1,491 matches
-
moartea care nu mai vine. Cazi întruna, dar pământul izbăvitor, pe care să te risipești ca o meduză roșie, întârzie. Nu mai știi nici măcar încotro cazi, nu știi dacă într- acolo e miezul pământului, un alt miez sau doar un vuiet surd. Acela e abisul sau, mai bine zis, neantul. E greu să definești neantul drept condiție umană. Tocmai în asta constă grozăvia acestei experiențe : nimic nu mai e înăuntrul tău, nici măcar tu însuți nu mai ești acolo. Imaginează-ți : apostolul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei știau cine este. Își lipi urechea de zid, pe un fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul la ureche. Privi în sus, spre Pantocrator, apoi se întoarse încet. Parcă stătea nemișcat și ceilalți se învârteau în jurul lui. Când rotirea lor se înteți, Maca închise ochii, să nu amețească. Când îi redeschise, erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice dezmorțirea, care legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având culoarea sângelui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Institutului Academic și urând prosperitate școalei a căria bănci le părăsesc astăzi. [21 mai 1876] {EminescuOpIX 113} CASA DE DEPUNERI Notița din no. trecut privitoare la Constantin Arion, casierul dosit al Casei de depuneri și consemnațiuni, a fost ecoul unui vuiet public cam exagerat. Neputința de a constata la moment lipsele, repejunea cu care s-a dat ordine autorităților administrative de a-l urmări pe casier, a îmflat acest zgomot întru atâta încît evaluările lipselor acelei case alternau între 10 și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
atât de simțite. În sfârșit în a. D. 1860 ar fi venit Ioan Sandul al III posito. Sub ce împrejurări! Firmele de pe ulița mare ar fi românești. Se deschid camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stânca maiestății. S-ar fi plătit pământul în 90 de ani și nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi. Din școalele poporale ar fi ieșit oameni știutori de carte care rămâneau ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sârbi și și-au mănținut pozițiile, sârbii că au nimicit pe turci. Pîn-acuma ne-au obicinuit a vedea în aceste lupte o zadarnică irosire de putere și sânge omenesc, care nu stă în nici un raport cu succesele dobândite. Paralel cu vuietul armelor decurge acuma campania diplomatică a mediațiunei. În prosceniul acestei campanii vom întîlni desigur pe Rusia și de-aceea credem că sânt interesante {EminescuOpIX 187} combinațiile făcute de jurnalistică asupra ținutei acestui stat. Rusia nu are perspectiva de a câștiga
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de spaimă. Suntem în pozițiune de a afirma, pentru liniștirea acestor temeri, că nici un motiv serios nu le poate justifica până astăzi. Nici poduri pe Dunăre nu se fac, nici o amenințare de trecere nu este; în fine nimic din asemeni vuiete nu este esact. În cât privește incursiunile sălbatece de care poporațiunile noastre se tem, sperăm că guvernul va lua măsuri de pază, cu toate că credem că chiar guvernul otoman va face această pază destul de bine spre a nu lăsa ca pământul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de simțite. În sfârșit, în a. D. 1860 ar fi venit Ioan Sandul al III-lea posito - sub ce împrejurări! Firmele de pe ulița mare ar fi românești. Se deschid camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stânca maiestății. S-ar fi plătit pământul în 90 de ani și nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi. Din școalele poporale ar fi ieșit oameni știutori de carte care rămâneau ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care tu o ai mărit: Noi venim mirarea noastră la mormîntu 'ți a depune, Veacurile ce 'nghit neamuri al tău nume l-au răpit. Este imposibil de esprimat bine prin cuvinte acea impresiune înălțătoare ce te pătrundea la auzirea acelor vuiete. Sunetele clopotelor împreunate cu trăzniturile bubuitoare ale săcălușelor parcurau munții departe - departe, și mult în urmă auzeai clocotind ecourile repețite. Mai adauge la aceste splendida luminație din mănăstire și strălucitoarele focuri aprinse pe piscurile de primprejur: ș-o fericită iluzie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
transformări. 30. (C) După părerea mea, o altă concepție, mai aleasă șimai Înălțătoare, este aceea care Îi consideră pe zei ființe independente și autonome. Așa, de pildă, când Tyndarizii aduc ajutor marinarilor loviți de furtună: «Înfruntând asaltul mării dezlănțuite și vuietul impetuos al vânturilor»2, ei personal nu plutesc pe mare și nu iau parte la pericolele care Îi amenință pe marinari. Apar doar ca salvatori din Înaltul cerurilor. În același chip, și zeii parcurg pe rând când o lume, când
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lagărului „Vapniarca”, materialele urmând a fi depuse într‐un muzeu din Israel, pentru a servi la „clarificarea și precizarea caracterului de luptători evrei antifasciști a foștilor întemnițați de la Vapniarca.” Dar iată și Vapniarca în poezia scrisă de Lebel Moshe: Un vuiet lugubru și aspru / În noapte răsună / Sun t vânturi și geruri ce bat împreună / Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se zbate, se zbate și nu ațipește / Mintea de gând uri mereu frământată, / Stomacul otrăvit de lintea mâncată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se mai zăresc vârfurile, iar altora le-a dispărut și cea mai mică urmă. S-au văzut case noi vârâte în pământ până la o distanță de mai bine de 100 metri. Acest accident trist a fost prevestit locuitorilor printr-un vuiet nădușit ce se auzea de sub pământ, în urma răspândirii zgomotului despre această întâmplare o mulțime de curioși au vizitat locul în ruină, însuși dl prefect al districtului, încunoștiințat de subprefectul plășii respective, a vizitat comuna și a făgăduit multe ajutoare nenorociților
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
memoriei îmi evocă noul aeroport din Montréal, Dorval, dotat cu un lung covor transportor flancat de panouri imense reprezentînd peisaje și meserii tradiționale canadiene, reflectate în gigantice oglinzi și acompaniate de mesaje sonore elocvente: susur de izvoare, bătăi de aripi, vuiet de valuri). Am ales aceste exemple extreme pentru a evidenția ponderea extraordinară a "imperiului semnelor", edificat în univers. Uneori stresante, invadatoare (mesajele publicitare, gadget-urile din cutia poștală), alteori indispensabile (codul rutier, codul lingvistic sau cel gestual), semnele ne introduc
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria și triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria și triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului profet: Și-am văzut cerul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imediat după 1 decembrie. Atunci ar fi ceva veselie și pe poporul acesta și ar avea timp omul să meargă odihnit, chiar la câte un parastas. Doamne, cât de limbareț am devenit așa deodată, fără să iau seama la imensul vuiet de schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa, Traian Băsescu I-ul trage cu mâna sa proprie clopotele, că vrea schimbarea Constituției, zice el vorbă mare, cu una care să consolideze Parlamentul, rânjind apoi spre cei „care au pus botul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dinaintea sa. Deodată plesnetul ploii nu se mai auzi, nu se mai auziră nici pașii femeii și doar ceva ca o neliniște i se strecură în tot corpul. O cuprinse frica și de abia atunci auzi cu o acuitate extraordinară vuietul acela imens, al apelor ce se rostogoleau în întunecime, chiar lângă picioarele sale. Ochii de acum obișnuiți cu întunericul deosebi ca o întindere alburie apele care cuprinseseră șesul, ici și colo se vedeau ca niște umbre întunecate bușteni, căpițe de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
putere creatoare? Căci tot ceea ce vine automat e fără rânduială, pe când ordinea și buna orânduială se face numai cu artă. Dar spune-mi, oare în lucrurile de pe lângă noi, care se fac așa zicând automatic, nu vedem noi multă neorânduială, mult vuiet și tulburare? Și nu zic de acel fapt întâmplat automat, ci de un lucru făcut de cineva, însă fără vreo artă. De exemplu: fie bunăoară lemne și pietre, fie și var grămădite toate la un loc; apoi apucându-se un
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
varii (la Novalis, Hölderlin, Carducci, Stefan George, Paul Claudel), imnul tinde, pretutindeni, spre atipic și monumental. Suveran pe ste "murmure" (zice Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stele, Ploi de toamnă Ploi de toamnă; și așa mai departe. În dublete ca acestea, poeta, tălmăcitoare a propriilor ei vise, decantează și propune sensuri; oniricul acesta diurn cu interstiții de jurnal intim (oniric diferit de gravele visuri philippidiene "în vuietul vremii") ține de imaginarul cuiva la care primează tensiunea secundei. Dacă în genere visul de noapte ocupă (potrivit analiștilor) un sfert din somnul individului, la Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând, acreditând și inițiind în aventuri imaginare. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
secolului al XVIII-lea, la fel ca și colapsul de pe Wall Street din 1929, în memoria noastră. 3) Marea Criză din 1929-1933. Cea mai importantă turbulență din secolul XX, terminată prin haos economic generalizat la nivelul tuturor Țărilor occidentale dezvoltate. Vuietul anilor ’20 a reprezentat un moment de creștere și prosperitate pe Wall Street și Main Street și s-a încheiat cu Marea Criză din octombrie 1929. Marea Depresie care a urmat a creat 13 milioane de șomeri în America. Două mii
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
la întrebarea inaugurală din Hamlet: „Cine-i acolo?”, întrebarea finală din Orbii: „Cine ești?” înscrie în spațiul teatrului realitatea efectivă a unei prezențe a cărei natură e indecisă: orbii aud zgomotul unor pași, foșnetul frunzelor uscate purtate de vânt sau vuietul mării? Ce vede copilul care și-a întors capul către locul de unde vin zgomotele? Ceva invizibil se află acolo, în mijlocul lor, dar acest ceva (sau cineva) nu le spune cine este, cum arată, nimeni nu răspunde rugăminții bătrânei oarbe: „Fie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]