1,547 matches
-
Editura Minerva, București, 1998, p. 158. 2 Idem, p. 7. 3 Idem, pp. 10-11: "[...] anecdota măruntă poate fi ridicată la o semnificație apreciabilă prin valoarea sa psihologică: și, purificată de toate reziduurile prin impersonalizare, poate fi înălțată la demnitatea faptelor zămislite sub semnul neclintit al esteticului". 4 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în E. Lovinescu, Bizu, ediție îngrijită, prefață și note de Marian Papahagi, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974, p. 8. Pornind de la observația călinesciană potrivit căreia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai mare sărind în apărarea primei greșeli”. Subiectele prelegerilor Fericitului Augustin sunt mereu actuale. Ilustrăm această metodă, îmbinată cu: explicația, povestirea, argumentarea, problematizarea etc., cu textul care prezintă chenoza Mântuitorului: „Hristos s-a născut dintr-o mamă, chiar dacă aceasta a zămislit fără să fi fost atinsă de bărbat și a rămas mereu neprihănită, (...) deși logodită cu un teslar. Astfel, El a stins orice urmă de trufie legată de noblețea sângelui. S-a născut în orașul Betleem, atât de mic între toate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Dănești, împreună cu soția sa, preoteasa. ....Exemplarul pe care ți-l dau, va fi fost ori pe cruce, ori chiar pe mormînt... Să-l păstrezi cu sfințenie, întotdeauna, deoarece el este singura zestre menită să-ți îndreptățescă mîndria că te-au zămislit Eugenia și cu Costache Buraga. Fie ca tihna mereu să domnească în sînul familiei tale! Și pe pagina a doua... Lasă urechilor sarcina prinderii fermecătorului zvon al cuvintelor din ,,Dăinuiri dăneștene“ Un bilețel în carte Pentru Mărioara Să n-o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
numeroase citate scripturistice. Cassian subliniază dumnezeirea Fiului, înainte de nașterea sa din Maria, pornind de la versetul: ,,Dumnezeu a trimis pe Fiul Său“ (Galateni 4,4). Feciora a născut nu numai pe cineva mai bătrân ca ea, ci chiar pe ziditorul ei. Zămislind pe Zămislitorul ei, ea s-a făcut mama Părintelui ei. Între Logosul - Cuvântul și Hristos nu este nici o separație. Hristos este numit Cuvânt, din cauza unității personale, care leagă divinul și umanul în El. Este Fiul Omului pentru că se naște cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
am putea crede că Dumnezeu-Tatăl ar fi putut să existe chiar și o clipită măruntă fără să nască (din veci) această Înțelepciune? Ori se va spune cumva că fie că Dumnezeu n-a putut naște această Înțelepciune înainte de a o zămisli și de aceea ea n-ar fi existat, ci că ar fi fost chemată la viață abia mai târziu, fie că de fapt Dumnezeu ar fi putut-o naște dar n-ar fi voit-o. Însă aceasta chiar și numai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însă ceea ce era. Fiindcă era de oameni iubitor 320”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 19, în PSB, vol. 81, p. 153 154) „... și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria ...” „Dumnezeul nostru Iisus a fost zămislit de Maria, după rânduiala lui Dumnezeu, din sămânța lui David (In. 7, 42; Rom. 1, 3; 2 Tim. 2, 8) și din Duhul Sfânt”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole (către efeseni), cap. XVIII, 2, în PSB, vol. 1, p. 196) „Venind
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care îngerul o vestește pe Fecioară înainte de zămislire, iar pe Iosif, atunci când avea să nască”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, V, în PSB, vol. 23, p. 54) „Noi nu tăgăduim că trupul Domnului a fost zămislit de Duhul Sfânt, dar afirmăm că trupul a fost zămislit în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Iosif, atunci când avea să nască”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, V, în PSB, vol. 23, p. 54) „Noi nu tăgăduim că trupul Domnului a fost zămislit de Duhul Sfânt, dar afirmăm că trupul a fost zămislit în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și desăvârșit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zămislit de către Duhul Sfânt. Nu pentru că una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu și alta cea a Duhului Sfânt, ci pentru că prin unitatea Dumnezeirii și a slavei, lucrarea Duhului este zidirea Fiului lui Dumnezeu este conlucrare a Duhului Sfânt. Dar, precum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
onest, în acord cu legile divine, pe calea cea dreptă ce duce pretutindeni. Prin manifestarea virtuții, Viața înflorește, ascultînd vocea propriei Conștiințe și contemplîndu-și propriile idei. Binele și înțelepciunea sunt printre lucrurile cele mai frumoase, cele mai iubite din ceea-ce-este, zămislind spirit și adevăr cu o pasiune perfectă aflată în căutarea unei eternități. * * * Adevărata cunoaștere trebuie să se bazeze pe și să genereze Dreptate, este deci o cunoaștere normativă. "Fericiți iubitorii de dreptate...". Universul întreg e structurat cu ajutorul unor legi de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vieți. A-l cunoaște înseamnă a ne reaminti. Și totuși, Hristos ne învață că putem realiza totul într-o singură viață, deci inclusiv ideea de frumos. Unul dintre cele mai frumoase lucruri e înțelepciunea. Aș defini înțelepciunea drept cunoașterea frumosului, zămislind spirit și adevăr. Altul este iubirea. Iubirea este intuirea și înțelegerea frumosului, deci iubirea este cunoaștere, cu dreptate, în adevăr, astfel încît atributele divinității pot fi reduse la unul, unul interior, infinit. Nu întîmplător sufletul aspiră către unu, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fără om și se va încheia fără el"... Nici o schemă predefinită nu poate fi aplicată diversității realului. Structurile nu sunt impuse dinafară, ci se construiesc și se relevă în mod organic. De pildă miturile, par că se gîndesc și se zămislesc unele pe altele și astfel se continuă, independent de indivizi. Viul se naște și din nimic, atotbiruitor, spre deosebire de ceea ce se întîmplă în visele cărnii, încărcate de sexualitate. Cu cît urcăm, structurile viului devin tot mai purificate abstracțiuni, visele devin colective
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
De fapt, vorbim de un ciclu al vieții și al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și decăderi, despre care putem spune că își va urma cursul în același cadru geografic. b. Zidirea tectonică Ținuturile noastre s-au zămislit dintr-o teribilă înfruntare tectonică. Pentru a înțelege zbuciumul acestei nașteri, ar trebui să închidem ochii și, folosindu-ne puterea minții, să ne întoarcem în timp la vremuri care pot fi doar închipuite. Așadar să revenim la Facerea lumii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a întâmplat în vremuri de demult, printr-o sedimentare continuă a rocilor care-l alcătuiesc. Contactul tectonic din adâncuri a dus la cutarea straturilor și creșterea munților. Carpații și-au ridicat semeț crestele chiar în mijlocul apelor oceanului primordial (Tethys). A zămislit încontinuu pământ peste care s-a așternut un covor de vegetație luxuriantă din care s-au înfruptat dinozaurii. Printre ferigi și palmieri stăteau ascunse reptile ierbivore adulmecate de carnivore rapace. Teropozii căutau ornitopozi și hadrozauri, pitiți prin desișuri. Plutind prin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
împrumuta mai degrabă traseul istmic în lungul Carpaților Orientali. De altfel, pe această direcție s-au dirijat treptat spre sud triburile celtice, germanice și slave. De asemenea, segmentul sudic al drumului moldovenesc a fost aproape în permanență afectat de prăpădul zămislit din frământarea stepelor. Dezordinea punea stăpânire adesea pe acest traseu. Cauza pentru care s-a risipit visul ponto baltic, în partea sa de miazăzi, nu este doar una istorică, ci și geografică, dată fiind interpunerea lui cu zona umedă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
triburi au avut o proeminentă componentă patriarhală, pe fondul căreia s-au manifestat pornirile lor războinice. Nu în mod întâmplător, populațiile belicoase (indo europene și turanice, aparținând Hg R1b, R1a și Q)139, care ne-au invadat pământurile, au fost zămislite undeva între Asia Centrală și Marea Caspică. Subzistența lor a depins de partea masculină a comunității care, pentru a valorifica resursele limitate din regiunile inospitaliere, a trebuit să lupte cu natura. Condițiile naturale restrictive au impus un mod de viață în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
el se așeza la masă și începea să scrie ori să-și revadă și să-și corecteze cele scrise"32. Cine urmărește începuturile sale poetice, folosind ediția Perpessicius, observă nebănuit de frumoase figuri poetice în versurile care de-abia se zămisleau, rămînînd ca, mai tîrziu, să le modifice și iar să le modifice, pînă cînd le da forma defi nitivă. Dar de la început, cînd poetul n-avea decît paisprezece ani, găsim în versurile sale: sub blînda batere de vînt, apa sură
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
El se retrage la sosirea Hecubei, iar femeia intră în spațiul tragediei înspăimântată de visul avut. Hecuba poartă în ea această imagine înscrisă în inima înfricoșătoarelor vedenii ale nopții, în inima acelor „vise cu aripi negre”, izvorâte din pământ și zămislite de întuneric, copii ai aceleiași nopți, ai acelorași tenebre care nu sunt altceva decât tărâmul morților. Apariția în vis a lui Polidoros face ca în sufletul Hecubei să încolțească spaima, chiar dacă ea nu-i deslușește încă pe deplin înțelesul. În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se arată ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște viziunea fantomei sau viziunea fantomei provoacă delirul? Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem oare presupune că îi vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile înspăimântătoare ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
experiența nopții sângeroase în care fusese pândit la tot pasul de închipuiri ale minții sale, de vedenii în care crezuse, Aiax recunoaște o criză de nebunie ce-l târâse până aproape de tărâmul morții, simte lucrătura zeilor, priceperea lor de a zămisli făpturi ireale și ademenitoare. Heracles, eroul tragic care-și ucide copiii luîndu-i drept copii ai lui Euristeu, cade și el în plasa unor amăgiri asemănătoare, i se pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
despre o percepție vizuală reală, al cărei obiect rămâne însă nedefinit. „Is this a dagger?” („Să fie oare acesta un pumnal?”) N-ar putea fi doar o năzărire, o vedenie, o creație pur mentală („a dagger in the mind”), înșelătoare, zămislită de un creier aflat în plin delir, bântuit de halucinații? Și totuși ea are o formă, ca tot ceea ce este consistent, tangibil: „in form as palpable”. Cât de real îi pare, așadar, acest pumnal închipuit, pe care Macbeth sfârșește prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-o în prezența unei adevărate fantome. Asemănarea ca probă a realității apariției efective - iată în ce constă forța acestei piese. Să spunem în încheiere că acestea sunt „miracolele”, „minunile” datorate unor forme care, precum fantomele venite de pe alte tărâmuri sau zămislite de viziuni interioare, își fac simțită prezența în spectacolul teatral. Chiar dacă-s trează, visul e în mine Și-n jurul meu - îl simt, nu mi-l închipui 1 susține Imogena în Cymbeline, iar cuvintele ei ar putea cristaliza uimitoarea echivalență
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aruncată din înalturi pe pământ, ci este chiar expresia intrinsecă a naturii umane, eminamente terestre, de a modela condiția umană. Managementul, care are și funcția de a reglementa, este o activitate specific umană și doar sistemele ierarhice, unde s-a zămislit piața ca factotum economic, încredințează puterea vârfului absolut, fie el astăzi mai puțin divin. În construcțiile societale de tip orizontal, în privința dependențelor se marchează triumful mental al omului de a-și regla propria condiție umană și de a încheia contracte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fereastră, goală pușcă sub cămașa bărbătească, privind umbreluța de fum negru care acoperea orașul, și din când În când ridica pe jumătate aparatul, ca și cum ar fi făcut o fotografie, dar pe loc Îl lăsa jos. Un peisaj omicid, unde a zămisli călăi nu-i mare lucru. Dar să vedem cine-i frumosul care vede asta și-o pictează. Faulques a stins amintirea cu o sorbitură din berea pe care tocmai i-o adusese chelnerița. Apoi s-a uitat spre răsărit, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rămâne pe platoul de joc pentru a supraveghea dezvoltarea ordonată a spectacolului, ținându-l cu strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume căreia îi asigură o evoluție precis determinată, el este deopotrivă „genitor” și „veghetor”. Regizorul se înscrie ca atare în operă, iar aceasta nu poate nici să-l excludă, nici să-l marginalizeze. Prin dubla sa funcție, Kantor își
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]