4,976 matches
-
existenței omului ca ființă terestră, după cum Dumnezeu în cartea lui Iov care a fost scrisă cam prin anul 1500 î H , ni se spune : El întinde miazănoaptea desupra golului și spânzură pământul pe nimic”. Ioav 26 : 7 Iată deci , cu vreo trei mii de ani înainte ca știința umană să confirme aceasta , Iov a afirmat prin descoperire dumnezeiască că în univers e locul gol , deci nu există aer sau orice altceva , și pământul stă pe nimic , lucruri confirmate de știință ca
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
erau țiganii, care devastau totul. Personal, eu îi consider pe aceștia niște profitori și tâlhari, care n-au fost și nu vor fi niciodată revoluționari, în adevăratul sens al cuvântului. A doua zi am plecat la Ciocănești - o comună la vreo 28 km distanță de Călărași, spre Oltenița. La plecarea din Ciocănești, am avut ocazia să găsesc un autobuz care transporta muncitori de la Oltenița la Constanța-Sud, locul spre care mă îndreptam, de fapt, ca să ajung cât mai repede la Mangalia - orașul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
prag o să-ți vină / S-aibă parce dă ogină,“ ne spune Petru Peța în poezia „Rugă în Banat“. Despre tradiția țăranului bănățean de a recolta porumbul după ce cade bruma vorbește poeta Ana Caia în poezia „La cules de cucurudz“ „Dă vo tri nopț șî giumace, / Cage brumă pă răzoare / [...] / Neamurili șî veșinii / Să adună-n ortășie, / Împrumută cotăriță / Loitre mari pun la coșie.“, iar despre culesul fructelor toamna pentru a face dulceață, compot și răchie, poetul Gheorghiță Brebenar „Șinie o făcut
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
o poezie în grai despre existența sălașelor, locuința de vară a țăranului român. Vara, omul de la sat, se muta la sălaș pentru a lucra pământul și a îngriji de animale. „Mi-amincesc dă taica-moșu / Cum șăgea, propcit în boată, / Când pădza vo doaua noacini “ („La sălaș“), în timp ce poetul Ioan Albu ne amintește într-o poezie de carul cu boi. Superstițiile din lumea satului sunt surprinse de poeta Maria Mândroane în poezia „Cântă șiomvica“, ciovica fiind pasărea ce se presupune că ar anunța
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
de lume pentru o sută de milioane de oameni din șaizeci de țări în timp de șase ani. O revelație pe care Ioan din Patmos nu a avut-o, nu putea să o aibă, când tot Imperiul Roman abia avea vreo zece milioane de oameni ... Acum, venind an de an în România, de 26 de ani, sunt din nou martorul altor , călăreți apocaliptici care s-au năpustit asupra României ca să o sfâșie, să o sfârșească. Comparând cu apocalipsa lui Ioan din
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Acum Norica este din nou cu burtica plină cu pui și tot în camera mea doarme. Se așează la capătul patului, la picioarele mele și acolo doarme, iar puiul său de vreo șapte luni, în partea cealaltă a patului. Noaptea când are nevoie să iasă afară, vine și începe să-și frece boticul de obrazul meu, până mă trezește să-i dau drumul din casă. Cred că până la 1 martie va da
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
povară să uit ce-a fost în fiecare seară, de te-am iubit să nu mă doară.... Iertare de-mi vei cere n-am să-ți dau, noi am trăit, în blestem, în minciună și spui mereu că n-ai vreo vină, ne doare viața împreună.... Vorbele ce mi-ai spus, m-au durut, au săpat în mine... cu dălți; m-ai înșelat, nu mi-a plăcut, din sufletul meu, lacrimi au curs.... Noi am trăit un vis prostesc, a fost
DEZAMĂGIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383908_a_385237]
-
care doamna Rodica mă atenționase să nu uit costumația. Ei bine, mi-am amintit că m-a amuzat atunci, am râs, am făcut și o glumă sau două și... am uitat! După ce am stat amândoi, fiecare pe patul său, îmbufnați vreo cinci minute, am pufnit în râs și am trecut la strângerea lucrurilor. Timpul trecea repede. După vreo jumătate de oră eram, din nou, neliniștiți și iritați. Am plecat să o caut pe doamna Gabriela Maxim, dar din cei puțini întâlniți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
porumb sau lemne. În polatră aveam o firidă în peretele exterior, ca un dulăpior unde lăsam cănile pentru băut apă, sau farfuriile folosite zilnic și ulcica în care țineam tacâmurile. Încă nu se introdusese apă curentă în comună, lucru întâmplat vreo zece ani mai târziu, așa că în ciuda faptului că aveam fântână în curte, apa fiind sălcie, bună doar de adăpat animalele și de udat grădina, trebuia să aducem apa de băut de la niște vecini care ne lăsa să facem acest lucru
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
care să-i asigure stabilitatea. Acești puieți urmau să simbolizeze victoria socialismului prin fructele care erau așteptate în viitor. Blocul nostru avea patru etaje, iar la fiecare etaj erau patru apartamente, așa că în prima duminică s-au adunat cu entuziasm vreo câțiva locatari, dintre care doi au adus chiar hârlețe. Unul era plutonier de miliție, un om gospodar care avea nostalgia satului patriarhal, dar și convingerea că ordinul nu se discută, celălalt era un profesor pensionar care predase limba rusă și
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani, de când îi luaseră lucrurile din casă și îl aruncaseră din ceardac, sub ochii copiilor, Gheorghe Enea era un alt om. Zăcuse vreo două luni la pat după acea căzătură, pesemne zdruncinătura îi afectase rău organele ori, poate, supărarea îl doborâse, pentru că nu vorbea cu nimeni, nu spunea ce-l doare, doar că nu vrea să meargă nicăieri, nu vrea să-l vadă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată. Cu mentă. Cu alune. Îmi aduci ceașca de cafea pe canapea. Fierbinte
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ALEGEREA DRUMULUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului M-am retras discret într-o licărire de gând să nu mă prindă vreo iernatică rotire de vânt. E spațiul larg, încăpător de suflet... Filtreză și aerul viselor, respir curat sentimentul acela... Văd lună, văd soare, văd luceferi, văd cumpăna lucrurilor. M-am retras într-o licărire de gând să mi se hrănească vremea
ALEGEREA DRUMULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383394_a_384723]
-
nici nivelul de cultură nu sunt criterii pentru omenie. O prostituată o ajută, nu din principiu, ci din pură generozitate și compasiune. O bătrână, nazistă până-n rărunchi, îi devine apropiată. 1.700 de evrei au supraviețuit în Berlin din cei vreo 7.000 care au încercat să supraviețuiască în clandestinitate, iar în toată Germania, 7.000 din aproximativ 15.000. Asta înseamnă mii de oameni care au ajutat concret, alte mii care știau de existența acestor „submarine". Când un vânzător îi
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
și interesul tău, și al meu”. Și așa am făcut. La câteva luni după această discuție, Gabi și Dorel au vrut să depună actele pentru plecare. Era o înțelegere de prin 1974-75 între guverne, ca România să permită plecarea a vreo douăzeci de mii de evrei pe an. Era în schimbul acordării Clauzei națiunii celei mai favorizate[15]. Clauza se reînnoia în fiecare an și prețul era, între altele, douăzeci de mii de evrei eliberați. În felul acesta a plecat, în circa
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
adevărate imnuri închinate vieții, descoperi singurul sentiment pe care îl poate avea omul în fața creației divine; acela de smerenie. NT - Ce este arta pentru dumneavoastră, de ce vă place să pictați și ce ne puteți povesti despre începuturile dumneavoastră în artă? VO - Am început să desenez de când eram mică, de la doi, trei ani. În clasa a cincea am vrut să mă duc la pictură. Mă amuza tare mult denumirea aceasta de „arte plastice”. Mă tot întrebam ce legătura ar putea fi între
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
peisaj, o casă, copaci și nu știu ce am mâzgălit eu, însă când mi-a pus nota cinci, m-am supărat și de atunci nu m-am mai dus la cercul de pictură.. NT - Și mama ce a spus că ați renunțat ? VO - Pai, era prea ocupată; era învățătoare și îl avea și pe fratele meu care tocmai se născuse așa că nu cred că a suferit prea mult pentru că am renunțat eu la pictură, fiindcă avea nevoie și de ajutorul meu, să stau
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
a fost bine și dacă ar fi să o iau de la început aș face același lucru. NT - Care sunt temele preferate și cum ați denumi stilul dumneavoastră ? Care sunt în pictura dumneavoastră elementele care credeți că vă reprezintă mai bine? VO - Cred că mă definește peisajul, dar nu pot spune că doar asta aș dori să fac. Eu am debutat cu grafică, cu desen în tuș, ilustrații de carte, tapiserie...Am fost încurajată să lucrez ce îmi place. Aveam o disponibilitate
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
care nu este aleatorie, întâmplătoare, este mai mult gândită, te joci cu albul hârtiei și-l controlezi tu pe el, nu se lasă la voia întâmplării să fuzioneze culorile, să fie o amestecătură de culori. NT - Și ce culori preferați ? VO - Nu știu dacă prefer anumite culori, însa am observat că în pictura mea, predomină - nu știu de ce - oranjul, violeturile, galbenul, albastru... dar dacă este nevoie, firește că pictez și cu verde și cu roșu, depinde de motivul pe care îl
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
nevoie, firește că pictez și cu verde și cu roșu, depinde de motivul pe care îl pictez. NT - A fi pictor, înseamnă în ziua de azi a avea o profesie sau mai degrabă un hobby? Se poate trai din pictură? VO - Nu cred. Eu una, nu aș putea trai doar din pictură, însă nici hobby nu o poți numi, deși din afară poate părea a fi hobby. Eu nu pot spune că sunt pictor de duminică și totuși... Este o pasiune
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
așa deseori trebuie să amâni timpul dedicat picturii. TN - Aveți o mulțime de tablouri în atelier. Dacă ar fi totuși să lăsați din tot ce ați pictat, un singur tablou pentru generațiile viitoare pe care l-ați alege și de ce? VO - Nu-mi dau seama. Pentru că la un moment dat, fiecare tablou te dezamăgește cumva. Când începi să-l pictezi, vezi ceva, vrei să redai ceva, vrei să...și când ai terminat, poate că ești cât de cât mulțumit de el
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
care să ți-o însușești și apoi să o reproduci devenind pictor. Îți însușești tehnica, însă evoluția se produce doar prin lucrul tău. NT - Tablourile pe care le pictați indică o fascinație pentru frumusețea luminii. De când și de unde vine ea? VO - Nu știu.. de la natură, de la frumusețea care te înconjoară. NT - Când simțiți nevoia să pictați și ce ați vrea să înțeleagă și să simtă oamenii privindu-vă picturile? VO - Oricând; bineînțeles mai ales în fața unui motiv care mă stimulează, dar
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
indică o fascinație pentru frumusețea luminii. De când și de unde vine ea? VO - Nu știu.. de la natură, de la frumusețea care te înconjoară. NT - Când simțiți nevoia să pictați și ce ați vrea să înțeleagă și să simtă oamenii privindu-vă picturile? VO - Oricând; bineînțeles mai ales în fața unui motiv care mă stimulează, dar și când sunt obligată să mă risipesc în rutina zilnică, în tot ceea ce este obligatoriu de făcut, mă gândesc ce la ceea ce aș putea picta. NT - Este pictura un
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
motiv care mă stimulează, dar și când sunt obligată să mă risipesc în rutina zilnică, în tot ceea ce este obligatoriu de făcut, mă gândesc ce la ceea ce aș putea picta. NT - Este pictura un refugiu din ceea ce este inconfortabil, neplăcut? VO - Da, probabil este și un refugiu, dar din păcate nu-ți poți lăsa treburile ca să pictezi doar așa, cinci minute. Pentru a picta, am nevoie de liniște interioară, de răgaz, măcar cât să mă pot detașa de tot ceea ce este
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]