică, înainte de toate, prudență, înțelegere (a esențialului), intuiție și flexibilitate, împreună cu un bun discernămînt și un acut simț al oportunității, ce combină atenția trează, clarvăzătoare a vulpii cu forța impunătoare și constrîngătoare a
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
simbolice" (aceasta, totuși, ce o fi?!). în fine, nimic din ce se face la U.S. nu este bine. Dacă li se dau burse tinerilor nu e bine, căci ar fi "o conviețuire în contra naturii între inițiativele tandemului Manolescu/Vosganian și viziunile creatoare ale vechilor/învechiților creatori de opinie critică"; dacă sunt premiați și nemembri ai U.S., cum a fost cazul acum cu Dan Sociu, iar nu e bine (,mare deschidere la U.S.R. - poți să fii premiat și dacă nu ești membru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
cărțile unor specialiști precum Silviu Brucan) de o trecere de la socialism la capitalism. De aici, o întreagă confuzie de criterii, un melanj fără cap și coadă între ideile lui Max Weber și cele ale filozofilor postmodernității și, implicit absența unei viziuni coerente în privința viitorului imediat. Imaginarul românilor privind etica muncii în țările occidentale este unul fragmentar și confuz (creionat pe baza "poveștilor" celor care au lucrat "afară" în societăți mai mult sau mai puțin reprezentative, articole de ziar, traducerea unor cărți
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
care din cei doisprezece apostoli era inexistent... Sau poate s-o fi aplecat bietul om după ceva ce îi căzuse sub masă. Oricum, mă opresc la două absurdități dintr-o premisă simplă: filmul este remarcabil de prost, lipsit de orice viziune regizorală, așa că, dacă vă duceți de curiozitate, măcar să vă las plăcerea identificării aberațiilor. Ceea ce mă duce la un alt punct slab al peliculei: insultarea inteligenței spectatorului prin excesiva manie de a ilustra. Un personaj povestește ceva, iar fereastra lîngă care
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de trnscendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acesta sunt, adică o
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile... se trece cu ușurință la sfieli și comicării specifice, gesturi suave sau îndrăznețe, pledoarii plângăreț-masculine. Dexteritatea formală a poetului este un atú, dar poate constitui și un impediment. Când viziunea (înaltă ori minoră) nu susține din interior poemele, acestea devin simple versificări sunătoare, precum în "rimelările" lui Șerban Foarță. Abia în aceste cazuri - iar nu în cele de erotism dezlănțuit - se poate vorbi despre trivialitate, ca formă degradată a facilității
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
în cultură. Miza ei este dinamismul și viteza de reacție. Verso agreează polemica, judecata de valoare, chiar riscantă, atentatele cu argumente, dar nu comerțul cu bădăranii. Verso nu agreează erudiția seacă și bătrînicioasă, care ascunde în discursuri lungi lipsa de viziune și de idei. Verso afirmă că orice introducere are în mod necesar în apropiere o concluzie. Verso crede că politica nu e o ocupație murdară. În ceea ce ar trebui să fie, ea este un fapt de cultură. În fața asaltului "legilor
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
Alina-Alexandra Ionescu, Alexandru (nu Alex!) Ștefănescu și al colaboratorilor lor apropiați: Călin Căliman, Irina Petraș, G.G. Constandache, Henri Zalis, Adrian Mihalache, Victor Scoradeț, Cristina Sârbu, Lucia Hossu-Longin, Claudia-Maria Radu, Laura Poantă (autoarea vignetelor rubricilor), Mircia Dumitrescu (căruia i se datorează viziunea grafică). Revista are un îndepărtat trecut deocheat (la apariție, în 1881, la Iași, era marxistă), dar în prezent este o doamnă respectabilă (cum ne avertizează subtitlul ei, adăugat de Nicolae Breban: Ideea europeană). Dacă ar fi fost abil (cum n-
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea poetică. O viziune ce-i păstrează însă caracterul de exterioritate neasimilabilă, corespondentă narațiunii, anecdotei, sumei de asprimi ale concretului care-i acordă nota intrinsecă. în felul acesta, grotescul nu e numai o marcă a percepției, ci și una a distanțării
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea poetică. O viziune ce-i păstrează însă caracterul de exterioritate neasimilabilă, corespondentă narațiunii, anecdotei, sumei de asprimi ale concretului care-i acordă nota intrinsecă. în felul acesta, grotescul nu e numai o marcă a percepției, ci și una a distanțării morale: "Lovituri de
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
din partea Statelor Unite, Vladimir Tismăneanu a fost unul dintre demolatorii competenți ai regimului comunist din România în întregul său. Tismăneanu a evaluat cu aceeași lipsă de iluzii și regimul dejist și ceaușist, descriind mecanismele luptei pentru putere în PCR cu o viziune de ansamblu pe care foarte puțini au avut-o. Acest politolog, acuzat azi de infiltrare, a desființat printre primii așa-zisa atitudine patriotică a regimului Dej de după moartea lui Stalin. În timp ce în URSS a existat, timp de cîțiva ani, o
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel puțin, la contemplativitate pură, sensul acut și prezent al labilității n-a dus nici la una, nici la alta; nimicind
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
tendința sau dispoziția sa naturală. Echilibrul său numai astfel era satisfăcut și menținut. Mărturia unui contemporan, Dan Petrașincu, e întru totul revelatoare: "Lovinescu era mulțumit de sine însuși. El refuza tot ceea ce l-ar fi putut tulbura sau clinti din viziunea sa de viață, limpede, latină și, în fond, avea o mare aversiune față de asimetriile moderne". Cu o acută conștiință de sine, Lovinescu ținea să arate că e, fără efort, Lovinescu: identitatea sa e născută din destinul său "natural". Tot ce
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
și alte complicații ale culturii apte să-i susțină (prin precedente) cauza, el face poezie pornind de la sine însuși, radiind versuri așa cum un candelabru radiază lumină. Câteva poeme, foarte diferite ca tematică și accent liric, dar la fel de puternice în nucleul viziunii producătoare și în expresia ce o cristalizază și-o susține, dau întreaga măsură a acestui artist, cu momente, nu puține, de geniu verbal: "Ca rinocerul care-atacă trenul/ încerc să trec de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
nu puține, de geniu verbal: "Ca rinocerul care-atacă trenul/ încerc să trec de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul/ s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost văzut plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ și-acum îl țin sub bâta lor pândarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// ŤO hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul/ sau viespea albă ce ucide cai// că d-
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]