4,908 matches
-
fragil ca geamul!...Special ai făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit la constatare și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit...S-a ras...S-a... S-a... singură mai mult de-o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apreciat mai ales de către bulgari. Învingătorul, pelivanul, primea drept trofeu un juncan. Gardul trebuia să fie vopsit bleu cu vârfuri albe și cornizele gardului la fel, albe. Cum vopseaua pe bază de ulei fiert se usca greu, am hotărât împreună cu cei doi delegați și cu moș Mitea Anghelov ca autoritățile, adică tot noi, să împărțim gardul pe felii și...la muncă! Într-o singură zi era vopsit de două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe care li le atribuim noi. Îndrăznesc de aceea să afirm că imaginea pe care ne-am format-o asupra clasicității este, în bună măsură, o creație modernă și că la ea au colaborat nu numai ploile, care au spălat vopseaua, și hoții, care au furat podoabele; au colaborat, ce ironie, și romanticii, prin capacitatea lor de a visa între ruine. Mai mult: acum nu ni-i mai putem reprezenta pe antici decât așa! Nu mai putem concepe statuile grecești decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nicăieri jocul nu e mai excitant. Puțin mai târziu, deșertul devine alb din cauza sării, în fața noastră, o baltă și un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e doar o chestiune de zgomot. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unui comerciant evreu: Feslau Leibu. Din 2 magazine care vindeau produse petrolifere 1 aparținea unui comerciant evreu: Brinder Marcu &Fii. Din 2 magazine care vindeau jucării, 1 aparținea unui comerciant evreu: Leibu Solomon Din 2 magazine care vindeau lacuri și vopsele, 1 aparținea comerciantului evreu: Aronescu Samoil. Din 4 magazine care vindeau încălțăminte 1 aparținea comerciantului-meseriaș Goldenberg Iosif. Din 4 brașoveni, 1 era evreu: Neuman Rasela. Din 2 comercianți care exploatau păduri, 1 era evreu:Feslau Leibu, Comercianții evrei mai vindeau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
cam în aceleași cercuri. Eu sosisem din pădure direct în salon. Îmi lipsea până și cunoașterea limbii care se vorbea la București. Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă imprimată cu vopsea galbenă, cum aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ne stăpânim pe noi înșine. Weber începuse de mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de poezii - stăteau abandonate în colțurile casei lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă pentru continuarea reflecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea capul de dulapurile care se ițeau deasupra chiuvetei. De-a lungul anilor, vopseaua de pe dulap se ștersese într-un oval mic, de la grăsimea părului său. Îl iubea cu adevărat. —Daniel? întrebă ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage de la magazinul ăla de unde-și cumpăra vestele alea demodate. Ajunseră la ușa din față. El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca desprinsă din stânga ferestrei și o zgâlțâie puțin, că e ruginită. Până la urmă o deschide și apare cheia de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine să avem și copii, să-i dăm la grădiniță, să învățăm cultura pop din hăinuțele lor (la un moment dat, sigur ne vom sătura s-o învățăm din realitate), să-i învățăm să planteze flori și să dea cu vopsea pe un gard (întotdeauna se găsește un gard), după care să îi dăm la școală, să învățăm iar geografie, istorie, matematică etc., să rămânem, cu alte cuvinte, în contact cu evoluția și cu mai multe dintre fațetele sistemului. În mod
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Legii cultelor și-a băgat dracul coada. În celebrul film A șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
alt nume - „Du-te la ghereta patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu atent. Ochii mi se pironeau întruna pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur, căci lumea nu ar fi suportat o asemenea așteptare dacă ar fi putut să o măsoare. Gîndurile mele iritate reveneau mereu asupra propriei inutilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe gînduri sau care vorbeau ca niște flașnete. Era sătul de el acum, părea supralicitat și plicticos, dar încă se aștepta să eclipseze lucrările celorlalți și se deprimă văzînd alte două lucrări la fel de bune. Acestea prezentau interiorare de bucătării obișnuite. Vopselele erau bine mînuite pentru a reprezenta figuri în relief și spațiul dintre ele, iar profunzimea banală a luminii și aerului era mai rafinată și mai sănătoasă în comparație cu sobrietatea lui monotonă și rigidă. Alte picturi erau interesante prin caracterul lor ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta ar fi doar din prostie, nu în mod deliberat. — E un domn, zise Thaw. Numai să-l cunoști, și te civilizezi. în seara aceea, în tramvai, se simți neobișnuit de conștient de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din față fu deschisă. Cei doi îi urară noapte bună lui Marjory și mamei ei, apoi urcară. Deși Marjory nu-i acordase decît cîteva priviri prietenești și o strîngere de mînă, și-a petrecut tot weekendul curățindu-și petele de vopsea de pe haine și a început să se spele pe dinți înainte de a se culca. Luni stătea cu prietenii lui pe scara clădirii principale, cînd ea trecu rapid pe lîngă ei. El o urmă pînă în holul de la intrare de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
destul de comodă și că ai terminat de curînd o școală privată care se mîndrește că din băncile ei pleacă tinere cu pretenții. Acum ești hăituită de un băiat inteligent și ciudat. E politicos, dar pe haine și în păr are vopsea, respiră greu, iar pielea lui este... hmm... adesea interesantă din punct de vedere medical. Cum ai reacționa? Nu uita, ai fost educat să nu jugnești lumea. Tocmai mă gîndeam la asta, zise Thaw. Și data următoare cînd o să ne întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt aproape orbi, Duncan. Dacă suferă cineva, ăla e Roșcatul. Drummond plecă din cameră și se întoarse cu un tablou în care era pictat el, dînd cu creta un tac, lîngă o masă de biliard. Propti pictura de dulap, luă vopsea și pensule și începu să schimbe poziția și numerele bilelor. Aerul începuse să se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in și terebentină. Din cînd în cînd, Drummond se trăgea în spate și întreba: Ce părere ai, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate. Cînd ajutoarele sosiră în seara aceea, domnul Smail se urcă pe platformă și-i spuse: Mi-e teamă că i-ați rănit sentimentele domnului Rennie. — De ce? — A lucrat enorm de mult la peretele acela. Era mîndru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oamenii și să stea la discuții cu ei la o ceașcă de ceai și sendvișuri. Dar zonele principale fuseseră acoperite, așa că acum putea începe să facă schimbări și să rafineze lucrarea. în fiecare dimineață, paleta lui, curățată și acoperită cu vopsele noi, arăta mai frumoasă ca orice pictură. Cînd se urca spre platformă, aproape regreta că aceste tușe intense în formă de lacrimă îgalben ca de gălbenele și de Neapole, roșu indian și stacojiu, verde smarald și cele două nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amestecate între ele și cu alb, negru sau ocru. Cu toate astea, magia consta în faptul că perii ăștia de porc strînși de un băț, care întindeau noroiul maroniu și uleios, puteau trasa conturul dealurilor pe fundalul zorilor. în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă legătură între mînă, culoare, ochi și tavan. Atunci cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă, dar mintea îi era sătulă să domine ceva atît de șubred ca propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă, dar mintea îi era sătulă să domine ceva atît de șubred ca propria persoană, așa că se simțea fericit cînd urca înapoi, acolo unde vederea, gîndirea, membrele, vopseaua, sentimentele și pensulele erau un set de unelte de care pictura avea nevoie pentru a se împlini. Atunci cînd era extrem de ocupat cu această lucrare pură, era uneori vizitat de fantezii sexuale bizare. Scăpa de ele masturbîndu-se rapid de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O, n-o să-i scrii tu niciodată. Ești prea plin de tine. Dar presupun c-așa ajung oamenii pe lumea asta... și asta nu pentru că tu ai ajuns prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]