KorAP: Find »[drukola/base=votant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...68 >

1,697 matches

Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567

sa ideală pe continuum, astfel încât să-și maximizeze utilitatea. Cel mai frecvent, pentru calculul utilității se utilizează pătratul distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe continuumul ideologic. În sfârșit, cu privire la situația de alegere, Downs (2009) asumă faptul că votanții sunt uniform distribuiți pe continuum, iar regula de alegere este cea a pluralității. În aceste condiții, într-un sistem bipartid, ambele partide vor alege să se apropie de centrul axei, care coincide și cu poziția votantului median (Black, 1958), adică

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
care obține la fel de multe sau chiar mai multe voturi decât orice altă poziție de pe continuum. Motivația unei asemenea mișcări este aceea că, migrând spre centru, partidele nu vor pierde voturile de la extrema proprie, întrucât ele se află mai aproape de acești votanți decât opoziția, însă vor câștiga voturile celor de la centru. Chiar și acceptând că este posibil ca partidele să piardă voturile de la extreme, costul este mai mic decât beneficiul, întrucât cei mai mulți votanți sunt concentrați la centru. Însă în sistemul bipartid, prin

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
extrema proprie, întrucât ele se află mai aproape de acești votanți decât opoziția, însă vor câștiga voturile celor de la centru. Chiar și acceptând că este posibil ca partidele să piardă voturile de la extreme, costul este mai mic decât beneficiul, întrucât cei mai mulți votanți sunt concentrați la centru. Însă în sistemul bipartid, prin apropierea de centru, cele două partide sunt încurajate să își învăluie politicile în ambiguitate, astfel încât acestea să fie atractive atât pentru votanții de la centru, cât și pentru cei de la extreme. Astfel

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
extreme, costul este mai mic decât beneficiul, întrucât cei mai mulți votanți sunt concentrați la centru. Însă în sistemul bipartid, prin apropierea de centru, cele două partide sunt încurajate să își învăluie politicile în ambiguitate, astfel încât acestea să fie atractive atât pentru votanții de la centru, cât și pentru cei de la extreme. Astfel, ele promovează politici din ce în ce mai similare, însă din ce în ce mai ambigue și mai greu de distins una de cealaltă. Dacă distribuția nu este normală, iar cei mai mulți votanți sunt plasați la extreme, atunci partidele nu

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
astfel încât acestea să fie atractive atât pentru votanții de la centru, cât și pentru cei de la extreme. Astfel, ele promovează politici din ce în ce mai similare, însă din ce în ce mai ambigue și mai greu de distins una de cealaltă. Dacă distribuția nu este normală, iar cei mai mulți votanți sunt plasați la extreme, atunci partidele nu se vor apropia de centru, pentru că vor pierde mai multe voturi la extreme decât vor câștiga la centru. Alegând să absenteze, votanții de la extremă pot permite partidului de opoziție să câștige alegerile actuale

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
distins una de cealaltă. Dacă distribuția nu este normală, iar cei mai mulți votanți sunt plasați la extreme, atunci partidele nu se vor apropia de centru, pentru că vor pierde mai multe voturi la extreme decât vor câștiga la centru. Alegând să absenteze, votanții de la extremă pot permite partidului de opoziție să câștige alegerile actuale, dacă astfel pot obliga partidul cel mai apropiat să revină la poziția inițială și să promoveze politicile preferate de ei în ciclul electoral viitor. Însă o astfel de strategie

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
să câștige alegerile actuale, dacă astfel pot obliga partidul cel mai apropiat să revină la poziția inițială și să promoveze politicile preferate de ei în ciclul electoral viitor. Însă o astfel de strategie este viabilă doar în cazul în care votanții sunt interesați de alegerile viitoare. În caz contrar, este irațional pentru aceștia să absenteze, mai ales în condiții de informație perfectă, în care pot distinge perfect între pozițiile partidelor indiferent cât de apropiate devin acestea. Dacă însă există incertitudine, informația

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
între pozițiile partidelor indiferent cât de apropiate devin acestea. Dacă însă există incertitudine, informația nu este perfectă și, în plus, există costuri de informare, atunci probabilitatea ca extremiștii să absenteze la vot crește când partidul se deplasează spre centru, pentru că votanții nu mai pot sesiza așa de ușor diferențele dintre platformele partidelor. Drept consecință, dacă numărul votanților extremiști este mare, partidele pot alege să nu se apropie de centru. În acest caz însă, politicile promovate de partidul câștigător vor fi extremiste

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
dintre platformele partidelor. Drept consecință, dacă numărul votanților extremiști este mare, partidele pot alege să nu se apropie de centru. În acest caz însă, politicile promovate de partidul câștigător vor fi extremiste, democrația va fi instabilă, iar o parte din votanți vor fi nemulțumiți, ceea ce poate avea consecințe grave, mergându-se chiar până la revoluție. Aceste consecințe sunt determinate de faptul că vor rezulta două partide cu platforme radicale și opuse care se vor lupta pentru putere, reușind să își impună viziunea

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
locale ale distribuției votanților. Sistemul va atinge echilibrul atunci când nici un partid nou nu se mai poate forma și când partidele existente nu mai au motivația necesară să își mai modifice poziția. Față de sistemul bipartid, unde partidele propun politici similare, iar votanții au nevoie de alte elemente de distincție între ele în afară de ideologie, în sistemele multipartid rolul ideologiei este unul crescut, date fiind costurile crescute de informare. Datorită faptului că partidele au stimulentele pentru a se diferenția unele de celelalte, ideologia devine

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
distribuției este cauzată de schimbări sociale puternice, cum ar fi o revoluție, sau modificarea condiției unui grup social care nu mai este reprezentat de niciunul dintre cele două partide existente. În al doilea caz, dacă există un număr mare de votanți la una dintre extreme, iar partidul cel mai apropiat de ei migrează spre centru, se poate crea un nou partid de extremă, care nu își propune neapărat să câștige alegerile, ci doar să forțeze partidul care a migrat să se

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
nu întotdeauna toate direcțiile de politici propuse de un partid în campanie pot fi sintetizate printr-o poziție unică pe un singur continuum cum este axa stânga-dreapta. Astfel, un partid poate avea poziții diferite pe diferite dimensiuni. La fel și votanții, motiv pentru care opțiunea de a vota pentru un partid sau altul se face în funcție de media ponderată a pătratului distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe fiecare dintre dimensiuni. Ponderarea dă posibilitatea atribuirii unei importanțe crescute unora dintre

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
dintre poziția partidului și poziția votantului pe fiecare dintre dimensiuni. Ponderarea dă posibilitatea atribuirii unei importanțe crescute unora dintre dimensiuni, spre deosebire de celelalte. O altă modificare importantă la modelul downsian o reprezintă relaxarea asumpției de informație perfectă. Astfel, dacă asumăm că votanții nu mai dețin informație perfectă cu privire la poziția pe care o au partidele în spațiul unisau multidimensional, atunci percepția asupra acestei poziții poate fi privită ca fiind o variabilă aleatoare. Cu alte cuvinte, putem introduce un termen de eroare, cu media

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
asupra acestei poziții poate fi privită ca fiind o variabilă aleatoare. Cu alte cuvinte, putem introduce un termen de eroare, cu media 0, în calculul poziției partidelor și al utilității pe care alegerea fiecăruia dintre partide o produce pentru fiecare votant. O a treia modificare importantă este introducerea ideii de vot probabilistic. O asumpție fundamentală a modelului downsian este aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
0, în calculul poziției partidelor și al utilității pe care alegerea fiecăruia dintre partide o produce pentru fiecare votant. O a treia modificare importantă este introducerea ideii de vot probabilistic. O asumpție fundamentală a modelului downsian este aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât de mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă în viața reală nu toți votanții se prezintă la

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
introducerea ideii de vot probabilistic. O asumpție fundamentală a modelului downsian este aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât de mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă în viața reală nu toți votanții se prezintă la vot, absenteismul devenind o componentă importantă a teoriei despre vot, modelată prin votul probabilistic. Principalele două motive pentru care votanții absentează sunt alienarea și indiferența

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât de mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă în viața reală nu toți votanții se prezintă la vot, absenteismul devenind o componentă importantă a teoriei despre vot, modelată prin votul probabilistic. Principalele două motive pentru care votanții absentează sunt alienarea și indiferența. Alienarea se referă la situația în care votanții consideră că utilitatea obținută

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă în viața reală nu toți votanții se prezintă la vot, absenteismul devenind o componentă importantă a teoriei despre vot, modelată prin votul probabilistic. Principalele două motive pentru care votanții absentează sunt alienarea și indiferența. Alienarea se referă la situația în care votanții consideră că utilitatea obținută chiar și alegând candidatul preferat nu depășește un minim admis, în timp ce indiferența se referă la situația în care diferența de utilitate dintre candidați

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
viața reală nu toți votanții se prezintă la vot, absenteismul devenind o componentă importantă a teoriei despre vot, modelată prin votul probabilistic. Principalele două motive pentru care votanții absentează sunt alienarea și indiferența. Alienarea se referă la situația în care votanții consideră că utilitatea obținută chiar și alegând candidatul preferat nu depășește un minim admis, în timp ce indiferența se referă la situația în care diferența de utilitate dintre candidați nu depășește un minim admis (Enelow și Hinich, 1984, p. 464). Așadar, în

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
utilitatea obținută chiar și alegând candidatul preferat nu depășește un minim admis, în timp ce indiferența se referă la situația în care diferența de utilitate dintre candidați nu depășește un minim admis (Enelow și Hinich, 1984, p. 464). Așadar, în primul caz votanții absentează deoarece nici un partid nu promovează politici care să le aducă un plus de utilitate satisfăcător, în timp ce în al doilea caz votanții absentează întrucât consideră că diferența dintre partide, în termeni de utilitate, nu este suficient de mare pentru a

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
utilitate dintre candidați nu depășește un minim admis (Enelow și Hinich, 1984, p. 464). Așadar, în primul caz votanții absentează deoarece nici un partid nu promovează politici care să le aducă un plus de utilitate satisfăcător, în timp ce în al doilea caz votanții absentează întrucât consideră că diferența dintre partide, în termeni de utilitate, nu este suficient de mare pentru a merita asumarea costurilor asociate votului. Cele două fenomene sunt distincte și se pot produce separat sau împreună. Spre exemplu, în situația în

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
adevărata modificare pe care orice partid concurent ar putea-o face se află undeva între poziția sa pe continuum și poziția statu quoului. Măsura în care partidul poate modifica poziția de statu-quo este numită de Grofman rată de discount. Astfel, votanții nu vor mai alege 60 Teorii și modele ale compeTiției poliTice să voteze cu partidul care are poziția cea mai apropiată de poziția proprie, ci cu partidul care se află cel mai aproape de votant după ce din poziția partidului a fost

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
de Grofman rată de discount. Astfel, votanții nu vor mai alege 60 Teorii și modele ale compeTiției poliTice să voteze cu partidul care are poziția cea mai apropiată de poziția proprie, ci cu partidul care se află cel mai aproape de votant după ce din poziția partidului a fost scăzută poziția statu-quoului, iar rezultatul a fost înmulțit cu rata de discount . Modelele direcționale de competiție electorală Am ales să vorbesc de modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe care ar trebui să o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili să ordoneze perfect alternativele propuse de partide pe un continuum, propunând o altă abordare asupra formării opțiunilor de vot. În modelul direcțional dezvoltat de Matthews (1979), votanții își stabilesc preferințele în funcție de o singură coordonată, și anume direcția preferinței

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili să ordoneze perfect alternativele propuse de partide pe un continuum, propunând o altă abordare asupra formării opțiunilor de vot. În modelul direcțional dezvoltat de Matthews (1979), votanții își stabilesc preferințele în funcție de o singură coordonată, și anume direcția preferinței, ei decizând dacă susțin sau nu o anumită politică. În modelul dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), de acum înainte modelul RM, apare și o a doua coordonată, și

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]