1,144 matches
-
samănă, prin ele însele, cu personajele. Numele de Veta e potrivit cu o matroană, Zița cu o femeiușcă sprințară. Caragiale recurge la sugestie pentru realizarea acestui principiu. Astfel, un Trahanache sugerează senilitatea și decrepitudinea, cuplul Farfuride Brânzovenescu dă ideea de inferioritate, vulgaritate și lichelism; Nae Ipingescu profesii lucrative, inferioare, imbecilitate; Cațavencu demagogie; Agamiță Dandanache ramolismentul cronic. G. Ibrăileanu justifică această problemă a numelor proprii în opera unui scriitor: ea face parte din numeroasele procedee ale artistului. De aceea: „...în opera lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
existență nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară și de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
deci talentați, dar și năbădăioși!) sunt, în sine, exemplare și au dus la recunoașterea internațională a calității muncii lor, ci despre altceva. Despre ceva care lipsește din ce în ce mai mult publicului cultivat ieșean, care încă mai supraviețuiește în oceanul de kitsch și vulgaritate, de violență și obscenitate (la propriu și la figurat) în care ne îneacă zilnic mass-media comercială, isterizată de rating și bani; ar trebui, prin urmare, cred, să mai vorbim și despre autenticele evenimente culturale la care suntem martori. Iată unul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creației poetice în vremuri de restriște ("la ce bun poeții în timpuri nevrednice?" se întreba Holderlin), condamnată la o comunicare ezoterică, destinată celor puțini și aleși. De
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
urmează oare? Trăim periculos, într-o atmosferă saturată de violență și teamă, de agresivitatea tipică pentru subdezvoltați și în confuzia valorilor care a fost întotdeauna premergătoare epocilor dominate de autoritarism și conflict. Cum deschizi televizorul, hiene împroșcând ură, orori și vulgaritate te sufocă pur și simplu. Există semeni de-ai noștri, mai puțin atinși de efectul civilizator al educației sau al culturii, care își fac un titlu de glorie din animalitatea lor stridentă. Fotbaliști care răcnesc manele la chiolhanul de după evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prelecțiune populară decât de disecție profesionistă, am regăsit perspective și puncte comune cu autorul, dar, evident, nu acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bani ai soțului, ne-au pus gratis la curent, pe mine și pe soția mea, cu adevăratele știri, cele care fac deliciul și care frământă lumea "personalităților culturale" adunate în feluritele "forumuri" ale primarului. Ce știri? Taifunul devastator al mitocăniei, vulgarității, prostiei și manipulării reunite sub blazonul inocent de "monden" și care ne sunt zilnic răsturnate în cap de tabloide și de televiziunile comerciale. Cum m-am supradocumentat cu această ocazie, simt nevoia să mai las temele grave și vă spun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sfert de salar! Lectură plăcută!" 7 aprilie 2011 Astăzi se împlinesc cei o sută de ani de la nașterea lui Emil Cioran care fac ca anul 2011 să fie, pentru iubitorii filosofiei, ai eseului și aforismului, "anul Cioran". În tsunamiul de vulgaritate agresivă pe care mass-media românească ni-l livrează zilnic, o astfel de știre nu putea fi asumată decât, inevitabil, pe linia faptului divers. Aflăm deci, de peste tot, că ieri, 7 aprilie, Cioran a fost scos la mezat și că un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de exprimare orală și scrisă. Stimați participanți, mă adresez dumneavoastră și pe această cale, cu mesajul cultivării limbii, în sensul de a-i respecta structura, expresivitatea, armonia și muzicalitatea, atât prin elemente prozodice, cât și printr-un vocabular ales, înlăturând vulgaritățile, manierismele (limba de lemn), aceasta fiind o îndatorire cetățenească și patriotică din punct de vedere al românității, nu numai a specialiștilor în domeniu, ci a tuturor celor care, într-un fel sau altul iau parte la dezvoltarea vieții spirituale românești
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fabulos dăm de scene de un realism poznaș. Gerilă, Ochilă și celelalte monstruozități ale basmului se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului Roș ca dascălii în gazdă la ciobotarul din Fălticeni. Vorbirea împăratului Roș e de o grasă vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu continuă, cum nu s-ar părea, spiritul lui Maiorescu. b. G. Ibrăileanu n-a scris decât puțină critică propriu-zisă, și aceeadespre autorii preferați. Stilul ei vorbit, repezit, o face neatractivă. Impresia primă e a unei oarecare vulgarități în expresie, a lipsei de fineță. Și dimpotrivă, fineța e calitatea dominantă a criticului. Lipsit de darul de a sugera prin cuvânt impresia și de o suficientă cultură pentru a încadra faptul în serii istorice și de a-i da
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oficiali ai teatrului. Ei sunt azi uitați. Dar Zaharia Bârsan mai colectează succese teatrale cu Trandafirii roșii, poveste zaharată, deși decentă, a unui Zefir care își sacrifică sângele spre a înroși trandafirii destinați unei Liane. Îl imită mai târziu, cu vulgarități, I. C. Aslan în Odinioară. MIHAIL SORBUL Piesa lui Mihail Sorbul care a stârnit la întîiele reprezentații o vie discuție e comedia tragică Patima roșie, remarcabilă prin siguranța tehnică, repeziciunea acțiunii, simplificarea personificației. Sunt numai cinci eroi (Sbilț, Castriș, Rudy, Tofana
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sticle, precum și cu un pivnicer (Jocaste), un "maître d'hotel" (Antoine), un șef bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a lui Constantin Zippa, crescător de cai pur-sînge, căruia iapa nu i-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Autorul înțelege să-l compună din aceleași stenograme. Gh. Brăescu a scris și foarte simpatice Amintiri în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puteri ascensionale, muză vizionaristă, hrănită cu sublimități. A treia este muza omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propriu, poezia erotică a lui Bolintineanu nu este pentru că ea nu părăsește niciodată zona suavității. Momentul suprem În idila bolintineană este Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului, citate de G. Călinescu ca dovezi de vulgaritate, sînt nevinovate gesturi, Înecate dealtfel Într-un val de lumină și acoperite de mai multe straturi de roze și crini. Trivială cu adevărat este imaginea prea convențională a iubirii, stupidă este lipsa de imaginație a versului. Dacă lăsăm chestiunea valorii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care îi sacrifică, lui, fecioria. Neobișnuit cu astfel de gesturi, agronomul reacționează stângaci, simțindu-se numaidecât dator s-o iubească. Dar tot îndrăzneața femeie e cea care-l consolează, luându-i capul în mâini, într-o scenă de o crasă vulgaritate. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple; de acum n-o să te mai doară...", glăsuiește fosta fecioară, la finele partidei de sex, mărturisindu-i că se îndrăgostise de el mai de mult, chiar de când venise la minister, ca dactilografă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
febr. 1939: "Popea [...] Totul devine oficial. Trebuie limitat urgent"; 23 iun. 1939: Popea (spaimă dacă vreau să o alung). Mă înduioșez"; 10 iulie 1939: "Popea scrie absolut gol și fără interes"; " Popea tace de o săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o limbă ridicol de împestrițată, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citiți, de pildă, minunata O lacună... Prostia aceasta, lipsa de cultură, mahalagismul aces-ta, Caragiale ni le arată și sub haina bogăției. În Five o'clock, barbaria și vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfășură într-un palat luxos, plin de obiecte de artă scumpe. Mai mult decât oricare alta, această schiță ne arată cât e de ușor să-ți asimilezi partea materială a civilizației, dar cât e de greu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aceasta fără grijă, căci sunt convins că pentru el aceasta nu e un blam. Să mă explic în ce constă răutatea lui Caragiale. Pe Caragiale, în opera sa cu caracter social, nu-l inspiră decât răul. Muza sa este răutatea, vulgaritatea și prostia contemporanilor săi. Și nu că vede lucrurile mai rele decât sunt, dar el nu vede decât răul. În opera sa socială el n-a zugrăvit decât stupiditatea omenească. Dar se va zice: "Așa e societatea pe care a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Galeongiul�, �evreul� etc. Respect�ndu?? i regulă de a nu l? să nici un atac f? r? r? spuns, Iorga a deschis proceduri legale �mpotriva c�torva dintre autorii acestor def? im? ri10. Un asemenea r? zboi al vorbelor, a c? rui vulgaritate a fost pe m? sura inutilit?? îi lui, este instructiv. Deoarece ?? rile acestea nu ofereau imigra? iei �posibilit?? i nelimitate�, b?? țină? îi au v? zut prea mul? i str? ini trec�nd sub form? de armate, refugia? i sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dar �l interesau numai rela? iile platonice cu ele122. Iorga era auster ? i modest �n gusturi ? i �n stilul de via?? pe care o ducea ? i putea fi spurcat la gur? �n compania b? rba? ilor, de? i (că latin tradi? ional) nu tolera vulgaritatea �n prezen? a femeilor 123. Era �ntotdeauna protocolar ? i rezervat �n public. Nu ap? rea niciodat? �n fă? a musafirilor �n pijama. �ntruc�ț nu a avut o copil? rie normal? , poate c? adultul Iorga �ncerca zadarnic s? recupereze o copil? rie de care nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rom�nesc! �. Iorga era convins c? nouă literatur? trebuia s? zugr? veasc? armonia organic? a vie? îi satului ? i s? evite subiectele referitoare la �odioasele� oră? e ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, �mirosul pestilen? ial� al acestora ? i �vulgaritatea locuitorilor mahalalelor� cu �accentele lor oribile� nu puteau constitui izvorul de inspiră? ie al unui asemenea român. El credea c? literatura nu trebuie s? se concentreze asupra �zbaterilor sau a pl? cerilor fiin? elor umane patetice ? i nefericite� sau asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]