1,129 matches
-
-l roagă să-i cruțe viața, întrucât a fost "rânduită de Dumnezeu să-i fie soție". Fata îi spune că este zâna apelor. Pleacă împreună unde s-a născut băiatul, "că va fi cum va rândui Dumnezeu." c. Motivul fetei vrăjite să fie șarpe poate avea legătură cu "aspectul feminoid pe care-l dobândește șarpele, "animal Yin", epitetul Yin evocând ideea de timp rece, acoperit, de cer ploios, de tot ceea ce e femeiesc și interior" . Pe scara simbolică a bestiarului, șarpele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
golașă cînd o vedeai în lungime și se deschidea în arcade mari într-un fel de hol împrejmuitor în care erau puse mese peste tot" constituie o pauză descriptivă pentru că nu corespunde vreunei treceri temporale în universul reprezentat (de Muntele vrăjit). Pe de altă parte, "După pește a urmat o foarte gustoasă mîncare de carne, cu maioneză, apoi o salată de legume, apoi pui fript, o plăcintă... și, în cele din urmă, brînză și fructe" nu constituie o pauză descriptivă (în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
herab aus tiefen Meeren / Stând fest, und steht noch immerdar, / Die Flucht zum Himmel zu verwehren. / Von innen schlingt ein heimlich Band / Sich um des Reiches Untertanen, / Und Wolken wehn wie Siegesfahnen / Herunter von der Felsenwand. [Palatu-i e vechi și vrăjit, / S-a scufundat din mari adânci, A stat neclintit și stă neîncetat / Să ferece fugă spre cer. / Pe dinăuntru un tainic brâu / Se-nfășoară pe supușii împărăției, / Iar norii pe peretele de stâncă-n jos, / Fâlfâie că steaguri de izbândă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
a simțit confortabil în mediul Universității "Gh. Asachi", mai strict și mai conservator, și de aceea s-a dedicat complet fabuloasei experiențe jurnalistice a Opiniei studențești. E greu de explicat azi de ce presa studențească de atunci era o lume paralelă, vrăjită și amețitoare, o lume în care puteai experimenta, ca nicăieri altundeva în spațiul public românesc, drogul legal al libertății de gândire și de expresie. În atmosfera apăsătoare a propagandei de partid, atotputernică și amenințătoare pentru orice trebuia să treacă proba
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
primejdie?" (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h) "Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!... Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit... Era încremenit de minunat ce se minuna... Ba! frumoasă era,... frumoasă!... Mai frumoasă decât chiar cum ți-ar părea că ar fi să fie Zâna Zorilor... Mai mult nu vreau să zic!..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (i) "Să nu mă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
celui care ar vrea să se culce pe umbra lui... Men in black Vojd. Cuvînt cu rezonanțe magice, grav și tenebros și învăluitor. Articularea lui umple rotund spațiul rostirii, așa cum omul din spatele simbolului cotropește existența interioară și exterioară a celui vrăjit. Lui Stalin îi plăcea să se împăuneze cu titlul de Vojd, Conducătorul, Ghidul suprem, sinonim cu Fűhrer-ul german, Duce-le italian sau spaniolul Caudillo. Și lui Putin începe să i se spună așa de către o anumită parte a presei ruse
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
354-358; Ruja, Valori, 176-178; Cristea, Faptul, 136-140; Doinaș, Lectura, 214-218; Lit. rom. cont., I, 610-614; Raicu, Contemporani, 160-161; Ion Maxim, Poezia lui Mihai Ursachi, CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici, Lit. rom., I, 121-126; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor a o mulțime de scrieri populare obscure, versificator după Iosephus Flavius al unui poem Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului. Arghir umblă prin lume după Ileana cea vrăjită și o găsește după un șir de piedici fabuloase. Narațiunea lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală ci prelucrată după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey) și o certă coloare. În drum spre Neagra-Cetate, Arghir dă de un soi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pestetot. Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund. Piesele lui Lucian Blaga sunt din speța teatrului de poezie și sunt valabile mereu prin imagini, deși preocupările ideologice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de medic Cu ciucuri și lămâița, În orice tâmplărie A doctorii amare. Și bundița că un lan În sat sau la oraș A brazda afânata Picurata cu mărgean. A scânduri noi miroase A spic și câmp bogat Desenat cu ac vrăjit A lacuri de vopsit. Va mirosi țăranul Râde brâul vălurit Geamgiuntotdeauna Ce merge la arăt. Sub sumanul gros de lâna Va mirosi a chiț. Va mirosi a peste Cu flori negre de fântână Șoferul are-n haină Pescarul cel vânjos
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
auzite, dar nu simțite nemijlocit. în această zonă mediană marea avea luciul acela mătăsos, pe care-l produce mîzga subtilă lăsată de balene la suprafața ei, în momentele lor mai liniștite. Da, ne aflam acum în miezul acela de liniște vrăjită, ascuns pare-se în inima oricărui uragan. Și totuși, în depărtare vedeam zbuciumul cercurilor concentrice, vedeam cum se succed grupuri de cîte opt sau zece balene, rotindu-se cu repeziciune, aidoma unor cai de circ în jurul unei arene și înotînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde ne odihnim cugetul în meditativul „Dacă?“ Cînd am străbătut acest drum, o luăm de la început, redevenind mereu prunci, băieți, bărbați, pentru a pune veșnica întrebare: „Dacă?“. Unde e limanul, de la care nu mai ridicăm niciodată ancora? Prin ce eter vrăjit, de care nu se satură nici cei mai osteniți dintre fiii ei, plutește lumea? Unde se-ascunde tatăl copilului găsit? Sufletele noastre sînt ca acei orfani ale căror mame necununate mor, aducîndu-i pe lume; secretul paternității noastre rămîne îngropat în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un creuzet cu aur topit, din care lumina și căldura țîșneau bolborosind. Ahab stătea deoparte, cufundat de multă vreme într-o tăcere vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care a lăsat-o în fața mea. Această frunză era de o frumusețe rară. Imediat, mi-am dat seama că avea încrustat un mesaj îmbietor: URMEAZĂ-MĂ ! Cu emoție și cu puțină reținere, am început să urmez pasărea. Parcă eram vrăjită și simțeam în mersul meu că plutesc. Nu după mult timp, am ajuns în luminișul unei poieni care avea o strălucire aparte, deoarece în mijlocul ei se afla o zână. Aceasta avea părul lung, din raze de soare și pe cap
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
luminișul unei poieni care avea o strălucire aparte, deoarece în mijlocul ei se afla o zână. Aceasta avea părul lung, din raze de soare și pe cap avea o coroană aurie de fructe. Văzând așa frumusețe, rămăsesem fără grai ; parcă eram vrăjită. Sosirea unei păsări pe umărul meu m-a dezmeticit. Zâna cea bună mi-a dăruit niște fructe, apoi a dispărut. În jurul meu, erau doar frunze ruginii, copaci goi și raze de lumină. Parcă toamna ar fi zis : atât e de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
că unele dintre ele înhămate la Carul Mic sau Carul Mare duc cu ele veșnicia!... Vrăjit de muzica lor fermecată am hotărât deodată să cred în stele, imaginându-mă un mag călător printre ele și am rostit aproape inconștient formula vrăjită: «-Opriți planeta, vreau să cobor!...»’’ Cineva mi-a ascultat ruga și iată-mă poposind răzleț printre stele. Cerul pare una cu marea, iar ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a dezis de planeta lui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
înțelepciune ! Brîndușa Cojocaru UNIVERSUL CĂRȚII Cartea este un univers magic, prin care marii visători ai umanității au transmis generațiilor următoare zestrea lor de gânduri și sentimente.Cartea este o lume în așteptare. Când o deschide, cititorul dă viață spiritelor ei vrăjite, iar cartea începe să trăiască. Cartea este un ospăț al gândurilor, la care oricine este poftit. Comoară fără de preț, în care unii își adună cele mai frumoase gânduri și idei, pentru ca alții să le poată citi, Cartea reflectă ca o
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
trecutul, București, 1984; Aurul filmului. Opere evocând prezentul, București, 1987. Ediții: Pavel Dan, Scrieri alese, pref. edit., București, 1956. Traduceri: Carlo Goldoni, Gâlcevile din Chioggia, București, 1957, Războiul, București, 1957; Liliana Bernasconi, Baia măgărușului, București, 1959; Noemi Gil Janeiro, Flacăra vrăjită, București, 1959; Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini, București, 1960; Aldo Nicolaj, Soldatul Piccicò, București, 1960; Guido Aristarco, Cinematografia ca artă. Istoria teoriilor filmului, București, 1965, Utopia cinematografică, pref. trad., București, 1992; Vasco Pratolini, Statornicirea rațiunii, pref. trad., București, 1966; Luigi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
unor resurse vitale. Acest lucru poate duce la pierirea laptelui vacilor sau la distrugerea recoltelor. ș...ț Fermecarea definește elementul opus: desfermecarea. ș...ț În timp ce fermecarea este, de obicei, rezultatul unei puteri Înnăscute (deși există situații În care oamenii exercită vrăjitul prin tehnici), desfermecarea trebuie să fie construită (prin tehnici - n. M.C.) ale ritului sau binecuvântării. ș...ț Vraja, care presupune că acumularea de bogăție s-a făcut prin mijloace vrăjitorești, este mai puțin Întâlnită, dar este bazată pe aceeași idee
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
celui „ales”, apoi flutură steagul (sau ciocul) pe deasupra capului acestuia. Călușarul Începe să danseze din ce În ce mai rapid. Vătaful se uită fix la el, apoi mișcă ritmic steagul sau ciocul deasupra lui și a bolnavului și Îi stropește pe amândoi cu apă vrăjită. La un anumit semn al vătafului, acesta cade inconștient la pământ. Atunci vătaful sparge unul dintre vase și omoară unul dintre puii de găină. În acel moment, bolnavul, ajutat de doi călușari, sare și se ridică de la pământ, ca trezit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sare și se ridică de la pământ, ca trezit din boală. Întreaga secvență este repetată de trei ori. Călușarul prăbușit la pământ, despre care există credința că dă sănătatea lui celui bolnav, este trezit din transă, fie prin stropirea cu apa vrăjită, fie prin repetarea acelorași dansuri, dar În sensul acelor de ceasornic. Persoana vindecată are obligația de a juca Împreună cu călușarii sau de a le asigura hrana pe timpul jocului de Căluș timp de trei ani (G. Kligman, 2000, pp. 105-107). Comentând
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]