1,925 matches
-
ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata de gunoi și bău o gură de spirt. Avu efectul unui pahar de whisky cu prietenii, dar gustul era atît de respingător, că turnă restul în pachetul cu vată și-l aruncă în foc. Izbucni pe coș în sus, într-o flacără care-i trezi satisfacții. CAPITOLUL 28. Lucrarea Peste două săptămîni și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru a-l dezmierda, spuse Thaw. își odihni capul pe umărul ei și mîinile îi prinseră jumătate din fese. — Nu mă mai atinge, Duncan. — Scuze, zise el, și se duse la o masă cu băuturi, își umplu un pahar cu whisky pe care îl bău forțat, ca și cum ar fi fost un medicament. Avea un gust oribil. Cuvintele „Nu mă atinge, Duncan“ răsunau în centrul ființei lui. Nu le putea suporta, dar erau în centrul lui. își umplu și bău un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un vechi prieten de-al meu - Jimmy Macfee - îl știu de cînd era copil. Acum îmi e client și cazul lui merită... — Ei, ei, ei! zise Gilchrist vesel. Aici sîntem la distracție, nu la lucru. Ce doriți să beți? Un whisky la fel de mare ca al dumneavoastră, zise Macfee. — Și eu la fel, spuse Lanark. Gilchrist comandă. Macfee era atras de domnișoara Maheen, care își întoarcea capul la intervale regulate, zîmbind fiecăruia pe rînd. De ce nu bei? o întrebă el cînd zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd zîmbetul ei de-o clipă i se adresă. — Nu bea, spuse Pettigrew neprietenos. — Dar nu-i dai voie să vorbească singură? zise Macfee. — N-are nevoie. — Ce, ești bărbatul ei? insistă Macfee. Pettigrew își goli cu răceală paharul de whisky și zise: — Cu ce vă ocupați? — Sînt producător. Produc motocase, spuse Macfee mîndru. Și locuiesc într-una din ele. — Producătorii de motocase nu sînt adevărați producători, zise Pettigrew. Tata a fost un adevărat producător. îi respect pe producători. Dumneata lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de față. Dacă doriți o fotografie, secretara domnului Gilchrist vă poate da una. Regret că soția mea nu e aici să vă ofere niște răcoritoare mai tari, dar veți găsi o sticlă de coniac și o jumătate de sticlă de whisky pe măsuța de la telefon, în hol. Consumați-le după cum doriți. Domnul Gilchrist vă va duce cu mașina în oraș. Toți se ridicară în picioare. Sludden îi conduse pe Gilchrist și pe jurnaliști. Doamna căruntă oftă și zise: — Comunicarea cu presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delegați și vorbeau în grupuri mici, liniștite. Fetele în stacojiu dădeau o notă vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie de sticlă din apropierea canapelei se aflau teancuri de broșuri pe care scria PROGRAMUL ADUNĂRII. Lanark luă una și o deschise. Citi o scrisoare din partea lui Trevor Weems care le ura bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
militară și cel mai înalt în caftan și fes. Martha se cutremură și spuse: — îi detest pe negri - nu beau nici o tărie, doar limonadă. Ei bine, eu îi ador, zise Libby curajoasă. Cred că sînt încîntători. Iar senatorul Sennacherib bea whisky cu litrul. — Ce nu suport e aerul nesuferit de superioritate al lui Multan, observă Odin. Știu că i-am vîndut și biciuit strămoșii, ceea ce demonstrează că sîntem răi, dar nu demonstrează că el e prea bun. — Ăla e Multan? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar cu apă. ― N-am nimic împotrivă cu condiția să vi-l aducă doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Morfină. Ultima fiolă. Râse amar: Mai degrabă ți-aș oferi un ochi... Î făcu injecția apoi se ridică: Și cu asta basta! Let's go! Scarlat își aprinse o țigară. ― Imediat, să-și facă efectul... Aș bea un butoi de whisky! Florence îl privea pe Raul Ionescu cu ochi umezi. Erau ochii din tinerețe, de un albastru adânc, safire mici scânteietoare tăiate în formă de migdală. " Ce copil nebun! Cum îi scapără privirea! N-aș fi zis că e morfinoman. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa, mobila, parchetul... Bătrânul ridică privirea. Fața avea o expresie încordată. ― Ascultați! Îi aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul are halucinații, gândi sculptorul. Nu se auzea nimic. De-aș avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie să-mi imaginez ceva care-mi face plăcere, gândi Melania Lupii, scotocind în fundul pungii după o fondantă. Am să-mi schimb toată garderoba. Lucruri sobre, distinse, nu prea multe. Vizavi de Leonida se lucrează admirabil... Am să plec întîi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur ordonat și himeric, în egală măsură. Prin el, banda desenată intră sub zodia capodoperei și oferă secolului XX nu doar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
geniului său, trecut cu vederea în favoarea întâmplărilor ciudate ce îi răpeau, periodic, din sânul colțului lor de Arcadie. Pentru căpitanul Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în care vechiul său whisky se odihnea ca pe fundul unui acvariu miniatural. Nu există plăcere mai mare, reflecta adeseori Haddock atunci când rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă care se întinde luni și ani de-a rândul, fără ca nici un nor să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Propria sa imagine i se înfățișa în nuanțe sepia, ca fragmentul dintr-un album de familie pe care îl răsfoia din ce în ce mai rar. Ceea ce rămânea, după aceste exerciții de melancolie, era pofta arzândă ce se stingea doar după ce câteva pahare de whisky din cel mai vechi erau băute pe nerăsuflate. Pentru Tournesol, fericirea însemna, în oricare dintre aceste dupăamiezi calme și nesfârșite, bucuria de a întârzia între retortele și firele alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul lui Tournesol răzbăteau, cu exactitatea unui metronom, ecourile micilor explozii ce anunțau că profesorul era
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin. Și doar câteva exclamații modeste, în care se mai puteau ghici urmele ectoplasmelor atât de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun. Niciodată adormit, Tintin contempla fețele acestui peisaj care nu încetează să îl fascineze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încercările anilor din urmă, să lăsăm în urmă portul din care pleacă spre larg nava care îi adăpostește pe Tintin și pe prietenii săi, să lăsăm în urmă zilele lungi ale traversării, zile în care căpitanul Haddock cercetează selecția de whisky-uri a barului, iar bunul Tournesol calculează febril, înnegrind un alt carnet, să lăsăm în urmă amintirile lui Tintin despre această aventură în care viitorul omenirii i s-a arătat, să lăsăm în urmă truda de valuri și de pes
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl preceda, scriitorul trăia fericit clipele de glorie în care își juca rolul de star hollywoodian. Dacă nu ar fi scris, ar fi fost un actor remarcabil. Măsurându-l în ceasurile pe care le petrecuseră împreună, în jurul unor sticle de whisky, Corto resimțea prezența voinței devoratoare și sinucigașă despre care nu știa niciodată unde îl va duce cu adevărat. Știi, când te văd alături de mine, luptând și scriind despre un război care nici măcar nu este al nostru, îmi vine în minte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
De-a lungul anilor învățase să tălmăcească semnele desfășurării evenimentelor, iar crimele răsunătoare de ambele părți, oricare ar fi fost circumstanțele, erau un avertisment sigur al unor probleme serioase. Se întinse spre minibar. Cu un pahar și o sticlă de whisky în miniatură, se așeză la birou și începu să privească pe fereastră. Văzu un bărbat ieșind din magazinul luminat cu neon de peste drum. Cărând o pungă subțire, de plastic: înăuntru, o sticlă cu lapte, poate și un borcan cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răspunde. Își imagina ce și-ar spune unul altuia, dacă și-ar cere iertare pentru ce a făcut sau dacă ar aștepta ca ea să-și ceară iertare pentru că a plecat la Ierusalim. Maggie stătu nemișcată și mai bău un whisky și jumătate, în timp ce cuvintele lui Edward de acum două zile, pe care i le aruncase în bucătăria apartamentului lor din Washington, îi jucau în creier. Avea oare dreptate, fugea ea de fiecare dată și nu acorda suficient timp lucrurilor pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arheologice. Admiratorii săi - și dușmanii - spun că a adunat o colecție foarte importantă, o gamă largă de obiecte vechi de mii de ani. Toate au o trăsătură comună: confirmă continuitatea evreilor pe acest teritoriu... Maggie desfăcu o altă sticlă de whisky în miniatură. Poate era doar o coincidență: Guttman și Nour erau amândoi arheologi, amândoi naționaliști, uciși amândoi într-un interval de douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de linie. Aici faceți plata. Maggie îi mulțumi, după care deschise portiera. Înainte să iasă, se întoarse către el, punându-i o întrebare scurtă: Bem ceva? Nu obișnuia să bea, își dădu ea seama. Se purta atât de atent cu whisky-ul și cu apa, de parcă ar fi fost niște lichide rare și prețioase care trebuiau mai degrabă observate, decât consumate. Stilul ei - dai pe gât și comanzi altul - părea pur și simplu necivilizat în comparație cu al lui. Deci care-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]