1,945 matches
-
militară și cel mai înalt în caftan și fes. Martha se cutremură și spuse: — îi detest pe negri - nu beau nici o tărie, doar limonadă. Ei bine, eu îi ador, zise Libby curajoasă. Cred că sînt încîntători. Iar senatorul Sennacherib bea whisky cu litrul. — Ce nu suport e aerul nesuferit de superioritate al lui Multan, observă Odin. Știu că i-am vîndut și biciuit strămoșii, ceea ce demonstrează că sîntem răi, dar nu demonstrează că el e prea bun. — Ăla e Multan? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de peisajul acela nepământean, întins cât ține imaginarul. O greață bruscă le amesteca atunci toate organele interne, și, înnebuniți de tristețea de a nu fi decât oameni, și nu zei sau demoni de coșmar, goleau fără să răsufle paharele cu whisky, tequila sau absint, întindeau mâinile și-și umezeau degetele între pulpele negreselor și roșcatelor, se prăbușeau cu capul pe mesele din împletitură de bambus... Timp de zece ani, Albinosul cumpără străzi întregi din French Quarter: pub-uri, saloane de jazz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa încît ieșise din culcuș goală-goluță, mergând în patru labe ca o fiară, până ce maică-sa o sugrumase cu șorțul de bucătărie. Timp de zece ani aproape, pe câmpurile de bumbac din nord și în basements umplute cu aburi de whisky (din '33 alambicurile erau în legalitate și epoca gangsterilor intra în declin), oamenii se adunaseră, stând pe vine și fumând sau pilind, în jurul unuia care mai aducea o poveste despre Știutori, membrii sectei celei noi care începea să se-ntindă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
devreme. Linia Hibiya e extraordinar de aglomerată. Plus că trebuia să arunc și o privire peste treburile care s-au rezolvat în lipsa mea. Cadourile? Genul de suveniruri pe care le iei atunci când mergi într-o excursie peste ocean: Old Parr (whisky), bucățele de carne de vită uscată. Din păcate, după atac, toate astea mi-au fost confiscate de către polițiști. Într-o mână le aveam pe astea și în celaltă o mapă. Metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început să vorbesc mult fară rost. Când spun ceva, familia fuge de mine. Și înainte mai aveam astfel de tendințe, însă acum e mai grav. Am început să beau mai mult. Înainte mă delectam cu sake, după atac beau numai whisky. Golesc o sticlă de doi litri într-o săptămână. Beau de unul singur. Nu pot să dorm. De aceea îmi vărs amarul bând whisky. Beau, mă culc, la 02.00 mă trezesc să mă duc la baie. Adorm pe la 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
grav. Am început să beau mai mult. Înainte mă delectam cu sake, după atac beau numai whisky. Golesc o sticlă de doi litri într-o săptămână. Beau de unul singur. Nu pot să dorm. De aceea îmi vărs amarul bând whisky. Beau, mă culc, la 02.00 mă trezesc să mă duc la baie. Adorm pe la 20:00 și, la ora aceea, mă trezesc brusc. Pe la 03.30 încep să visez. Mereu aceleași vis. Merg pe undeva și cineva se lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ți-e mai degrabă sete decât foame. -Așa e. -Mai cu seamă nu apă: ai nevoie de o băutură care să aibă gust. Nu un gust care să izbească, precum cafeaua, nici unul care să obosească, precum sucul de fructe. Un whisky te-ar termina, căci numai ce te-ai trezit. -Diagnostic imparabil. -Există o soluție perfectă: o licoare ce-ți va alina setea și-ți va da bucurie și tonus, va răspunde chemării palatului și te va exalta, îți va ușura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
salonul era vizibil din stradă. Sigrid mută frapiera în bucătărie. -La ce oră începem? întrebă ea. -La unsprezece dimineața. Acesta e cusurul șampaniei: nu e bună imediat ce te ridici din pat. -Ai încercat deja? -Da, la fel ca vinul și whisky, vodca și berea: nu merge. -Bere dimineața? De ce ai încercat un lucru așa de îngrozitor? -Ai dreptate, e cea mai rea. Am făcut-o din admirație pentru Bukowski care se trezea încă adânc îmbibat și care obișnuia să bea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un rest de zăpadă murdară, schiurile reveneau în pivniță și tata spunea la cină, azi nu mai există eschimoși, urmașii lor trăiesc la fel ca noi, locuiesc în case, se hrănesc cu corned beef din conserve și beau prea mult whisky, pe care-l obțin în schimbul pieilor de focă din care se fac ghiozdane, cum aveam și eu unul. Vtc "V" Adăpătoareatc "Adăpătoarea" Din zăpadă se ivi o nouă priveliște, nuanțe verzi, argiloase, sclipind de umezeală și eu stăteam la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ori, singură sau se asocia cu soțiile altor jucători de curling; ele povesteau despre călătorii sau despre bijuteriile pe care le primiseră în dar, povesteau ca să treacă sub tăcere ce știa toată lumea, că bărbații lor stăteau seara la bar, beau whisky și aveau prietene. Gaston D. o cazase pe a lui chiar în hotelul vecin, ceea ce a dat naștere unei simpatii deosebite față de soția sa și chiar unei oarecari critici rostite cu mâna la gură cu privire la Gaston D., ceea ce tata nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o pojghiță de gheață care nu se mai topi nici la aperitiv - gestul oferit de Hackler cercului de prieteni ai tatei - când le fu servit în pahare grele de cristal, ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi trebuit să ne aparțină covoarele de mătase și nu lui Hackler, care a apărut în cele din urmă, după ce am așteptat o jumătate de oră. Purta un costum și cravată, ținea în mână un pahar de cristal cu whisky și se îndreptă greoi înspre fotoliul postat ca un tron în fața peretelui pe care atârna o pictură în ulei reprezentând lacul din pădure. Nu ne salutase, se dusese pur și simplu la fotoliul acela și se lăsase să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hackler pus pe cea mai înaltă clădire, să devină vizibilă de departe, căci întregul areal de la fosta casă țărănească și până jos la așezământul băilor îi aparținea unui singur bărbat și ăla strângea între degete paharul de cristal de parcă măcar whisky-ul i-ar fi conferit apartenența la acela cercuri unde se bea scotch din pahare grele. Se pare că alcoolul nu-l lăsa să simtă atât de acut durerea pricinuită de respingerea lui, a lui, care reușise, doar ajunsese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fost niște bijuterii. Jucam peste tot și era frigul dracului, România începuse să fie doar a lui Ceaușescu, dar ne așteptau prim-secretarii cu tot ce aveau și puteau, erau chefuri puternice și participa și Marcela cu dârzenie (îi plăceau whisky-ul și mâncarea bună), se retrăgea într-un târziu și se încingea apoi o caterincă de mai mare dragul. Nu a refuzat nici un turneu, juca oriunde, îi plăcea la nebunie să urce pe scenă, oricât de amărâtă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv, mă îndeamnă iute cu un whisky și sporovăim apoi vrute și nevrute, despre toate cele, ce mai e pe la Național, ce mai face ăla, dar ălălalt. Probabil că vorbea ca să se asigure că nu a chemat pe unul care o luase razna, probabil așa i-au spus unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să auzim crainica spunând american. Pentru că asta însemna: nu de aici, de acolo, de unde veneau lamele de ras pentru caietul meu de dictări și postul de radio străin pentru tata. Acolo vedeai o porție de dramă și un pahar cu whisky la câteva minute și o casă mai lungă decât toate intrările noastre A, B, C și D la un loc. Povestea asta americană le plăcea tuturor. Strada era pustie, toți se strângeau în apartamente și-și puneau o singură întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ieșirea din aeroport. După ieșire, venea America. Iar când vine America, există întotdeauna speranță, așa se zice. Eu însă nu prea aveam încredere și tata avea palmele umede. Domnul Sanowsky s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stomac, iar în cap la fel. Știam că și tata simțea un gol în stomac și tare ar fi dorit să nu se scoale. În camera de alături, domnul Sanowsky tocmai își turnase un pahar de ceva. Recunoșteam totdeauna mirosul. Whisky, o porcărie care-mi făcea greață. Tata a ieșit fără zgomot din cameră. Afară, domnul Sanowsky l-a salutat scurt. Aveau vocile mai groase ca de obicei. Voci de dimineață. După cinci minute, tata a venit înapoi, dezbrăcat până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele mele, altfel te pierzi și, acasă, bătrâna Sanowsky are să-mi spargă sticla de whisky în scăfârlie”. Pe cât am putut, am încercat eu să nu mă dezlipesc de călcâiele lui, însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi dădusem silința, câțiva metri mai încolo tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-am atins scopul într-o oarecare măsură. Și America... nu e ce îmi imaginasem.” „Ce îți imaginaseși?” a întrebat doamna Sanowsky. „Ce v-ați imaginat și voi.” „Ești sigur?” a întrebat Toni. „Eu mi-am imaginat un ocean de whisky.” „Nu cred. Asta a venit după.” „După, înainte, cine mai știe?” „Tocmai”, a făcut doamna Sanowsky. „Ai deja bilete de avion?” a vrut Toni să afle. „Da, le-am cumpărat ieri. Cu banii de ajutor pe o lună.” A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o treabă pentru americanii leneși și pentru negri.” Tata a răspuns: „N-are nici o legătură cu spălatul vaselor.” „Teodorescule, problema cu limba engleză nu-i așa importantă. Se rezolvă cu timpul. Uite-mă pe mine, cu capul meu plin de whisky și tot am reușit mai mult sau mai puțin s-o învăț.” „Da, văd. Însă nu știu ce aș putea face aici.” „Și băiatul, el ce o să devină acolo? Vreun nenorocit de lingău? Sau are să numere vitele într-un colhoz, sau are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi, la o adică, și eu. Iar din Bronx nu ieși viu, decât dacă nu arăți că ți-e frică. Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
i-a venit să spună că ar fi mai mult decât bucuros să se mute. Tom s-a așezat jos, întinzându-se atât de aproape de mine încât aproape că îmi atingea fața. Respirația lui, caldă, dar nu neplăcută, mirosea a whisky, Guinness și țigări. Tocmai mi-am adus aminte, a spus fără să mai fie nevoie. E vorba de Judy. Vrea să vorbească cu tine. —De ce? Abia dacă ne cunoaștem. Voia să vorbiți despre Lee. —Lee? —Și Claire. —Lee și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]