1,403 matches
-
care mai pretențioase și mai originale, ca să nu le zic trăsnite! Și într-o bună zi, concursul prietenesc pe care-l dam îndrăgostiților noștri mi-a adus o mică neplăcere. În prima recreație veni la mine Stelian Dinulescu, un băiat voinic și foarte cumsecade. Era dintr-o familie înstărită din provincie și fusese dat la internat, așa că nu ieșea în oraș decât duminica, și atunci numai dacă obținuse note bune în cursul săptămânii. Mă lega multă simpatie de acest coleg, pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și duci la școală la domnul învățător atâtea lemne cât să ardă trei ani și el și școala”. Nebun, nebun, cu dorința de a-și arde existența de-a-ntorsul calului, ultimul coborâtor din spița de acolo a Calimachilor avea o inimă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vorbea destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și m-am pomenit că iese din camera alăturată o fată ca de vreo 18 ani, frumoasă și cam voinică pentru anii ei. M-a întrebat, după ce mi-a răspuns cu "zdravstui-te" la bună-ziua mea, "șo vî felaite”? Am căutat să-i explic dar nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei, spuse, soția unui venusian non-A care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-au mai dorit să mănânce, le-a dat prăjituri, băutură și le-a făcut câte o cafea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am reacționat rapid. Am pus mâna pe o sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele capului. În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cît era posibil ca acest proprietar să fie tocmai familia imperială. Iar Hedrock descoperise că desmințirea nu făcea decît să sporească îndoielile celor ambițioși. Se auzi o bătaie în ușă și intră un tînăr de maximum treizeci și cinci de ani. Era voinic și energic. Făcu ochii mari cînd văzu cum sînt repartizate scaunele în biroul șefului. Hedrock îi spuse: ― Dumneata ești Royan? ― Da. Tînărul se uită întrebător la Triner, dar acesta nu ridică ochii. Hedrock făcu un semn către ornamentul reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ca oliva atică răsădită în Aquitania. Mi se întîmplă să plâng în trei ocazii: 1) Când îmi moare un câine, în realiatate sau în Malte Laurids Brigge; 2) Când, la chef, lăutarii îmi cântă cântecul lui Iancu Jianu și-al voinicilor lui: " Tot ca dânsul de armați Și pe cai încălecați Feciori de lele nebună Care noaptea-n frunză sună." 3) Când murmur cu Grecul, în vreo dimineață, ca și a lui, de sfârșit de noctambulism prin hale: "Oliviers de Céphise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise. Ființa-Furtună ne părăsise. Lumea se îneca în tăcere. Auzeam copita unui cal izbind, departe, pietrele caldarâmului. „Crezi că nu știu de ce n-ai dat, atunci ?“ a reînceput el. „Ești mai voinic decât mine, puteai să dai și tu...“ „Ce tot îndrugi acolo ?“, l-am întrebat (nu știu de ce îmi veniseră în minte Eurigena și ceilalți, plus inverșii lor. Fiecare, ajutat de ceilalți, își construia singur capcane și, ajutat de ceilalți, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și de picioare cu acest zapis... Știa și a plăti. După cum se vede din însemnarea de pe zapis, a plătit până la 1 august 1783 fără nici o amânare... După câțiva pași, călugărul întinde mâna spre o dugheană pitită sub coroana unui frasin voinic: Știi cumva a cui a fost dugheana asta? Nu bănuiesc. A unui brașovean, pe care pe deasupra îl mai și cheamă „Gheorghi Moldovanu”. Și de unde până unde nu mai este a lui? Ascultă ce spune el: „Adecă eu, Gheorghi Moldovanu de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puțin speriați de situație și au reacționat, nici Mihalea nu a stat. Poate că dacă el nu riposta, poate nu se ajungea aici. A-nceput să dea și el, să scape într-un fel. Mihalea nu era o persoană prea voinică. Nici Păun nu e o persoană prea voinică. Deci, tocmai asta e, el a-nceput să se apere. Și asta a fost o greșeală a lui, că a țipat. „Dacă nu țipa, nu-l loveam așa rău. Ne văzuse. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mihalea nu a stat. Poate că dacă el nu riposta, poate nu se ajungea aici. A-nceput să dea și el, să scape într-un fel. Mihalea nu era o persoană prea voinică. Nici Păun nu e o persoană prea voinică. Deci, tocmai asta e, el a-nceput să se apere. Și asta a fost o greșeală a lui, că a țipat. „Dacă nu țipa, nu-l loveam așa rău. Ne văzuse. Păi, asta e problema. I-am zis și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să știți că altă supărare afară de tocmeala noastră nu veți avea.” „Ce știi despre boii moldovenești, fiule?” Aceștia erau renumiți peste granițele țării și foarte căutați, pentru că erau și tare frumoși la înfățișare: cu părul alb-suriu, coarnele frumos arcuite și voinici încât cu greu ajungeai să le pui lanțul în coarne, cum se spune. Cu alte cuvinte, erau o mândrețe de boi. „Mai erau și buni de muncă. <Nu se lăsau pe tânjală> cum s-ar zice. Și acum încotro, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cel puțin pentru moment. Nu făcea un secret din asta și-i trata cu dispreț, fățiș, atât pe bărbații cu care lucra la birou, cât și pe prietenii lui Takamori care veneau în vizită. În adâncul sufletului, visa un bărbat voinic și serios care s-o facă, într-o bună zi, să-i sfârâie călcâiele... dar nu era ea proastă să-i mărturisească fratelui ei așa ceva. Chibzuita Tomoe cheltuia foarte puțin din banii pe care-i câștiga, preferând să-i investească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a dumirit. Chiar în clipa aceea Takamori și-a îndreptat privirile spre intrare și l-a văzut în ușă pe individul cu jachetă, care încercase să-i vândă lui Gaston fotografiile obscene. Nu era singur, ci împreună cu un bărbat voinic, îmbrăcat cu o haină elegantă, aruncată pe umeri. Putea să fie un fost boxer. Priveau din când în când prin ușa de sticlă spre masa lui Takamori și Tomoe. Takamori căuta disperat, din priviri, o altă ieșire. I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fiecare să aibă un câine care să-l apere. Și, probabil, cei care au lansat ideea erau pregătiți s-o exploateze, pentru că în câteva zile toate piețele orașului au fost inundate de câini de toate rasele, care de care mai voinic și mai rău. Când câinii mârâiau și își arătau colții, cei care vroiau să-i cumpere se fereau instinctiv, dar pe urmă tocmai aspectul lor fioros era un argument ca târgul să fie încheiat la prețuri piperate. S-a pornit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bărbatul care a vorbit cu tine. Cum arăta? Sarah își strânse buzele și apoi își făcu de lucru cu o șuviță de păr. Aruncă o privire spre tatăl ei: — Mai în vârstă decât șoferul. La vreo 55-60 de ani. Foarte voinic, fără prea mult păr, sau poate că era tuns foarte scurt, și cu o mustață mică. — Și celălalt? Ridică din umeri: — Mai tânăr. Un pic cam palid. Păr blond. Nu-mi aduc deloc aminte prea multe despre el. — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înmormântării am ascultat în picioare predica preotului. Elsa se afla lângă mine, cu un văl negru brodat care îi atârna pe frunte, și plângea. Nu știu prea bine de ce. Doar pentru că i se părea normal să o facă. Un bărbat voinic cu părul alb apăru de după o coloană și trecu pe lângă mine. Avea cravata de mătase neagră descusută, cu eticheta internă ieșită în afară, pe cămașă. S-a apropiat de microfon și a citit o pagină scrisă de mâna lui. Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]